Motto:

Multa ştiinţă îl apropie pe Om de Dumnezeu; puţina ştiinţă îl îndepărtează şi de ştiinţă şi de Dumnezeu. Iar Omul atâta preţuieşte câtă apropiere de Dumnezeu şi-a câştigat în sine... (Nicolae Steinhart)

vineri, 22 ianuarie 2016

NLP-ul astrologiei

Abordarea astrologiei 
din perspectiva octavelor planetare


Înainte de a explora ce înseamnă teoria octavelor planetare, haideţi să încercăm o definiţie a acesteia, cea mai simplă fiind formularea două planete aflate, din punct de vedere energetic, într-o relaţie de reciprocitate; relaţia trebuie privită de jos în sus, capătul de sus, superior, reprezintând principiul abstract iar capătul de jos, inferior, mijlocul de aplicare a acestui principiu. Sau, ne putem raporta la Octava superioară pentru a descrie finalitatea unei acţiuni şi revenirea la punctul iniţial, în timp ce octava inferioară este mijlocul prin care se produce acţiunea şi locul unde are loc aceasta. Ideea de octave planetare s-a dezvoltat odată cu descoperirea celor trei planete exterioare:
·        Uranus, care elaborează structuri ideatice noi, inclusiv ideile revoluționare, a fost văzut ca principiul care pune în mişcare mesajele specifice ale lui Mercur.
·        Neptun, care reprezintă conexiunile dintre afectiv, emoţional şi spiritual, se regăseşte în acţiunile specifice şi pasionale ale lui Venus.
·        Pluto, care transformă tot ceea ce atinge, coborând în străfundurile neştiute ale fiinţei, şi care reprezintă voința, esența puterii de a fii, forța reală din spatele acţiunilor impulsive ale lui Marte.
Cu alte cuvinte, planetele personale sau planetele vizibile cu ochiul liber sunt considerate octave inferioare pentru că rezonează vizibil cu funcțiile energetice şi biologice ale nativilor, iar cele transpersonale, care se află dincolo de Saturn, sunt considerate octave superioare deoarece reflectă activitățile transcendente și spirituale, precum şi calitățile acestora cu impact asupra vieţii noastre.
               Există, fără îndoială, un adevăr în toate acestea, şi în funcţie de aspecte, ne limităm la a analiza doar elementele importante din viaţa unei persoane, cum este celebra iluminare. Uranus face posibilă conştientizarea neaşteptată a unor idei progresiste care nu au apucat să se închisteze în rigiditate lui Saturn şi astfel, inspiră și transforma mintea prin Mercur. Compasiunea și tot ceea ce decurge din aceasta este caracteristică lui Neptun şi acționează direct, când Saturn o permite, asupra valorii deciziilor, inclusiv sentimentale, reprezentate de Venus. Puterea care definește în esență acţiunile lui Pluto, transformă, dacă i se permite,  inițiativa personală a lui Marte. Esențial însă, este faptul că acţiunile lui Uranus, Neptun și Pluto nu sunt în contradicție cu funcţiile lui Mercur, Venus și Marte, dimpotrivă ele reflectă un nivel superior de acceptare şi de acţiune. Dar acestea sunt activități menite să perturbe și să transforme totul, să repolarizeze și să reorienteze acţiunile lui Mercur, Venus și Marte. Sursa puterii uraniene este, în principiu, diferită de cea a puterii mercuriene. Este exact ca şi atunci când vrem să înţelegem diferenţa dintre conştient şi inconştient şi spunem despre acesta din urmă că este un tip superior de conştiinţă.
În lucrarea sa -  Astrologie, Karma si Transformare, din 1978, astrologul Stephen Arroyo menționează că planetele transpersonale nu acționează numai asupra generaţiilor, ci dezvăluie şi psihologia profundă a nativilor. Arroyo susţine că  Pluto patrunde atât de profund în subconștient încât este aproape imposibil să fie identificat parcursul unui tranzit plutonian într-o temă natală. Nu este vorba despre probleme de inițierea șamanică, nici despre arhetipuri sau despre îndeplinirea cerințelor călătoriei eroului așa cum este descris de către regretatul Joseph Campbell în Eroul cu o mie de feţe, cel puțin nu în teorie, dar atunci când Pluto face aspecte semnificative într-o temă natală, cum ar fi, de exemplu, conjuncţia cu Soarele sau Luna natale, cu Ascendentul sau cu Mijlocul Cerului,  aveţi grijă. Nietzsche spunea la un moment dat că ceea ce nu te ucide, te face mai puternic. Dacă ar fi după mine, aş descrie tranzitul plutonian ca mersul pe coji de nucă.
Mai întâi şi mai întâi, trebuie să vedem în ce semn se află planeta, cărui element îi aparţine – foc, aer, pământ sau apă, ce calitate are – cardinal, fix sau mutabil, precum și locul pe care îl ocupă în tema astrală. Casele angulare sunt cele mai puternice din punct de vedere energetic deoarece ele reprezintă cele patru semne cardinale, patru planuri principale ale vieții noastre – planul personal, cel familial, partenerial și al carierei iar acestea sunt semnele care inaugurează cele patru anotimpuri - echinocții și solstiții. Cu toate acestea, atunci când aceste planete ajung în Casele stăpânite de ele - Pluto în Casa a 8-a, Neptun în Casa a 12-a şi Uranus în Casa a 11-a sau dacă Neptun ajunge în Peşti, Uranus în Vărsător sau Pluto în Scorpion, trebuie să fim foarte atenţi şi să urmărim îndeaproape generațiile născute în aceste perioade, precum și orice schimbare socială, culturală sau de reconfigurare geopolitică din perioada respectivă.
               În acest moment, singura planetă exterioară care este în domiciliu, este Neptun aflat în semnul Peștilor. Deci, în loc să urmăm ordinea firească, de la Uranus la Neptun apoi, la Pluto, vom începe direct cu Neptun. Suntem la o răscruce de drumuri, spiritual vorbind, iar unele dintre ideile lui Neptun, par să urmeze o logică aparent stranie. Mai mult ca sigur şi conceptul de creare a propriei noastre realități intră sub stăpânirea lui Neptun, dacă ne gândim la creativitatea vizuală, la meditație dar și la grijile cotidiene, temerile și problemele noastre pe care le vrem substituite cu gânduri mai plăcute, denumite uneori evaziune imaginativă sau, pur şi simplu, iluzii. Cu toate acestea, Neptun, spre deosebire de Uranus sau Pluto, apelează la calea minimei rezistențe. Neptun nu insuflă nimic energic ca Pluto şi nici nu duce la situaţii tensionate cum sunt revoltele uraniene. Poate că, de aceea Neptun face apel la sensibilitatea noastră.
Cea mai acută exprimare a lui Neptun este compasiunea. Prin complementaritate cu semn polar – Fecioara şi Neptun în Peşti vrea să ajute omenirea într-un fel. Dar, în același timp, Neptun vrea să se dilueze în spiritualitate, vrea să fuzioneze întru totul și să se piardă în extazul universal. Această octavă acută a lui Neptun este activată prin dans, prin meditaţie, yoga, Tai Chi, luând forme diverse – scufundări în sine prin meditaţie, nevoia de linişte interioară, de deconectare, muzica de relaxare sau vizionarea de filme spirituale. Toate aceste activități par pline de farmec neptunian dacă ne gândim la jocul delfinilor care se contopesc la un momentadat cu albastrul mării, cu căldura soarelui şi curcubeele care apar la orizont.
               Copil fiind habar n-aveam de astrologie dară-mi-te de Neptun, eventual parcurgeam etapa povestirilor mitologice ale lui Alexndru Mitru când citeam despre zei şi Olimp, despre eroi porniţi în aventura vieţii lor şi eram atrasă, în acelaşi fel, de sunetele dulci ale muzicii, de balansul plăcut pe care îl dă inerţia atunci când te învârţi în ritmul acelor sunete şi lumina soarelui mă învăluia într-o ploaie aurie strecurată pieziş printre frunzele foşnitoare ale copacilor, mă legănam pe scaun sau la propriu, de pe un picior pe celălalt, pierdută în tonurile dulci ale armoniilor. Aşa am experimentat primele epifanii spirituale chiar dacă nu ştiam nimic despre ele în acel moment. Eram fascinată de întinderile albastre-argintii ale Mării Negre şi era o adevărată aventură când plecam cu familia la mare pentru că eram convinsă că începe aventura, că voi vedea peşti, balene și alte vietăţi marine, iubid mirosul mării și orice povești despre palate de cleştar şi sirene, despre bogăţiile lumii subacvatice, fascinaţie care a trecut cu repeziciune de la Andersen şi Jules Verne la aventurile lui Jaques Yves Cousteau. Întotdeauna am fost fascinantă de mare, de întinderea aparent infinită de ape, dar în acelaşi timp o frică viscerală îmi chinuia sufletul şi măruntaiele, în faţă de absisului oceanic.
               Copiii deprind experienţa neptuniană atunci, când în jocurile lor îşi folosesc imaginaţia. Şi din nou fug în timp şi mă văd la grădiniţa când săueam colegilor de grupă poveşti inventate de mine iar directoarea i-a spus mamei mele să mă ducă la psihiatru că sunt bolnavă. Doar pentru că nu eram la fel cu ceilalţi copii. Imaginaţia copiilor continuă într-un fel filmele pe care le văd, filme cu poveşti pentru vârsta lor şi potrivite pentru minţile lor tinere, în formare. Cred că este important să lăsăm copiii să acceseze lumea lui Neptun, încurajându-i să asculte muzică, creând cadru de manifestare pentru preocupările lor creative. Aș merge chiar mai departe, obişnuindu-i pe copii cu meditaţia, cu ieşirile în natură unde pot observa viaţa în plenitudine ei. Mersul la muzeul de ştiinţe naturale, la acvarii, la grădinile zoologice mi se oare extraodinar de benefic pentru stimularea creativităţii.
               În funcţie de aspectele din tema natală, nativii vor rezona cu octava inferioară a lui Neptun, Venus, care, dacă, la rândul ei, este prost aspectată, va influenţa comportamentul acestora şi unii vor ajuge să cadă pradă viciilor, vor cunoaşte uşor dualitatea adevăr – minciună cum se întâmplă atunci când evită, din prudenţă, sau îşi asumă conştient rolul de victimă, se vor folosi de minciună ca să scape de responsabilităţi ş.a. Cultura muzicală modernă este sub semnul lui Neptun și tineretul experiementează octava inferioară atunci când muzica este folosită ca instrument de manipulare – iluzia că un cadru romantic, sau cel puţin aşa ar dori să fie, doar că odată consumat evenimentul, multe tinere realizează că au fost înşelate, că au intrat într-un cerc vicios din care se scapă foarte greu, consumul de alcool sau cu octava superioară când muzica este folosită pentru relaxare sau pentru meditaţie. Când se apasă pe octava înaltă a lui Neptun, de regulă, este un moment propice pentru renunţarea la alcool, la dependenţa de medicamente sau alte substanţe din această categorie, la ţigări, la iluzii şi la reformulare interioară.
               Tot sub semnul tandemnului Venus – Neptun stă dorinţa tinerelor de a se menţine într-un anumit trend şi încep fie să îngurgiteze medicamente de întreţinere după ureche, fie cure de slăbire care nu au nimic de a face cu un proces normal de nutriţie. Încep tulburările metabolice care culminează cu debutul unor boli cu caracter imunitar, mai ales când intră în joc un alt tandem, la fel de celebru, Mercur – Uranus, şi se declanşează anumite alergii, dermatoze şi dermatite, intoleranţe alimentare, alimentaţia dezechilibrată ş.a., sau boli cu caracter endocrin – obezitate, prin tulburarea funcţiei tiroidiene, de exemplu. Dar, un dezechilibru alimentar are impact asupra mecansimului endocrin, în general, pornind de la tiroida propriu-zisă şi încheind cu tulburări ale funcţiei de asimilarte cum ar fi anorexia sau bulimia, ale funcţiei ovariene – diverse chisturi, dezechilibru ciclului menstrual, ale funcţiei renale – diverse boli ale rinichilor sau ale funcţiei hepato – pancreatice: gastrice, ulcere, dischinezii biliare, pancreatite acute ş.a.
               Ne aflăm, din punct de vedere spiritual pe punctul de a deveni propriul nostru guru prin stăpânirea conştientă a conceptelor spirituale care ţin de sinele nostru superior. Când ne aliniem cu reprezentările cele mai înalte ale lui Neptun, suntem convinşi că atingem iluminarea. Pentru a ajunge acolo, trebuie să renunțăm la dependențe și la modurile de evaziune psiho -socială fapt deloc ușor în societățile care promovează mesajul subliminal și folosește religia ca instrument de manipulare și de control.
               Asta ma aduce cu gândul la Uranus, planeta revoltei împotriva manipulării și a controlului, în special asupra grupurilor mari sau a unei comunități. Uranus este, în multe feluri, factorul egalizator dar este şi planeta comunisului, ca noţiune generală, şi doar prin faptul că  promovează detașat egalitarismul şi umanitarismul şi aici lucrează mână în mână cu Neptun. La urma urmei, Uranus este stăpânul semnului Vărsător, un semn de aer, detașat și analitic, care numără printre nativii săi cele mai multe genii, revoluționari și inovatori. Iar când vorbim despre era Vărsătorului trebuie să luăm în considerare planeta Uranus.
Uranus, în calitate de octavă superioară a lui Mercur aduce în prim plan ideea de egalitate, de justiție, de efort umanitar, cooperarea, comerțul cinstit, la orice nivel, distribuirea echitabilă a produselor alimentare, drepturile omului, drepturile animalelor precum și inovațiile care creează o societate a viitorului. Uranus nu favorizează elita, el își va concentra acţiunile în proproţie de 99 % asupra păturilor sociale care suferă de pe urma exploatării sau a pauperităţii din principiu. Prin Mercur, octava sa inferioara, legătura cu Uranus se face prin în rebeliune, prin proteste violente, revolte, răsturnarea regimului doar pentru a-l înlocui cu unul mai rău, tot dictatorial dar cu o ideologie diferită și asta pentru că Mercur şi Uranus nu văd individualitatea ci colectivitatea. Pentru Uranus, drepturile individuale sunt mai puțin importante, pentru el primează drepturile de grup și, de exemplu, cu Uranus în Berbec, semnul în care se află în prezent, am văzut partea sa secantă, nemiloasă.
               O creştere, în cascadă, a incidentelor violente, un instinct de dominaţie agresiv, călcarea în picioare a tuturor valorilor morale şi sociale – invazii, lupte pentru putere, atacuri fără precedent la adresa democraţiei, spirit de haită, crime, violuri, accidente teribile dar mai ales atacuri teroriste. Nimic nu este mai de temut într-un război, fie el şi ideologic, decât să nu îţi cunoşti duşmanul. Oameni pe care îi ştiam sănătoşi, plini de viaţă, dispar în accidente sau suferă accidente cu un anumit grad de mutilare, brusc se îmbolnăvesc sau descoperă că suferă de maladii cu o finalitate ireversibilă şi rapidă.
În ce îl priveşte pe Pluto, stăpânul lucrurilor neştiute, ascunse ochilor lumii, e greu de imaginat cât de mare şi de puternică este influenţa sa, avem o generaţie de Capricorni care îi simt influenţa, într-un fel sau altul, eu însămi aştept ca în vară să treacă în Casa a 1, sunt curioasă ce alte forţe mai generează pentru că întâlnirea cu Marte natal, în cazul meu a fost benefică, mi-a dat forţă şi culmea, răbdare, să scriu altfel decât am făcut-o până acum, să mă reformulez în raport cu ceea ce simt eu şi nu cu ce vor să-mi inpună alţii, vom vedea ce va fi mai departe.
