Dacă
stăm să analizăm lucrurile la rece, putem observa un echilibru între imaginile
arhetipale de până acum, unele în raport cu celelalte dar mai ales cu semnele
pe care le-am parcurs. Zeul Lumii Subterane va fi întotdeauna legat de resursele
existente în lumea invizibilă iar la nivel personal în lumea noastră interioară
şi se reflectă puternic în elementul apă. Zeul Făurar va continua
activitatea de creaţie a Zeului Luminii, şi reprezintă, astfel, elementul
aer. Semnul Fecioarei dezvoltă noţiunea de abundenţă materială pe care o
avansează elementul pământ prin semnul Capricornului. Este normal să
urmeze dinamismul şi energia în formele ei pure, adică elementul foc, Zeul
Soarelui ca distribuitor generos de beneficii împrumută funcţiile lui Zeului Luminii care
este şi cel ce diriguie panteonul.
Soarele
se deplaseaza asemeni unei roţi şi a devinit rapid simbolul său
universal. Ea apare în miturile primordiale ca un ochi al lui Dumnezeu a
Toate Creator şi de aceea este strâns legată de noţiunea de lumină, de răspândirea
infinită capabil să cuprindă Totul în Univers. Aşa a ajuns să simbolizeze
universalitatea cosmosului. Zeul Soarelui îşi petrece zilele pe Pământ, îşi
revarsă binefacerile şi darurile sale asupra acestuia iar seara coboară în
lumea subterană, unde se luptă cu forţele întunericului, aşa cum o făcea Ra în
calitate de zeu solar iar noaptea se lupta cu vipera divină Apophis.
Calea
de zi cu zi a Soarelui manifestă o unitate de celestă, terestră şi subterană. Imaginile
solare combină la cel mai înalt nivel de gândire a arhetipului Vulcan cu
procesele de viaţa concretă pe care le implică Fecioara. O roată imensă de
foc care atinge Pământul la partea de jos şi Cerul la partea de sus, partea
ascendentă si descendentă a roţii despre care vorbeşte Tarotul, Roata Vieţii
din basmele şi folclorul nostru, Roata care personifică totalitatea şi
integritatea lui a fi.
Au
existat şi zei ai discului solar, cum ar fi Aton în Egipt, Khors
al slavilor. În mitologiile elenă şi hindusă, imaginea Zeului Soarelui
este niţel mai sofisticată, zeii Savitar şi Apolo/Helios călătoresc pe cer în
care trase de cai. Apariţia roţii
în civilizarea Omului, de la roata olarului la roata atelajului, este asociată
ţi ea cu acest arhetip cum am amintit mai sus. Viteza cu care se deplasau, în
lupte ori ca mesager, a permis celui care deţinea cel mai mare număr de care să
controleze spaţiul terestru, tot aşa cum cel care deţinea cel mai mare număr de
vase să stăpânească întinsul apelor, a permis unificarea teritoriilor disparate
care, în timp, au dus la formarea imeperiilor.
Ideea
de putere este asociată, din start, Soarelui, poate nu întâmplător Akenathon a
văzut în discul solar un zeu autocratic. Dar monoteismul său a fost redus
la curtea de la Tell el Amarna, nu a avut instrumentarul necesar răspândirii
acestuia aşa cum s-a întâmplat cu creştinismul, ideea avea să fie manifestă abia la sfârşitul procesului de
dezvoltare mitologică si de aceea este asociată cu arhetipul lui Marte şi cu Berbecul,
cel de-al treilea element de foc.
Marii
regi, împăraţi, faraoni au avut cuprins în numele lor şi o anumită referire la
Soare, ceea ce în panteonul divin ar fi produs repede o schimbare dacă locul
Zeului Suprem nu ar fi fost ocupat de Zeul Luminii. Între cei doi rezida
simbioza Începutului:
căldura benefică asupra
Pământului pe care o aducea Zeul Soarelui şi ploile fertilizatoare pe care le
aduce Zeul Luminii/Fulgerelor. Lumina a Soarelui a fost atât de normală încât niciodată
nu a stimulat imaginaţia Omului aşa cum o făcea o furtună puternică, numai în
timp, treptat, a perceput importanţa energiei solare. Ca distincţie între
Zeul Luminii/Fulgerelor care implică forţe superioare cum este fulgerul celes,
Zeul Soarelui personifică o putere interioară proprie. Leul, regele
animalelor, cu coama galben-roşcată, este asociat cu el, precum şi cu ideea de
forţă cu caracter personal.
Soarele protejează eroii şi intră în luptă el însuşi alături
de aceştia, mai ales cu stăpânii pământeni: regele Yang Di luptă cu Zeul Luminii, Huang-di. Dar,
uneori, norii care acoperă faţa Soarelui sunt interpretaţi ca o înfrângere a Zeului: pentru că forţa simplă, personală şi independenţa de acţiune chiar
dacă sunt puternice nu pot face faţă unui conflict la nivel mondial sau social
şi care este destinat să menţină tradiţiile seculare. Înţelegerea păstrării
tradiţiilor şi reproducerea deci, vor face obiectul următorului arhetip.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu