Astrologie şi psihologie - 1

Judecând după cât de mult a influenţat evoluţia lumii gândirea psihologică a ultimilor 100 de ani, astrologia ar fi trebuit să crească şi să fie acceptată ca domeniu public a existeţei, asemeni psihologiei.

Am ales acest subiect pentru a vedea că astrologia modernă, care este încorporată în modelele psihologice, a renăscut în epoca noastră asemănător redescoperii clasicismului elen în perioada Renaşterii timpurii şi că, odată cu reformularea unor concepte astrologice concomitent cu cele ale psihologiei umaniste a avut loc şi un proces a cărui semnificaţie referitoare la istoria şi continuitatea astrologiei este enorm, deşi impactul său asupra generaţiilor este greu de observat sau de imaginat în zilele noastre. 

Ştiinţa modernă este marcată de o schimbare de paradigmă şi anume că ne aflăm nu doar în pragul unei noi ere, dar suntem şi martorii reafirmării unor principii filozofice care aruncă o nouă lumină asupra gândirii antichităţii în plin ev al ştiinţei, în care omul a ajuns să cucerească cosmosul, spaţiu după spaţiu, şi în care studiul psihologiei este predominant ca o consecinţă determinismului cauzal, a principiului care stă la baza viziunii mecaniciste asupra lumii şi care a golit fiinţa de scop şi sens, rupând mintea, raţiunea, de trup. Iată ce a încurajat dezvoltarea studiului psihologiei.

            Voi încerca să acopăr sensul cuvântului psihologie şi a abordărilor sale de către diferitele şcoli precum şi importanţa muncii lui Carl Gustav Jung în domeniu, cel care a promovat integrarea psihologiei în astrologie şi invers. În plus, am de gând să mă concentrez asupra mişcării umaniste în psihologia şi astrologia modernă şi să aduc, astfel, un omagiu celui care a deschis drum acestui tip de astrologie, umanistă şi transpersonală - Dane Rudhyar.

În acest scop am luat la rând, cărţi de astrologie şi de psihologie plus mai multe dicţionare, cărţi dar şi cele online şi site-uri care oferă informaţii cu privire la subiectele de psihologie şi astrologie, precum şi implicarea CG Jung şi contribuţia lui Dane Rudhyar din care voi cita pe parcursul acestui material, în scopul susţinerii afirmaţiilor mele.

Conform American Heritage Dictionary, ediţia a patra, definiţia psihologiei este:

1.- ştiinţa care se ocupă cu procesele mentale şi de comportament; 2. - caracteristicile emoţionale şi comportamentale ale unui individ, grup sau activitate; 3. - acţiune tactică subtilă sau argumentul folosit pentru a manipula sau a influenţa o altă persoană şi 4. - ramura metafizică a filosofiei care studiază sufletul şi mintea precum şi relaţia dintre viaţă şi minte raportată la funcţiile somatice (ale corpului, ale organismului).

Merriam Webster Online Dictionary: 1. - ştiinţă a minţii şi a comportamentului; 2.a. - caracteristicile mentale sau comportamentale ale unui individ sau grup;  2.b - studiul spiritului şi a comportamentului în legătură cu un anumit domeniu de cunoştinţe sau de activitate şi 3. - un tratat despre psihologie.

Hyperdictionary online: - ştiinţa vieţii mentale.

Potrivit MSN Encarta: - psihologia este studiul ştiinţific al comportamentului şi a minţii. Această definiţie conţine trei elemente. Primul este acela că psihologia este un demers ştiinţific pentru a obţine informaţii prin obiectivare şi metode sistematice de observare şi experimentare. Al doilea –  că studiul psihologic,  se referă la orice acţiune sau reacţie umană care poate fi măsurată sau observată cum ar fi clipitul din ochi, creşterea frecvenţei cardiace sau actele de indisciplină care, de multe ori, izbucnesc într-un mod violent. În al treilea rând – studiul minţii, care se referă atât la procese mentale conştiente cât şi la cele inconştiente. Aceste stări nu pot fi văzute de fapt, doar deduse din comportamentul observabil.

Apoi, tot MSN Encarta explică etimologia noţiunii de psihologie: - termenul provine din două cuvinte greceşti: psiho – suflet şi logos- cuvânt, studiu. Rădăcina acestor cuvinte a fuzionat undeva în secolul al 16-lea, la momentul în care sufletul, spiritul sau mintea au fost văzute ca entităţi distincte faţă de corp. 