Nu cred că există o subtilitate şi o volatilitate mai mare decât superioaritatea rezonanţei marţiene în Pluto. Dacă Marte distruge, Pluto transcede distrugerea prin renaştere, nu cred să existe satisfacţie mai mare. Să ne gândim doar la cei care au suferit o opoziție sau o conjuncţie a lui Pluto tranzit fie cu Pluto natal, fie cu planetele personale Soare şi Lună, fie cu Ascendentul sau Mijlocul Cerului, la experienţa recuperării Sinelui după experienţe intense prin culoarele cele mai întunecate ale fiinţei, ca într-un labirint, în cea mai lungă noapte, cam trei ani durează aspectul cu retrogradări cu tot.
Ieşirea la lumină a presupus transformare interioară, putere de stăpânire, capacitatea de a rezolva lucruri de care habar nu aveau -  vă aduceţi aminte basmul cu Frumoasa şi Bestia, cum iubirea poate stăpâni instinctul şi poate aduce la lumină ceea ce este mai frumos din om, ei, bine, eu cred că Bestia semnifică această călătorie plutoniană în lumea întunecată a sufletului. Sau mitul Persefonei, fiica Demetrei, răpirea ei, căsătoria cu Zeul lumii subpământenii şi revenirea periodică la sânul mamei. Ieşirea la lumină aduce doar un oftat de ușurare, viaţa merge înainte.
               Coborârea şi călătoria în lumea lui Pluto începe cu frica de necontrolat, teama fără acoperire, inexplicabilă, tulburări psihotice care fac ravagii în societate, blocajele mentale, emoțiile iraționale, nativii sunt ca un vulcan gata să explodeze, ceea ce colcăie în subconștient iese brusc la suprafață.
Material, coborârea în infernul lui Pluto este reprezentat de energia nucleară, de tehnologii medicale costisitoare care fac mai mult rău decât bine, dacă ne gândim la radiaţii, deșeurile nucleare, dezastrele naturale și perturbarea totală a habitatului. Accentul cade pe Întuneric. 
Medical s-a remarcat o creştere îngrijorătoare a diverselor forme de cancer, a bolilor cardiace şi a diabetului. Ori tocmai această creştere este semnalul că modul de viaţă, habitatul şi modul de alimentaţie trebuie schimbat. Pluto se află în Capricorn, semn care stăpâneşte metabolismul organismului, asimilarea elementelor nutritive, cum este calciul, în principal, dar şi celelalte minerale şi vitamine. Ori schimbările de care aminteam se datorează tulburării funcţiei metabolice, dezechilibrului funcţiei metabolice a organismului prin schimbarea modului de alimentaţie, prin alterarea mediului de viaţă cu impact asupra sănătăţii organismului – stresul fiind considerat inamicul public nr.1.


vineri, 16 octombrie 2015

Sintesa Chironiae 7

Despre ciclul Chironian     


        În tranzitul său peste unele puncte sensibile ale temei natale, Chiron face să  experimentăm, în lume noastră interioară luptele sălbătice descrise de  Centauromahie precum şi forțele instinctuale generate de aceasta. În timpul acestui proces de individuație suntem chemați să împăcăm contrariile când forța instinctuală ne antrenează în varii conflicte cu nevoia de a ne conforma cu modele acceptate de moderație și de reținere. Câteodată însă le negăm, rănindu-ne pe noi şi rănindu-i pe cei pe care îi iubim şi alimentând astfel sursa frustrărilor noastre.
       Primul pătrat al lui Chiron are loc, de regulă, la vârste cuprinse între 7 şi 8 ani (ca de altfel şi primul pătrat a lui Saturn), perioadă în care copilul este încă în imposibilitatea de a distinge clar aspectele realităţii imdiate şi de aceea rana provocată în aceste momente este experimentată şi receptată mult mai profund, deoarece acesta este imposibil de distins de colectivitate. Copiii până la 7 – 8 ani, deşi au personalitatea formată, trăiesc mult mai profund imaginarul, este vârsta basmelor şi poveştilor sau, cum se petrece acum, din ce in ce mai frecvent, trăiesc în imaginarul jocurilor de pe tabletă sau de pe calculator, iar experiența rănii se imprimă puternic în viaţa sentizivă a psihicului. Mi-mintesc de momentul debutului bolii. Se întâmpla într-un ianuarie geros a lui 67, la sfârşitul vacanţei de iarnă. O boală de sânge, cu un debut brutal -  o hemoragie masivă, care m-a pus la pat pentru câteva luni, apoi ani, perioadă pe care am asimilat-o unei recluziuni forţate. Nu puteam merge la săniuş, nu aveam voie să patinez, nu mă mai puteam juca cu copiii de vârsta mea, nu aveam voie să fac efort, regimul de viaţă era strict, inclusiv cel alimentar. Chiron era în Peşti, semn care răspunde de imunitate. Iar boala este de natură imunitară. Ani la rând, au urmat un întreg cortegiu de analize, când copiii de vârsta mea se jucau, eu trebuia să stau în spital. La maturitate abia am conştientizat că dacă nu se întâmplau toate acestea, astăzi nu mai eram în viaţă.
      La prima pătrat putem trăi experiență de a fi între două lumi. Experiențele pe care le-am descoperit la mine, le-am întâlnit, sub diverse forme, la clienţii mei, în preajma primului pătrat al lui Chiron, care sugerează acest lucru – debutul unor boli, divorţul părinţilor, moartea unui bunic de care au fost foarte ataşaţi, un accident de autoturism urmat de decesul unuia dintre părinţi, pericolul de înec sau experiențe legate de decorporalitate ori de moarte clinică, spitalizare îndelungată ş.a.
Poate una din cele mai traumatizante experienţe a fost aceea a înstrăinării de familie, când copilul simte că nu aparţine acesteia, sentiment descris de Freud drept experienţă arhetipală, moment în care copilul se simte decăzut din drepturile sale, depărtat de originile sale, fie prin boală sau alte evenimente deloc plăcute sau culminând cu apariţia unui frate sau a unei surori şi când atenţia familiei este îndreptată spre nou-născut. Pentru a se elibera de identificarea cu frații sau cu părinții săi, în acele momente, copilului îşi romanţează originile. De regulă, spune că este adoptat și părinții săi adevărați sunt dintr-o familie bună şi că unul din bunici nu a dorit ca ei să rămână împreună iar el a trebuit să fie dat spre adopţie sau susţine că el este singurul copil legitim al familiei iar frații și surorile lui sunt născuţi din legăturile amoroase ale mamei ori ale tatălui. El îşi explică şi de ce este atras sexual de sora lui, dacă este băiat, sau de fratele ei dacă este fată - tabuu-l incestului, deoarece sunt de natură sexuală diferită. Instinctele primare sunt sublimate în tabuu. Freud subliniază de ce este atât de comun sentimentul adopţiei, prin faptul că aceste experienţe ale înstrăinării sunt o iniţiere în viaţă care însoțește primul pătrat a lui Chiron.
    În esenţă, primul pătrat al lui Chiron ar putea fi numit şi întâlnirea cu rana în urma unei boli, a unui accident care ne-a afectat fizic, o criză emoțională sau o problemă de natură afectivă, prima experiență conștientă cu care ne confruntă Chiron este rana din noi înșine. Deoarece boala este, în general, împărțită între spirit și trup, trebuie să ne întoarcem în lumea noastră interioară, să mergem la amintirile pe care ni le refuzăm, să le aducem la lumină pentru a începe procesul de vindecare, chiar dacă trăim acut senzaţia de durere, de înstrăinare, de respingere sau de marginalizare. În timp ce experiența nu poate fi accesibilă conștient, rana are un  loc bine definit emoţional undeva în psihicul nostru. Sentimentele noastre sunt copleșite de trauma rănii sau înstrăinării dacă prin raţiune nu am fi capabili să ne adunăm forţele, să ne conştientizăm problemele şi să mergem mai departe.
Opoziția care se petrece între 13 şi 17 sau între 19 şi 22 ani ne confruntă cu rana din nou; de data aceasta mai deschis. Boala poate reveni, fantomele trecutului se strecoară iar în viaţa noastră; tema ciclică asociată cu suferinţa, cu rana, cu trauma, reapare. Cu această fază începe, de fapt, vindecarea, deoarece prin această confruntare deschisă devenim conştienţi, pentru prima oară, de inevitabilitatea acestui ciclu în viețile noastre. Mai mult, realizăm că lipseşte parcă ceva, nu ne simţim întregi, şi pornim să căutăm modalităţi de a întregi porţiunea de cerc lipsă, căutăm să ne vindecăm rănile prin noi înşine, doar că acum suntem ceva mai conştienţi care parte a Sinelui este rănit. Unii poate că refuză să sublimeze acest sentiment, dar mai devreme sau mai târziu, tot îl vor conştientiza.
          Ultimul pătrat care poate avea loc 32 – 33 de ani sau 41 – 42 de ani sugerează că ne acceptăm rana, că nu mai refuzăm să ascundem anumite amintiri, ci că suntem într-o fază în care am conştientizat traumele sau încercăm să o facem. Experienţa de viaţă face să recunoaştem şi să acceptăm că nu suntem perfecţi şi că nu vom fii niciodată. Uneori revine teama de a ne confrunta cu propriile noastre limite, dar suntem mult mai reflexivi şi mai capabili să integrăm aceste temeri în contextul general care este viaţa noastră.
          Totuși durerea continuă să existe, uneori mai intensă, şi atunci ego-ul ne-ar putea provoca să o negăm, doar că în acel moment se poate produce un blocaj, se închide o uşă, nu ne lasă să renunţăm la ea ci ne obligă să ne întoarcem la originele ei şi să o conştientizăm. Ca o ironie a soartei, acceptarea traumei promovează sentimentul de plenitudine și ne încurajează că suntem pe drumul cel bun. Astfel ciclul chironian îşi ţese fazele critice înprejurul existenţei fiecăruia dintre noi, ca la 50 – 52 de ani, trauma chironiană să fie rezolvată.
          Încheierea ciclului de jumătate de veac este o oportunitate pentru a integra instinctul netrăit sau refulat, nativul admite că a greşit şi încearcă să îl readucă în prezent. Poate nu întâmplător este vârsta marilor schimbări, bărbaţii se vor iar tineri, încearcă să joace rolul tinereţii în preajma fetişcanelor de 20 – 22 de ani, iar femeile conştiente de sexualitatea lor doresc să trăiască tot ceea ce şi-au refuzat la 30 – 40 de ani şi acceptă parteneri mai tineri. Exprimă impulsul vieţii prin acceptarea ideii că poate au pierdut timpul dar nu şi trenul, şi doresc să experimenteze tot ceea ce şi-au refuzat la tinereţe din perspectiva unui ego matur.
Vârsta de 50 de ani, marchează o paradigmă a schimbării în experiența umană, când aspectele manifestărilor apolinice din noi înșine nu mai semnifică un potențial inhibitor al expresiei instinctulale ci este o inițiere în eliberarea interioară. Şi din acest punct de vedere nu cred că este musai să fii fost vreo traumă. Revenirea lui Chiron în poziţia iniţială, din momentul naşterii fiecăruia dintre noi, ne eliberează sufletul, ne acceptăm aşa cum suntem nu aşa cum ne-am fi dorit să fim, chiar dacă asta doare sau uneori ne bântuie regretele.
În oricare dintre cele trei etape putem experimenta tranziții dureroase care în cele din urmă ne conduc spre o mai mare înțelegere spirituală pentru că suntem obligați să reconciliem acest gol interior care ameninţa să se lărgească. Aceste momente sunt adesea însoțite de experienţa decorporalizării, de visul lucid sau perioade marcate de vise impresionabile, cu imagini de care nu ne putem elibera mult timp, de evenimente, viziuni sau experiențe spirituale. Cu alte cuvinte, durerea sau boala ne poate împinge să pendulăm în gol, între cele două lumi simbolizate de peștera lui Chiron, sfera de inițiere a eroului. Şi dacă tot am pomenit de vise, metaforic vorbind, să ne amintim de eroii mitici care mergeau să se vintece la Templul lui Asklepios.
În mitologia greacă, Asklepios, fiul lui Apollo, a fost zeul vindecării, iar templele sale numeroase, erau răspândite pe întreg teritoriul Eladei şi chiar dincolo de el, locul unde pelerinul căuta vindecare şi care se realiza, în stare de trasă, prin contactul vizual cu imaginea zeului. În experiența contemporană, visele asemenea unor experienţe șamanice, ne transmit că suntem împăcați cu imaginile din subconştientul nostru, a se citi amintirile, ascunse în străfundurile sufletului, cu imaginile arhetipale care ne-au modelat psihicul de-a lungul Timpului.
La 50 de ani o luăm de la capăt dar dintr-o perspectivă dialectică. Am scăpat de categorisiri, acum avem nevoie de timp ca să ne exprimăm propria condiţie doar traversăm o perioadă hibrid în care focul, energia nemuritoare a spiritului, este închis într-o formă finită şi efemeră numită trup. Sentimentul de tinereţe interioară se confruntă cu memento-ul fizic al îmbătrânirii organismului. Acceptarea condiţiei de muritor semnifică tot ceea ce alegem să moară din noi şi mă refer aici, la acele părţi deformate și neautentice ale Sine-lui care nu mai susţin viaţa. 
          Cel de-al doilea ciclul al lui Chiron ne ajută să ne reorientăm prioritățile, să ne regândim poziţia ceea ce nu înseamnă că renunţăm la ideile noastre, la sistemul nostru de valori, la ceea ce este adecvat sau autentic, ci eliberăm tot ceea ce nu am trăit, spiritual vorbind.
Chiron renunță la nemurire nu pentru că este rănit, ci din cauza că durerea – rana reprezintă însăşi partea muritoare din el, este atât de intensă şi de puternică încât nu mai poate suporta, o inadecvare între ceea ce este pământean – trupul şi ceea ce este spiritual – intelectul, mentalul. De fapt, Chiron prin gestul său, încearcă să elimine relația antitetică dintre Saturn şi Uranus care adesea conspiră unul împotriva celuilalt. El este sfâşiat între sfera materială întrupată de Saturn şi tărâmul spiritual reprezentat de Uranus. Soarta lui Chiron include atât durerea carnală a muritorului cât si focul spiritului care îl îndeamnă să se eleveze. 
           În realitate, însă, spiritul este legat de materialitate, este îngropat de o eternitate în molozul evenimentelor. Când viaţa care l-a rănit iremediabil a ajuns într-un punct critic, se produce explozia interioară a spiritului. Părțile neautentice ale Sinelui, sunt acceptate din necesitatea de a supravieţui – comunicarea şi relaţiile cu ceilalţi, serviciu, colegi sau un şef dezagreabil care priveşte cu superioritate totul şi pe oricine, un partener de viaţă violent sau acei părinţi care şi-au crescut odrasla doar pentru a le pretinde apoi, să îi întreţină, este vorba despre durerea provocată de excludere – nu provi dintr-un mediu elevat, sărăcia, mizeria umană, de marginalizare, totul închide focul spiritului.
          La cincizeci de ani însă, moartea nu mai este doar un proces psihologic sau o metaforă metafizică;  într-un sens ea va deveni o realitate fizică. Puterea şi energia de altă dată se reduce şi trebuie să trăim cu acest adevăr zi de zi. Moartea este departe încă, dar cu toate acestea începe să fie vizibilă, este prezentă mai mult decât oricând. Ne îndreptăm spre finalitatea inexorabilă stare care ar putea fi cheia spre o nouă stare de spirit. Aspectele autentice ale Sinelui, sunt îngropate adânc, sub straturi de amintiri mai mult sau mai puţin plăcute, încătuşate în diferite mecanisme de apărare care pot fii încă viabile. Am cunoscut persoane care au supravieţuit unor accidente teribile, au trecut pe lângă moarte, toţi însă vorbeau despre o experiență comună: dorința de a trăi. Maşina, de exemplu, se rostogolea iar ei nu-şi doreau în fracţiunile acelea de secundă decât să nu moară.
