Arhetipurile

Miturile arhetipale 
din spatele astrologiei - 1 -

Abordarea cognitivă a astrologie este de obicei considerată de natură empirică, deoarece munca astrologilor se bazează pe practică, în principal, și pe observaţii psihologice. Este metoda cea mai simplă şi eficientă pentru astrologia de zi cu zi,  dar cu toate acestea, se pare că abordarea este doar una de suprafață și duce inevitabil la o înţelegere superficială în relația cele dintâi cu știința.

Abordarea din punct de vedere statistic, pe baza cosmobiologiei, este destinată să depășească subiectivitatea observaţiilor directe care leagă mişcarea planetelor de ritmurile fizice. Metoda ştiinţifică este cea mai eficientă în aplicaţiile medicale, dar este limitată atunci când trebuie să descopere cele mai profunde motivații ale acțiunilor personale, fără a deschide fereastra spre suflet.

            Totuşi, există o treia abordare - metoda umanistă sau cultural-istorică; aceasta ne dă posibilitatea să creăm imaginea evoluției și dezvoltării gândirii şi a psihicului uman. Mitologia, de exemplu, descrie imaginea primară, pe când concepţiile mitologice ale anticilor ne ajută să descifrăm elementele astrologiei, în general. Componentele mitului antic, înrădăcinate în diferitele culturi, au multe în comun, cum ar fi păstrarea semnificaţiei acestuia în conştiinţa oamenilor moderni, ceea ce l-a inspirat pe Carl Gustav Jung să conecteze știința modernă cu aceste elemente și să ajungă la noțiunea de arhetip.

            Știm deja, că arhetipurile sunt forme primare, care servesc ca bază pentru o serie de imagini, evocândâ, la nivel de inconştient, imaginaţia. Aceste imagini apar în vise şi în stare catartică, precum şi în artă şi literatură în aceste manifestări regăsindu-se unitatea minţii umane și care ne permite să simțim legătura cu Universul şi Infinitul. Jung avea obiceiul să spună că arhetipurile vorbesc pe mii de voci. Ele transformă elementele care decurg din lumea în continuă mișcare în manifestări ale veşniciei, aliniind simultan propriul destin la scara umanităţii.. Studiul "sincronicității" între percepţiile psihice ale diferitelor persoane şi procesele realității obiective l-au condus pe Jung la ideea că astrologia poate fi o explicație pentru ritmurile universale, inconştientului colectiv şi lumea, în general. Primele arhetipuri cercetate aveau legătură cu libidoul, dar Jung a fost convins că este vorba despre ceva mult mai profund și foarte repede a observat că arhetipurile sunt, de fapt, sursa simboluri astrologice şi ale miturilor antice: astrologia, ca și inconștientul colectiv la care face referire psihologia, este formată din configurări simbolice: planete sunt zeii, simboluri ale puterii absolute a inconştientului. 

Astăzi, termenul de arhetip este acceptat de către astrologi, care apelează la mituri pentru sugera cât mai plastic interpretarea astrologică. Dar, de obicei astrologia se referă la zei doar când are nevoie de caracteristici formale iar când trebuie să dea greutate interpretării - stele fixe, asteroizi, configurații mai speciale, de tip Yod, să spunem, nu ia în considerare rolurile specifice ale acestora şi nici poziţiile pe care le aveau în panteon. Pentru a înţelege corect şi a aplica practic simbolurile mitologice trebuie să percepem imaginea mitologiei mundane ca pe un întreg. Nu putem înţelege pe deplin sensul fiecărui semn zodiacal, de exemplu, dacă le ignorăm pe celalte, iar ca să interpretăm corect arhetipurile mitologice, trebuie să percepem întregul set de imagini ale zeilor, luând în considerare perioadele istorice şi modificările corespunzătoare aduse acestor imagini, precum şi definirea principalelor caracteristici.

            Arhetipurile sunt prototipurile pe care fiecare persoană le păstrează profund în subconştient lui. Într-un fel, acestea seamănă cu intuiţia arhitectului aflat în faţa unei dileme. Planurile arhitecturale  - deşi reprezintă un potenţial complet, pot fi distorsionate de realitate, în situaţia arhetipurilor prin experienţe din copilărie, de socializare şi chiar de experienţa de părinte. C.G.Jung a inceput studiul arhetipului prin ierarhizarea funcţiilor acestuia - gândire, simţire, percepţia senzitivă şi percepţia intuitivă. Asemeni unui elev, Jung a desenat un fel de tipar, de şablon a inconştientului cu ajutorul căruia analiza fiecare caz în parte pentru a afla ce probleme ridică fiecare individ în parte.

Arhetipurile au sex. Avem arhetipuri masculine şi arhetipuri feminine, după cum fiecare funcţie a acestora au şi calităţi pozitive şi calităţi negative, ba mai mult există o gramatică a subconştientului în care adjectivele mai mult sau mai puţin îşi au rolul lor bine determinat.

 Fiecare dintre părţile masculine şi feminine ale personalităţii se caracterizează prin aceste patru funcţii, astfel încât între un maxim posibil de 64 de arhetipuri primare există interacţiuni (de opt ori opt). În cazul în care apare o distorsiune, persoana particularizează proiecţia arhetipurilor în tonalităţi adecvate personalităţii sale şi cu care el are dificultăţi mari, în aceste situaţii vorbim de nuanţe nicidecum de un arhetip.

În consecinţă există o tendinţă generală spre stereotipie a situaţiilor sau de comportament dacă se poate spune aşa, prin repetarea periodică a anumitor lucruri - coşmarurile care revin periodic, angajatul care periodic intră în conflict cu şefa sa. Abia când vor înţelege că există un substrat ascuns cunoaşterii lor, în spatele acestor lucruri, şi vor înţelege că de fapt este vorba despre propriile proiecţii asupra celorlalţi, asupra unoe lucruri şi eveniemnte, acestea se vor schimba. Echilibrul perfect ar fi atins atunci când ambele părţi ale personalităţii se vor exprima în acelaşi fel, vor acţiona în acelaşi mod.

          La femei, partea masculină este atenuată prin afectivitate iar dacă mama este dominatoare şi severă, în tentativa de a-şi educa fiica conform normelor sociale şi aşa cum a fost la rândul ei educată, afectivitatea fiicei se va proiecta idilic asupra tatălui şi îl va percepe pe acesta ca factor pozitiv. Iată, avem deja o imagine Mama severă percepută negativ, Tatăl îngăduitor perceput pozitiv. Trecerea de la pubertate la adolescenţă şi trezirea erosului, a sentimentelor şi a instinctului sexual – fetele sunt interesate de băieţi, băieţii vor să vadă sâni, primul sărut, prima întâlnire - pozitiv. Haimanaua - negativ. Eroul, Amazoana – pozitiv, Competitorul despre care nu se ştie nimic – negativ. Preotul – pozitiv. Intuiţia, Magicianul, Vrăjitoarea – negativ ş.a.

Dintre motivele mitologice frecvent abordate găsim: tatăl şi mama afectuoşi - explicaţia pentru propria afectivitate; monstrul simbolizează furia şi nemernicia masculină; mama devastatoare poate distruge în mod deliberat sau poate fi doar sufocantă, cum spuneam mai sus – Demeter, Hera,Tethys. Tânăra radiind de viaţă şi iubitoare de distracţii sunt două laturi ale personalităţii tinerelor – Khore/Persefona, Diana/Artemis; Sandaua - instabilitatea de sex masculin – Zeus, Poseidon, Apollo; Sirena - veşnica seducţie feminină – Afrodita/Venus; Eroul poate fi o parte independentă, mesianică a personalităţii – Herakle/Hercule, Tezeu, Belerofon; lupta cu Amazoanele reprezintă pentru unele femei situaţiile în care se complac (vezi violenţa în familie – Ares/Marte), pentru altele latura competitivă, femeia de carieră - Pentesileea; Tâlharul sau Şiretul este partea masculină, folosită pentru atingerea anumitor scopuri – Hermes, Apollo ş.a.

