Deci, în imensitatea Cerului, Pământul
este format. Spaţiul este nu doar nelimitat dar nu are nici scopul şi nici nu
produce un rezultat direct. Iar într-o lume limitată de cunoaşterea
epocii este posibil ca toate acestea să capete sens. Lumea materială
are început şi sfârşit si este, cu siguranţă, condiţionată de legi care să o
protejeze, să o apere. Aceste legităţi menite să păstreze ordinea
prestabilită a lucrurilor sunt simbolizate în astrologie de către
planeta Saturn. Este cel care a structurat, a ordonat, a finalizat şi a
limitat lucrurile, cel care limitează însăşi existenţa noastră. Gândirea antică
presupunea că dincolo de aceste limite nu se putem imagina ceva definit, Omul nu era capabil să gândească asemenea lucruri.
Haosul poate fi reprezentat ca un punct,
o mişcare spontană a luminii ca o linie ascendentă sau ca o spirală desfăşurată
spre infinit, care aruncă scântei spre exterior, astfel încât apariţia
Universului şi a Pământul poate fi văzută ca un segment al acestei linii ori ca
un fragment de spirală şi poate fi definită de un ciclu determinant. Lumea
limitată este asociată cu Pământul. Zeii tereşterii şi Timpul se
substituie zeilor Cerului, aducând stabilitate/materialitate şi astfel definind
destinul. Şi lumea materială este strict subordonată
predeterminării care a format-o. Ea cohabitează în perfectă armonie cu natura şi
cu ea însăşi. Aceasta este epoca de aur a Pământului, asociată lui Saturn. Cei care au un destin determinat, cum se
întâmplă cu sumerianul Enkidu din Epopeea lui Ghilgameş, de multe ori se întâmplă să aibă o
misiune grandioasă, de expandare ori de salvgardare a umanităţii. Omul
este înţeles în mitologie acum, fără îndoială, ca ceva material, cu substanţă
pentru ai face pe oameni ceea ce sunt, iar acest material este, de
obicei pământul. Cuvintele latine homo şi humus coincid
nu numai ca sunet, ci şi ca sens. Omul îşi trăieşte viaţa iar apoi se
întoarce la cea care l-a creat, mama sa, Pământul.
Interesant este că la
început Zeul Timpului nu se gândea să aducă pe Pământ Răul şi Moartea. De
exemplu, zeul iranian al Timpului, Zervan, cel care personifică principiul determinării, în crearea
universului său l-ar fi vrut numai Ormuzd, fiul cel bun, nu şi pe fratele
său Ahriman doar că în febra creaţiei a dat naştere la...gemeni, astfel că
natura lumii este duală, că viaţă apare ca să mergă spre moarte, că odată ce ne
naştem suntem predestinaţi să şi murim. Să ne aruncăm o clipă numai privirea şi
asupra zeităţii sumeriene a sorţii, Namtar, numele ei semnifică...moartea şi, în
general, zeii sorţii sunt asociaţi cu moartea.
Semnul Capricornului este asociat cu
conştiinţa de sine a individului şi preocupările lui, responsabilitatea pentru a-şi
asigura urmaşi, în general, pentru perpetuarea speciei în mod special, toate
aceste preocupări fiind strâns legate de accepţiunea lor cu privire la viaţă şi
la moarte. Locurile de înmormântare ale strămoşilor au devenit în timp patria sau locul unde se află rădăcinile
lor. Deci, arhetipul de pământ care include
Timpul şi Zeii Soartei, este asociat cu sfârşitul migraţiilor şi cu fondarea unui
loc numit patria şi care, în timp, se va dezvolta în cunoscutele oraşe
cetăţi sau adevărate civilizaţii. Un trib are un teritoriu definit şi zei nativi care îl protejează
şi pe care ei îl venerează: să ne gândim doar la Hestia asociată zeiţei romane Vesta –
păzitoarea Focului Sacru ca simbol al familiei şi al neamului, fiica cea mare a
lui Saturn ori la slavul Rod – strămoşul imemorial, liderul vechiului
panteon slav. Omul a încercat să influenţeze soarta prin rugăciuni şi ofrande
aşa cum au făcut predecesorii săi. Recunoscând că viaţa este determinată
în conformitate cu legile imuabile ale vieţii dar şi cu ciclurile temporale, el a încercat
să-şi depăşească dependenţa de natură dar şi de propria condiţie existenţială, stabilindu-se
acolo unde era strămoşii, acolo unde era patria, unde va dezvolta agricultura,
adică mijloacele de subzidenţă. De asemenea, Omul a încercat să menţină
ordinea naturală a lucrurilor şi să promoveze fertilitatea pământului prin ofrandele
sezoniere. Şi iată cum găsim primul motiv pentru care Dumnezeu a acceptat
ofranda pământului şi a respins-o pe cea a victimei, motivul biblic a lui Cain şi
Abel. Stabilitatea, continuitatea neamului şi a tradiţiilor insitutite de
Primul Om. Iar utilajele agricole – descoperirea plugului şi aratul, periodicitatea
Lunii şi pregătirea pentru muncile câmpului, au promovat dezvoltarea a
calendarului, care a făcut mai perceptibilă noţiunea abstractă de Timp.
Celebrarea Anului Nou, vezi tradiţionalul
carnaval roman a fost legat iniţial de ofrandele aduse lui Saturn, aşa numitele
Saturnalii, Zeul Însămânţare. Numele lui înseamnă semănător , să nu uităm că prin castrarea tatălui său, el a împrăştiat
în Univers sămânţa uraniană. Formarea arhetipului saturnian reflectă
perioada când umanitatea a devenit conştientă de efemeritatea propriei existenţe. Cu
toate acestea omenirea încă nu putea sp-şi influenţeze nici soarta, nici natura
sa umană astfel că vechii Zei, ai Soartei şi ai Timpului, au cedat puterea...următorului.
-
va urma -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu