Arhetipul lui Chiron - Vulcan (Balanţa): - făurarul, cel care stăpâneşte focul– vulcanian, chironian - 7

Vulcan/Hefaistos simbolizeaza echilibrul Universului. Acestă imagine este reprezentată de Zeul Fierar sau Făurar, cel care mediază lupta dintre forţele opozabile, reconstruind Universul, clipă cu clipă, cu ciocanul său şi nu cu mâinile libere spre deosebire de indianul Tvashtar - creatorul, maestrul. El este cel care făureşte armele zeilor, cel care îl ajută pe Zeul Luminii să-şi învingă duşmanii şi să renunţe la lupta escatologică. Imaginea Zeului Fierar este asociată cu apariţia focului şi cu epoca de fier. Vulcan – de la celtul wel, care îl simbolizează pe Inamicul sau Duşmanul Zeului Luminii, despre care am vorbit şi la arhetipul plutonian, este personificarea miezului fierbinte al pământului, a magmei care curge pe versanţii vulcanilor atunci când aceştia erup, a incendiilor subterane, îngrozitoare şi incontrolabile.

În prezent, Vulcan este o planetă ipotetică; face parte, alături de alte 9 asemenea planete, din sistemul de lucru pus la punct de Alfred Witte, fondatorul Şcolii de la Hamburg, un sistem astrologic, sintetic şi neconvenţional, al cărui principiu de bază sunt punctele mijlocii şi care s-a dovedit că funcţionează chiar foarte bine. În mitologie, Vulcan / Heifaistos sunt arhetipul făurarului, a calfei şi a forjorului, cel care a îmblânzit focul şi l-a folosit ca să creeze lucruri frumoase – de la bijuterii delicate, la arme imbatabile, palate de aur şi foc (cum este grecul Haephestus) sau fulgerele lui Zeus. Uneori, aceast Zeu Făurar este considerat centrul de greutate a panteonului zeiesc prin proiecţia ideeii de un echilibru perfect.

Atunci când forţele subterabe distructive devin nu doar o ameninţare, un pericol ci constituie elementul cel mai greu de rezolvat este clar că omenirea a ajuns în punctul în care este gata să depăşească patima şi violenţa lăsând loc civilizaţiei. Se semnează primele tratate de pace între triburi, pun punct luptei fratricite şi îşi recunosc unele faţă de celelalte teritoriile, formează alianţe în ideea unui virtual duşman şi mai puternic. Faptul că graniţele erau sacre este ilustrată şi de legenda lui Romulus şi Remus când, la fondarea Romei, Remus îl ia în râs fratele său şi sare peste linia trasată pe sol, ca graniţă pentru viitoarea cetate Roma, şi va plăti cu viaţa această aroganţă.

Un tratat de pace sau de alianţă este cea mai înaltă formă de interacţiune socială, şi într-un stat civilizat, Zeul a apărut ca simbol a datoriei divine de a certifica acordul uman şi de a pedepsi fărădelegea. Acest fel de divinitate este personificat de romanul Quirinius, identificat cu Romulus şi vine sa să justifice actul legendar. Iranianul Mithra, cel care a fost născut cu o mistrie în mînă şi personifica Legea Universului, reglementează respectarea tratatelor cu o mie de ochi şi urechi. Hindusul Mitra protejează şi consideră căsătoria un tratat, transformarea relaţiilor personale intr-unele sociale cu o putere şi mai mare. 

Numele lui Mithra se traduce prin paşnic, recunoscător, prietenos. Făurarul sau Fierarul divine este, de asemenea, împăciuitor: el mediază între lumea pământeană şi cea subpământeană. Prin prin protejarea artelor şi meseriilor, Făurarul Divin aduce ordinea în viaţa oamenilor, rupându-i de sălbăticia naturii. Ca şi Zeu sapienţial, creator, el apără Universul de invazia Haosului creând Cupola Cerului, ca şi act cultural este este Maestrul capabil să recreeze lumea – Fecioara de Metal care l-a speriat pe Zeul Luminii, de exemplu, şi să-i înveţe pe oameni cum să se apere de ameninţările care apar. Şi aici, Făurarul se identifică cu Învăţătorul, aici Vulcan se contopeşte cu Chiron.

Actele sale de creaţie sunt întotdeauna concrete şi au finalitate. Cu toate acestea mitul Făurarului subliniază creativitatea limitată a lumii, divizată de influenţe elementare; de exemplu, Zeul Făurar finlandez Ilmariinen a făcut Soarele şi Luna cu mâinile lui  dar nu a fost capabil să le dea şi strălucire. Cel care a făcut-o a fost Vaeinaemoeinen, perechea sa. În mai toate mitologiile apare o pereche de zei creatori care se completează unul pe celălalt, cum este şi cazul zeilor finlandezi Ilmariinen şi  Vaeinaemoeinen sau a hinduşilor Varuna şi Mitra, reciprocitate cunoscută sub numele de polaritate. Ei reprezintă de fapt, modelul civilizator de ordine a lucrurilor. Civilizaţia contemporană occidentală este reglementată de Mithra, în contrast cu caracterul haotic din orient care este reprezentat de Varuna. Se pot asocia foarte bine cu figura dioscurior, Castor şi Polux, din mitologia elenă.

Am întâlnit asociat arhetipului Balanţă unii zei mai mici, uneori animale,  binevoitoare oamenilor şi care îi asistă pe aceştia în acţiunile lor – Pegas din mitologia greacă, Calul care mănâncă jeratic sau Albina care îl ajută pe Făt Frumos în demersurile sale din basmele româneşti, tot aşa cum Făurarul devine indispensabil Zeului Luminii sau Zeului Cerului. Prietenul Făurarului este nimeni altul decât Chiron despre care la un moment dat spuneam că se contopeşte prin calităţile sale de Învăţător cu Făurarul însuşi. El este Învăţătorul lui Asclepios, a lui Orfeu şi a lui Hercles. Potrivit unei legende Chiron ar fi fost cel care i-a dăruit lui Hercule nemurirea sa. Este interesant faptul că asteroidul Chiron, cel care are o anumită afinitate, simpatie chiar faţă de Balanţă, a fost descoperit de către astronomul Charles Koval, al cărui nume de familie pare să aibă rădăcina în Covaliu, Covaci, nimeni altul decât Făurarul sau Fierarul. În Apuseni, celui care lucrează fierul forjat i se spune covaci. Deci, ese de subînţeles că atunci când natura nu pune în pericol societatea, ea devine aliata omului.

Cu toate acestea, domesticirea animalelor care semnifică deja un salt şi un argument politic dar şi ordinea economică în sfera umanităţii, este în mod tradiţional asociată cu semnul următor: Fecioara.