            Arhetipuri feminine:

·         Mama afectuoasă reflectă imaginea tradiţională a mamei grijulii care iartă chiar dacă este rănită şi este întotdeauna înţelegătoare. 

·          Mama dominantă - acest arhetip se referă fie la o mamă care sufocă cu dragoste, fie la o mamă rece, indiferentă, severă. Adesea este acest fel de mamă împiedică relaţiile deliberat relaţiile copiilor săi, că sunt fiice sau fii, sau le complică convinsă de influenţa ei asupra lui - veşnicul conflict dintre soacre şi nurori, mamele de băieţi.

·         Prinţesa - arhetipul prezintă aspectul distractiv – partea iubitoare, nevinovată şi copilărescă a femeii. Prinţesa este absolut spontană şi în acelaşi timp educată, ştie să se ocupe cu alte persoane. 

·         Sirena este arhetipul seducătoarei prin excelenţă, femeia conştientă de senzualitatea şi de sexualitatea ei. În visele sale, adesea apare purtând haine din varii epoci istorice, conversează fluent  chiar şi atunci când este stresată, radiind erotism din fiecare gest.

·         Amazoana este femeia independentă, care nu are nevoie de bărbat ca să se descurce.  Majoritatea femeilor de carieră au o latură amazoniană exaltată. Pentru ea viaţa are un ritm alert, îi place să lupte, adeseori o auziţi spunând că este o Luptătoare, iubeşte tipul de intelectualitate exprimată prin cuvinte.

·         Concurentul – în spatele arhetipului se ascunde femeie care concurează cu toate toată lumea şi - cu bărbaţi şi femei, în egală măsură - şi care riscă totul pentru a dovedi că ea are dreptate şi îşi poate lua viaţa în propriile mâini.  

·         Preotul - arhetipul se referă la o femeie extrem de intuitivă, care a învăţat să controleze lucrurile, să culeagă informaţii şi le foloseşte spre a-şi înveseli musafirii. Lumea ei se circumscrie ideii de familie de aceea căminul său este lumea în miniatură.  

·         Vrăjitoarea – este arhetipul femeii, la fel de intuitivă, dar care îşi foloseşte energia pentru sine, în propriul interes . Deciziile ei sunt pur subiective şi, prin urmare, îşi poate pierde capacitatea de a judeca lucrurile aşa cum sunt, pierde ceea ce am numi simţul raţiunii. 

Arhetipuri masculine:

·         Tatăl afectuos este imaginea tradiţională a tatălui care are capacitatea de a-i fi copiilor săi aliaţi de nădejde şi chiar sieşi. În deciziile sale este ferm şi corect. 

·         Monstrul - reprezintă furia, agresivitatea, frica faţă de cineva mai puternic ca el – fizic, economic, spiritual, intelectual.

·         Tânărul – distracţia caracteristică vârstei, curiozitatea masculină, forţa de procreere. În spatele acestui arhetip îl regăsim pe Peter Pan, foarte bine ascuns, personajuul care nu s-a maturizat niciodată.

·         Sandaua - reprezinta omul iubitor de libertate, veşnicul călător, şatra. El nu este loial nimănui decât sieşi, preocupat de rapiditatea cu care se va produce următoarea aventură. 

·         Eroul - se referă la un om care a decis să caute adevărul singur, din proprie iniţiativă. El poate cântări orice ofertă şi decide care va fi pasul următor. În vis, apare adesea ca figură mesianică care salvează fecioara disperată, dar numai dacă aceasta va promovează credinţa în EL. 

·         Vagabondul, pungasul, talharul - acest arhetip reprezintă omul egoist, care nu se uită decât la el şi nu îi pasă dacă ia în picioare valorile celorlalţi referitoare la căutarea de sine.   Se referă şi la parte masculină a femeii obligată să se descurce, zi cu zi. În vis are adesea o figură ameninţătoare la adresa femeilor care nu demisionează din funcţii din orgoliu şi egoism.  

·         Preotul - cunoaşterea intuitivă şi înţelegerea propriei intuiţii pe care le foloseşte în slujba lui Dumnezeu şi a publicului larg. În visul apre ca un şaman sau preot păgân. 

·         Magul – arhetipul vorbeşte despre omul care se foloseşte de poziţia sa fără pasiune, îi este egal dac ă este bine sau rău, trebuie doar ca el să se bucure de exercitarea puterii sale. Negativ poate semnifica escrocul sau comandantul duplicitar. 

·         Urobors sau şarpele care îşi muşcă coada este un simbol pentru conştiinţă şi Sine care trebuie să dezvolte împreună. Trebuie să existe un echilibri în Tot şi în Toate.

·         Mandala sau Cercul şi Pătratul unite în acest desen simbolic, este un semn de individuaţie.

·         Spiritual – nativul are acces la Inconştientul Colectiv şi visează în mod egal diversele arhetipuri, el este gata să devină o unitate şi un întreg. 

Aceasta varietate de arhetipuri cu rol de model social se regăsesc frecvent ilustrate în literatură. Dintre Arhetipurile feminine amintim: Muza seducătoare (Afrodita): Scarlett O'Hara, Emma Bovary; Femeia Fatală (latura întunecată a Afroditei): Cleopatra; Amazoana (Artemis): Rose Dawson; Gorgona (latura rea a lui Artemis): Nikita; Fiica tatălui (Athena): Regina Elisabeta I; Lovitura pe la spate (latura întunecată a Athenei): Lady Macbeth; Cea care hraneste (Demetra): Mary Poppins, Dădaca Mc Phee; Mama care îşi codoşeşte fiica (latura întunecată a Demetrei): dădaca din Romeo şi Julieta; Femeia/Soţia dispreţuită (latura rea a Herei, chiar şi Lilith): doamna Bennett din Mândrie şi Prejudecată; Mistica (Hestia): Cassandra din Iliada; Trădătoarea (latura întunecată a  Hestiei): Blanche DuBois; Femeia Mesia (Isis): Monica din Atingerea Îngerilor sau Doamna Lacului din legendele arturiene; Distrugătoarea (latura rea a lui Isis): Erin Brockovich; Naiva (Persephona): Julieta din Romeo şi Julieta; Tulburările adolescentine (Persephona): Ophelia din Hamlet .

Dintre Arhetipurile masculine cele mai frecvente sunt: Omul de afaceri (Apollo): Mr. Darcy din Mândrie şi Prejudecată ; Trădătorul (faţa urâtă a lui Apollo): Macon Leary; Protectorul (Ares/Marte): Lancelot din Legendele arturiene, Romeo din Romeo şi Julieta, Roland, Jean Valjean din Mizerabilii; Gladiatorul (latura războinică şi crudă a lui Ares/Marte): Thor, Mordant din Tristan şi Isolda; Intrigantul (faţa urâtă a lui Hermes/Mercur): Iago din Otello; Taciturnul (Hades/Pluto): Quasimodo din Notre Dame de Paris , Bestia din Frumoasa şi Bestia;  Vampirul (faţa întunecată a lui Hades/Pluto): Jekyll din Dr.Jekyll şi Dr.Hyde; Nebunul (Hermes): Leonard din Teoria Big Bang-lui; Abandon (latura urâtă a lui Hermes): Nebunul din Regele Lear de Shakespeare; Femeia Bărbatului (Dionysos): Nick Marshall din Ce îşi doresc femeile, Shakespeare din Shakespeare in Love ; Seducătorul (latura întunecată a lui Dionysos): John Willoughby din Sensibilitate şi Simţire  de Jane Austen; Mesia (Osiris): Martin Luther King, Gandhi; Cel care pedepseşte (latura rea a lui Osiris): Malcolm X; Artistul (Poseidon): Finn Bell din Marile Speranţe; Agresorul (latura neagră a lui Poseidon): Dr. Zhivago; Regele (Zeus): Regele Arthur, Iulius Cezar; Dictatorul (latura întunecată a lui Zeus): Capitanul Kidd, Regele Lear; Înţeleptul: Bufonul din a 12-a Noapte, Papură Vodă din folclorul românesc.

-          Va urma -