Arhetipul lui Marte (Berbec): - cuceritorul, războinicul, păstorul, strategul, conducătorul în luptă, dinamismul masculin, masculinul – marțian - 12

Aprecierea de natura emoţională nu interferează cu dreptul social - cum ar fi, de exemplu,  faptul că zeiţa iubirii şi a frumuseţii încheie un acord de alianta cu Marele zeu, dar un militar, un comandant demn să reprezinte furia zeilor în timpul luptei în care să se regăsească înţelepciunea minţii umane şi forţa emoţională cărora pretinde că se substituie, da. Arhetipul lui Marte este asociat cu ideea de a merge dincolo de comunitate, cu regulile şi legităţile sale, în căutare unor noi tipare de exprimare a forţei.

Vechii zeii ai pădurilor şi ai de fiarelor sălbatice identificaţi cu războinicii păstori se corelează cu acest arhetip. Un cioban trăieşte mare parte a timpului în natură, în afara comunităţii, răspunde personal pentru turma lui şi pentru păşunea lui pe care trebuie să le apere de duşmanii neaşteptaţi şi orice tip de situaţie neprevăzută şi periculoase. Fiind izolat de comunitate, el trebuie să îşi dezvolte capacităţi naturale proprii. În afara subtilităţilor care ţin de civilizaţie, el trebuie să depăşească propriile sale blocaje şi aceasta este fundamentul pentru înţelepciunea nativă pe care trebuie să o readucă în societate. De aceea, imaginea Păstorului, la un moment dat, va coincide cu cea de apărător şi comandant. Nu întâmplător, zeul roman Marte, zeu al naturii sălbatice efective avea ca simbol Lupul. Oare unde am mai întâlnit noi această asociere? Da, gândiţi bine, la daci şi tot ca simbol a luptei în spatele căreia se ascunde ideea de apărare a independenţei şi libertăţii naturii. Tinerii dăruiţi lui dinainte de a se naşte, erau crescuţi în afara zidurilor cetăţii, obligaţi de timpuriu să înveţe să supravieţiască şi să lupte. Posibil o suprapunere teporală a educaţiei de tip spartan. Erau numiţi mamertius de la eroii mitologici latini şi în care se regăseşte de fapt, numele italic a lui Marte, Mamert.

Păstorul şi asocierea acestuia cu războiul cu Dumnezeu şi cu Moartea seamănă foarte mult cu povestea lui Marte şi a lui Pluto, ultimul a simbolizat dintotdeauna imaginea Duşmanului Veşnic, întruchipează răul şi moartea, este cel care urmăreşte să distrugă ordinea lumii terestre de sub stăpânirea jupiteriană, cel care personifică principiul binelui, norocul şi succesul, ceea ce sugerează că iniţial, cei doi au reprezentat unul şi acelaşi arhetip. Zeul războinic a fost şi un distrugator care nu doar şi-a apărat propriile turme şi şi-a reuperat bunurile furate, dar le-a apărat şi pe ale altora. Cu toate acestea, acest nou Zeu, invincibil, a dobândit în noua calitate şi dramul de înţelepciune necesar. La fel ca Zeii Luminii sau ai Fulgerului care sunt printre altele şi stăpânii războiului - lupta cu răul, dar ei ţin activă şi funcţia naturală sexualităţii masculine. 

Stăpânirea misterelor magiei este şi ea un atribut al zeilor războiului; să nu uităm că zeiţa elenă Athena întruchipează la origini, esenţa funcţiei plutoniene şi care nu reflectă ideea de forţă, distrugere şi moarte ci o înţelegere profundă a naturii precum şi capacitatea de a controla forţele naturale direct, în scopuri terapeutice. Şi aşa s-a format o nouă imagine mitologică, cea a Comandantului care împrumută forţa de la natură, dar îşi foloseşte mintea ca instrument de civilizare. Şi ce este mai important este o imagine morală, ca iranianul  Vishtasp sau Hiawatha a indienilor americani. Unificarea funcţiilor şi atributelor diferiţilor zei a devenit posibilă sub sceptrul unui astfel de Dumnezeu ideal. Marte a facilitat unitatea teritorială la romani; Egiptul îşi datorează unitatea lui Amon al cărui simbol iniţial a fost un berbec, deci afişează funcţia de păstor şi identificat la începuturi cu zeul războiului Montu. 

Unificarea celor mitologeme cea Solară şi zeul Ra, se poate asocia cu exaltarea astrologică a Soarelui în Berbec deoarece Berbecul reflectă funcţia integrantă a Soarelui, iar Amon-Ra personifică înţelepciunea universală care a fost descrisă de constelaţia Berbecului. Uneori, un comandant tânăr, înţelept, a reuşit să-l înlocuiască pe cel bătrân şi a devenit liderul aflat pe punctul de a da urca omenirea pe o nouă treaptă de dezvoltare, la fel ca germanul Odin sau ca în revoluţia religioasă eşuată a lui Akenathon. 