Când Jung a scris despre această perioadă, a sugerat că "foarte multe aspecte ale vieții, care ar fi trebuit experimentate, se află în tainiţele subconştientului printre amintiri prăfuite; dar uneori, ele pot ieşi la lumină, stralucitoare, sau pot rămâne asemeni carbunilor stinşi, în cenuşă."
La revenirea lui Chiron, în poziţia iniţială, cărbunii subconştientului încing vâlvătaia în sufletul nostru şi aduc la suprafaţă aspecte demult uitate, redescoperim ceea ce am fi putut face şi din varii motive nu am făcut şi, în consecinţă, vom încerca să le reintrocem în circuitul vieţii noastre. Câţi dintre noi nu s-au pomenit în situaţia de a avea şansă sa facă ceva ce le place atunci când simt că nu mai vor să facă ceea ce fac. O pasiune din tinereţe revine în forţă. Cunosc cazuri în care oamenii cu poziţii sociale solide – directori de bancă sau de multinaţionale, un serviciu bine plătit, părăsesc aceste poziţii şi se apucă să facă ceea ce nu au făcut la tinereţe şi au nu doar succes în ceea ce întreprind, ci sunt şi mulţumiţi sufleteşte pentru că fac ceea ce le place.
           Această nouă stare aduce posibilități imense, dar pentru a analiza harta unei asemenea persoane cred că ar trebui să luăm ca punct de reper harta momentului în care Chiron începe cel de-al doilea ciclu, o nouă temă astrală deoarece ceea ce se petrece în a doua parte a vieţii este total diferit de ceea ce s-a petrecut în prima parte. Chiron se întoarce în perioada de după interesul construirii unei cariere, când abordarea psihodinamică trebuie luată în considerare ca să ne înţelegem pe noi, să ne înţelegem dorinţele precum şi noile abordări ale vieţii. Este perioada în care demonii copilăriei au fost exorcizaţi, copilul interior a fost eliberat, am trecut în revistă adolescenţa şi tinereţea, iar dumurile mai puţin bătătorite au fost explorate. Dar de la 50 de ani încolo începe un nou drum, incitant şi incert, e drept, sufletul face să ne întoarcem spre orizontul apusului vieţii noastre, iar acum culorile au o alte nuanţe şi alte străluciri. Ceea ce a fost o prioritate în dimineaţa vieţii, nu mai este la fel de importantă seara. Toate lucrurile care ne-au făcut să suferim în tinereţe, devin indiferente după 50 de ani – de la bunăstare, la împlinirea familiei. Priorităţile se schimbă, viitorul a fost redirecţionat şi experienţa de viaţă ne transformă în profesori.
            Chiron a fost mentorul eroilor care au venit la peştera lui să fie inițiaţi în misterele vieții. Revenirea lui Chiron în poziţia natală, marchează sfârșitul întrebărilor existenţiale ale  eroului iar moartea mentorului închipuit anunţă intrarea în marele ciclu al vieții. Lui Chiron îi revine sarcina de a deveni mentor şi începe aşa cum a făcut-o şi la primul ciclu. Pentru generația cu Pluto în Leu, condiţia bătrâneţii readuce în prezent relaţia cu Tatăl, nativii retrăiesc experiența tatălui absent, o rană comună pentru această generație. Eroul este pe cale de a deveni cel Bătrân și luptă cu tabuu-l de a-şi depăși Tatăl. 
          Revenirea lui Chiron în poziţia iniţială este urmată de al doilea pătrat al lui Saturn, în preajma vârstei de 52 de ani, aspect care arată că Saturn se  îndreaptă către încheierea celui de-al doilea său ciclu, în preajma vârstei de 53 de ani este a patra opoziţie cu Jupiter situaţie în care debutează şi procesul de reinventare şi desăvârşire personală. Deși au loc o mulțime de schimbări prin remodelare și redescoperire de sine, în anii de după întoarcerea lui Chiron, nativii se pot simți că şi cum ar fi  ajuns undeva la limită, chiar dacă se prodece schimbarea care o vor în viaţa lor, cerințele exterioare nu dispar doar că de astă dată, răspunsul vine dintr-o profundă și matură chibzuire.
Simbolismul chironian repetă, în mod constant, tema contactului cu altă lume. Revenirea în poziţia natală a lui Chiron ridică vălul dintre lumea materială şi cea spirituală (oare de ce revenirea la practica credinţei – mersul la biserică şi rugăciunea, se face, de regulă, după 50 de ani?! ) şi un nou orizont este vizibil. Spațiul dintre aceste lumi, cea a formei şi cea a spiritualui, este un spaţiu balsamic prin descoperirea căii care o avem de urmat. Tot ceea ce a fost sacrificat pentru a ne găsi drumul în viaţă și care să fie conform cu așteptările familiei şi ale celorlalţi, după 50 de ani ne provoacă să ne reconsiderăm opţiunile. 