Inteligent enciclopedia: -  este practica de a studia, a preda sau a aplica un model de gândire în comportamentul nostru şi în mare parte se vorbeşte despre psihologie umană, deşi comportamentul animalelor este, de asemenea studiat, fie ca un subiect de sine stătător (cogniţie), sau mai mult controversat, ca o modalitate de a obţine o perspectivă asupra psihologiei umane prin comparaţie (psihologie comparativă). Psihologia este atât ştiinţific o realitate ştiinţifică cât şi una non-ştiinţifică. Curentele sau diversele şcoli de psihologie se bazează, în mare parte, pe pozitivism, prin intermediul unor studii cantitative şi metode ştiinţifice de testare în scopul de a infirma ipoteze, dar de cele mai multe ori într-un context experimental. Psihologia tinde să fie eclectică, bazându-se pe cunoştinţele ştiinţifice din alte domenii pentru a ajuta la explicarea şi înţelegerea comportamentului uman. Cu toate acestea, nu toate metodele de cercetare psihologică sunt ştiinţifice, iar unele pot implica tehnici calitative sau interpretative împrumutate din ştiinţele umaniste. 

Din păcate nici Howard Leslie Cornell, nici James Wilson şi nici Diane L. Kramer nu oferă o definiţie a ceea ce este psihologia din perspectivă astrologică, nici măcar la Liz Green sau Steven Arroyo nu am găsit ceva convenabil, toţi se referă stricto – senso la problematica maladivă care intră sub incidenţa psihologiei.

Din citatele de mai sus putem presupune că psihologia cuprinde ceea ce este considerat a fi metodă ştiinţifică de investigare şi de observare, precum şi alte abordări, în scopul de a explora relaţia dintre minte, trup şi suflet. Încă din Antichitate psihologia a fost implicată în filozofie şi a fost, de asemenea, un apendice a acesteia; în sens religios a fost folosită în mare parte, pentru ceea ce se numeşte studiul a sufletului. Astfel, că astrologia, dacă stăm să ne gândim bine, a fost din multe puncte de vedere, prima formă de psihologie. De ce? Pentru că ea, de la bun început, s-a preocupat de om ca individualitate şi de temperamentul său.

"Aristotel a scris prima carte despre psihologia ca un subiect separat de restul de filosofie, care a fost numit Para Psyche sau De Anima, în latină, şi menţionează primele idei care sunt la bază psihologiei de astăzi, cum ar fi legile de asociere "(Dr. George C. Boeree, Istoria Psihologiei).      

Astrologia a fost discreditată, în mare măsură, ca urmare a revoluţiei ştiinţifice, deoarece nu şi-a găsit locul în cadrul gândirii mecaniciste care a constituit viziunea asupra acestei lumi. Aşa că psihologia a venit să înlocuiască astrologia - o disciplină empirică, cu o disciplină ştiinţifică care să investigheze comportamentul uman. Deşi psihologia a încercat să-şi  obţină independenţa faţă de filozofie încă de la începutul erei ştiinţifice, acest lucru nu a fost posibil decât la sfârşitul secolului al 19-lea când a reuşit să se desprindă de filosofie, în interesul propriei dezvoltări prin înfiinţare primului laborator de cercetare în domeniul psihologiei (1879), la iniţiativa şi sub îndrumarea lui Wilhelm Wundt. Scopul laboratorului era de a efectua experimente prin observarea comportamentului uman, concentrându-se, în special, pe probleme generale şi de bază ale stării mentale ale omului. Noua psihologie se adapta, astfel, paradigmei mecaniciste şi la metodele ştiinţelor fizice, în timp ce avea convingerea că ţine legătura între cauzalitate şi principiile fizice care explicau fenomenele mentale, separându-le de filosofie şi teologie. 

În general însă, psihologia modernă a rămas fidelă opiniei raţionaliste dominante şi anume că fiinţele umane sunt, de fapt, animale, că natura şi caracterul lor sunt aleatoare şi acestea îşi au originea în afara fiinţei (forţe externe), cum ar fi nivelul de trai sau condiţiile sociale. Ca atare, omul este o victimă de circumstanţă, un punct de vedere care îmbină ipoteze deterministe bazate pe raţionamente mecaniciste.

-          va urma -