Ideea unui Dumnezeu care ajunge la conducere nu prin forţă, ci prin propriile calităţile personale, se corelează cu afirmarea independenţei individului în societate, precum şi cu dreptul acestuia de a avea propria existenţă. Noţiunea de organizare statală dar şi promulgarea legilor care să stabilească ierarhiile şi funcţionarea acestora sunt progrese care completează prin polaritate, semnul Balanţei. Arhetipul Berbecului reprezintă temelia spirituală pentru lumea interioară a omului.  Religiile mai recente, cum ar fi creştinismul şi islamul au împrumutat într-o măsură considerabilă, mare parte din imaginile asociate acestui arhetip.

 În concluzie, ciclul mitologic creează un cerc plin de noţiuni arhetipale. Se încheie astfel ciclul de evoluţie prin unificare, de la general la particular, de la colectivitate la individualitate, de la conştientul colectiv la cel personal, prin elementul foc, cel care purifică şi exaltă, vezi grecul Eros sau hindusul Agni, şi care dă naştere la viaţă în abisul adormit de Haos. Aceasta este imaginea de dezvoltare a reprezentări mitologice ca un întreg. 

Arhetipurile astrologice s-au format în timp, şi se pot identifica straturi separate dar şi particularităţi ale percepţiei asupra lumii în funcţie de aria geografică. Dar chiar şi la o privire superficială faţă de bogăţia de caractere ale mitologiei, arată că domină cele tipice şi nu cele ocazionale, prin preluări succesive. Astfel, astrologia îşi permite să se bazeze pe mai vechile experienţe de apreciere a fiinţei umane.

Studiul arhetipurilor universale din diferitele tradiţii mitologice creează o bază fundamentală pentru pătrunderea cunoaşterii astrologice. Semnificaţia planetei individuale este cu adevărat înţeleasă de către astrolog doar atunci când aceasta este pe deplin percepută de psihicul său. O imagine arhetipală serveşte ca o cheie pentru percepţia noastră. În cazul în care imaginea este subiectivă, ea va deschide uşa propriului psihic, întrucât arhetipul mitologic serveşte ca şi cheie tipar pentru a psihicului uman.

          Mitul oferă ceva caracteristic fiecărei persoana. Thomas Mann care era atras de astrologie avea să spună la un moment dat că există întotdeauna o mulţime de asemenea caractere tipice pentru că ceva la fel de tipic ca şi mitul este un model original, o formă iniţială de viaţă, un sistem de în afara timpului, o formulă stabilită de antichitate, în care conştientul aspiră să redescopere mereu prezenţa unor caracteristici ale existenţei sale, şi este, prin urmare o formă. În romanul "Iosif şi fraţii săi" a descris horoscopul lui Iosif apelând la numele mitologice ale zeilor babilonieni şi nu ai celor romani.

Astrologia are o strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii asociative artistice. De exemplu, unor tineri, cu talente artistice pe care nu le-au valorizat decât în treacăt şi care studiază cu totul altceva, li se întâmpla să viseze de multe ori imagini luminoase de planete. Mai târziu, ei vor fi uimiţi să recunoască faptul că planeta din visul lor era nimeni altul decât ... Jupiter în Peşti, ceea ce este destul de normal deoarece psihicului unei persoane recunoaşte ceva nou în propriul arhetip şi reacţioneaza la noutate cu un răspuns emoţional vibrant. Jung a scris că elementele arhetipale sunt constanta universală a naturii umane, atunci când acestea devin mai clare pentru persoană, poate fi însoţite de diverse tonalităţi ale viaţii emoţionale ... ei sunt capabili să influenţeze, să impresionze, să inspire. Gândirea asociativă care depăşeşte dominaţia emisferei cerebrale stangi logic va conduce la o percepţie integrantă asupra lumii, care reflectă activitatea simultană a ambelor emisfere, a adăugat el.

În lumea modernă, noţiunea de universal este lipsită de frumuseţe imaginativă şi este definită de sintagma logică pură. Asta nu înseamnă însă, că suntem săraci imaginativ în comparaţie cu anticii, care nu gândesc separat aceste noţiuni de percepţiile lor senzitive. Noi pur si simplu ignorăm fenomenele despre care am vorbit considerându-le basme. Amplificarea rolului arhetipului pe care l-a preluat și l-a descris Jung vorbeşte despre funcţia mitologică a arhetipului. Taylor s-a concentrat asupra acestei funcţii, conectând lumea exterioară cu realitatea interioară a psihicului uman ceea ce ne permite să recunoaştem bogăţia lui.

Miturile aparţin eternităţii şi de aceea nu au dispărut în trecut. În zilele noastre se caută leagănul civilizaţiei ba în Atlantida, ba în Tibet, ba nu mai ştiu pe unde, ca să se demonstreze că unitatea originală a omenirii într-adevăr a existat, dar în afara astrologilor nimeni nu se gândeşte că această unitate se regăseşte în gândurile şi acţiunile noastre cotidiene, în comuniunea cu ritmurile cosmice pe care universalitatea acestor mituri le revelează.