Arhetipul Lunii (Rac): - maternitate, ereditate, nemurire – lunar - 10

        Zeiţa nopţii, Luna, continuă tema legată de naştere şi de moarte care ţine de caracteristicile elementului Apă. Luna este reprezentată adesea ca parteneră a Soarelui, iar în mituri relaţia dintre ei este descrisă fie ca una dintre frate şi soră, fie ca una dintre soţ şi soţie. Noaptea Luna înlocuieşte Soarele pe cer iar în timpul zilei călătoreşte în lumea subterană. Tradiţia indoeuropeană aminteşte uneori că imaginea Soarelui a fost corelată cu imaginea feminităţii iar Luna, schimbătoare, cu a masculinităţii; găsim mituri în care se spune că Luna a fost necredincioasă Soarelui, fiind surprinsă într-o îmbrăţişare drăgăstoasă cu Luceafărul de dimineaţă - Venus. În schema patriarhală, lumina slabă a Lunii este asociată cu slăbiciunea şi aşa a ajuns să trasceadă sensul şi să-şi schimbe sexul devenind simbolul feminităţii. Astfel, potrivit unui mit al indienilor americani, Creatorul, la sfârşitul lucrării sale, a transformat bărbatul cel mai frumos în Soare, iar pe cea mai frumoasa femeie în Lună.

Soarele este o sursă de energie, o sursă de viaţă, Luna, care moare în zori şi dispare de pe cer este relaţionată cu moartea şi cu inexistenţa. Strălucirea care păleşte, cenuşiul argintiu pare efemer şi nu lasă nici o speranţă pentru continuitate, pentru existenţă (referire la fazele de creştere şi de descreştere a Lunii). Dar dintr-o dată, astrul nopţii reapare, din nou începe să crească şi revine la locul său, generând astfel, în mintea oamenilor, ideea de iluzie şi, în acelaşi timp, de nemurire. Peste tot în lume mitul lunar este legat de ideea de nemurire, ceea ce coincide cu definiţia astrologică a lunii ca inconştient cosmic, considerat a fi nepieritor.

Luna Plină care moarte când începe să scadă şi dă naştere când începe să crească a fost asociata, de asemenea, cu ideea de maternitate, de continuare a vieţii. Noţiunea de gust a nemuririi asociată cu Luna (indianul Soma care personifică simultan Luna şi băutura zeilor nemuritori) se regăseşte în laptele matern. Prin laptele matern, în basme, Omul moşteneşte cunoştinţele tradiţionale transmise din generaţie în generaţie. Luna păstrează integritatea Universului pe care nu o împărtăşeşte decât cu Soarele, prin Memorie, prin cunoaşterea Trecutului. În ceea ce priveşte fazele Lunii, care au devenit materie primă pentru calcularea timpului, acestea au permis omenirii să-şi memoreze Istoria şi experienţele Trecutului. Aşa au apărut epopeile şi legendele care au fost transmise sub forma basmului şi care l-a ajutat pe Om să fie el pe Pământ, să-şi înţeleagă destinul ca parte a istoriei umanităţii.

Arhetipul Lunar este asociat cu epoca în care omenirea pentru prima dată a privit înapoi, şi-a evaluat călătoria în Timp şi a înţeles că aceste amintiri amemoriale ne leagă de ideea de Timp despre care am vorbit la Capricorn. Putem observa deja, că Cerul şi Soarele, cărora le sunt asociate ideea de lumină în expansiune, reprezintă o faţetă a uneia şi aceleiaşi idei – Exitenţa în Timp care se întregeşte cu o altă faţetă, considerată reversul său şi care este reprezentată de semnul antagonist. Pentru Peşti şi Fecioară găsim ideea de sacrificiu de sine legată de dragostea pentru renaştere, pentru Vărsător şi Leu - ideea de plenitudine, iar planetele relaţionate cu noţiunea de TIMP - Luna şi Saturn, care exercită o influenţă semnificativă asupra psihicului uman, semnul Rac este legat de ideea de consrvator după cum, semnul opozabil, Capricorn este legat de ideea Destin.