          Când generația 50 de ani îşi priveşte viaţa retrospectiv constată că schimbările care au avut loc sunt uimitoare în raport cu părinţii lor la aceeşi vârstă. Speranța de viață a crescut, se înregistrează progrese uluitoare în medicină dar şi în tehnologia medicală, în stilul şi concepţiile de viață, opțiunile pentru viaţa de familie și faţă de pensionare au redefinit peisajul prin creșterea speranţei de viaţă. Psihologia anilor 80 – 90 etichetá vârsta de 40 de ani ca fiind, de fapt, noua vârstă de 30 de ani, vâsta mijlocie a fost denumită a doua tinereţe iar generaţia de 50 de ani este a treia tinereţe.
Erik Erikson, unul dintre cei mai importanţi cercetatorii ai ciclurilor de viață, a sugerat că vârsta de 50 de ani este începutul unei maturităţi maturizate. Acum important este să avem grijă de ceea ce este semnificativ pentru noi, nu de ceea ce cred alţii că este important, are loc un proces intim de creație și de restaurare a individului.
Puterea de vindecare a lui Chiron ne ajută să ne reordonăm prioritățile în aşa fel încât să trăim mai bine cu Sinele nostru lăuntric și să fim capabili să permitem procesului de individuație proprie să reflecte acest lucru. Cu toate acestea, procesul de individuație nu este finalizat, iar călătoria autodescoperirii este o sarcină pe tot parcursul vieții.
Moștenirea lui Chiron este una de reconciliere și tămăduire. În trecerea sa prin tema natală indică perioadele din viaţa noastră când suntem capabili sau incapabili să facem acest lucru. Chiron ne învață că aceasta se realizează prin acceptarea conştientă a efemerităţii noastre în raport cu umanitatea pe care o reprezentăm.

joi, 16 iulie 2015

Tabel cu efemeridele lui Chiron 1905 - 2026

DATA NAŞTERII
SEMNUL ZODIACAL
13 ian 1905 - 19 mart 1910
Vărsător
20 mart 1910 - 28 aug 1910
Peşti
29 aug 1910 - 14 ian 1911
Vărsător
15 ian 1911  - 30 mart 1918
Peşti
31 mart 1918 – 22 oct 1918
Berbec
23 oct 1918 – 28 ian 1919
Peşti
29 ian 1919 -  24 mai 1926
Berbec
25 mai 1926 – 19 oct 1926
Taur
20 oct 1926 – 24 mart 1927
Berbec
25 mart 1927 – 6 iun 1933
Taur
7 iun 1933 – 21 dec 1933
Gemeni
22 dec 1933 – 22 mart 1934
Taur
23 mart 1934 – 27 aug 1937
Gemeni
28 aug 1937 – 22 nov 1937
Rac
23 nov 1937 – 27 mai 1938
Gemeni
28 mai 1938 - 29 sept 1940
Rac
30 sept 1940 – 26 dec 1940
Leu
27 dec 1940 – 16 iun 1941
Rac
17 iun 1941 – 26 iul 1943
Leu
27 iul 1943 – 17 nov 1944
Fecioară
18 nov 1944 – 23 mart 1945
Balanţă
24 mart 1945 – 22 iul 1945
Fecioară
23 iul 1945 – 9 nov 1946
Balanţă
10 nov 1946 – 28 nov 1948
Scorpion
29 nov 1948 – 8 feb 1951
Săgetător
9 feb 1951 – 17 iun 1951
Capricorn
18 iun – 8 nov 1951
Săgetător
9 nov 1951 – 27 ian 1955
Capricorn
  
28 ian 1955 – 26 mart 1960
Vărsător
27 mart 1960 – 18 aug 1960
Peşti
19 aug 1960 – 20 ian 1961
Vărsător
21 ian 1961 – 1 apr 1968
Peşti
2 apr 1968 – 18 oct 1968
Berbec
19 oct 1968 – 29 ian 1969
Peşti
30 ian 1969 – 27 mai 1976
Berbec
28 mai 1976 – 13 oct 1976
Taur
14 oct 1976 – 28 mart 1977
Berbec
29 mart 1977 – 21 iun 1983
Taur
22 iun 1983 – 28 nov 1983
Gemeni
29 nov 1983 – 10 apr 1984
Taur
11 apr 1984 – 20 iun 1988
Gemeni
21 iun 1988 – 21 iul 1991
Rac
22 iul 1991 – 3 sept 1993
Leu
4 sept 1993 – 9 sept 1995
Fecioară
10 sept 1995 – 29 dec 1996
Balanţă
30 dec 1996 – 4 apr 1997
Scorpion
5 apr 1977 – 3 sept 1997
Balanţă
4 sept 1997 – 7 ian 1999
Scorpion
8 ian 1999 – 1 iun 1999
Săgetător
2 iun 1999 – 21 sept 1999
Scorpion
22 sept 1999 – 11 dec 2001
Săgetător
12 dec 2001 – 21 feb 2005
Capricorn
22 febr 2005 – 1 aug 2005
Vărsător
2 aug 2005 – 5 dec 2005
Capricorn
6 dec 2005 – 19 apr 2010
Vărsător
20 apr 2010 – 20 iul 2010
Peşti
21 iul 2010 – 8 feb 2011
Vărsător
9 feb 2011 – 16 apr 2018
Peşti
17 apr 2018 – 25 sept 2018
Berbec
26 sept 2018 – 17 feb 2019
Peşti
18 feb 2019 – 20 iun 2026
Berbec