Motto:

Multa ştiinţă îl apropie pe Om de Dumnezeu; puţina ştiinţă îl îndepărtează şi de ştiinţă şi de Dumnezeu. Iar Omul atâta preţuieşte câtă apropiere de Dumnezeu şi-a câştigat în sine... (Nicolae Steinhart)

sâmbătă, 19 iulie 2014

Istoria arhetipului

Evoluţia noţiunii de arhetip

Înainte de a descrie natura asocierii dintre planete și arhetipuri trebuie să desluşim, mai întâi, conceptul de arhetip, în general, și apoi evoluția din perspectivă arhetipală a istoriei gîndirii occidentale.
            Cea mai veche formă de arhetip și în anumite privințe, un motiv mai profund, este experiența primordială a imaginației mitice ale marilor zei și zeițe. În acest fel, modelul universal de conştiinţă, memorabil întruchipat, în zorii culturii occidentale, de epopeile homerice și, mai târziu, de teatrul clasic greac, a pătruns realitatea înconjurătoare, a structurat prin puterea sugestiei şi prin capacitatea de abstractizare nu doar cifrele, pe care le-au divinizat, ci şi narațiuni mitologice, de multe ori strâns asociate cu corpurile cerești. Cu toate acestea, conceptul creştin de Dumnezeul nu transmite cu exactitate semnificația dată de aceste  puteri primordiale. Pentru sensibilitatea arhaică este o semnificație care a fost susținută și dezvoltată prin înțelegerea platoniciană dată divinului.
Theos, cuvântul grecesc care ne vine în minte atunci când vorbim despre Dumnezeul lui Platon, are, în primul rând, o forță predicativă. Este un altfel de a spune că, la greci, nu găsim ca și la creștini sau la evrei afirmaţia existenţei lui Dumnezeu mai întâi și abia apoi enumerarea atributele sale - Dumnezeu este bun, Dumnezeu este iubire și așa mai departe. Mai degrabă ei au fost extrem de impresionaţi şi de uimiți de evenimentele din viata lor sau de ce se întâmpla în natură şi fie de bucurie, fie din teamă s-au referit la acţiune -  este un zeu sau care este un zeu. În această stare de spirit, și cu această sensibilitate pentru caracterul suprauman, majoritatea lucrurilor care se întâmplă cu noi sau loviturile ale sorţii – evenimente bruşte şi neaşteptate, bucuria sau durerea pe care nu le înțelegem, un poet grec le-ar putea descrie în liniie  mari prin idei deterministe pe care nici măcar zeul nu le poate deturna sau schimba, iar atunci când o face se schimbă un întreg sistem de valori. Este o stare de spirit care nu are, în mod evident, nici cea mai mică legătură cu problema mult discutatului monoteism sau politeism al lui Platon.
            Că mintea grecului a evoluat, este suprins de procesele succesive ale evoluţiei spirituale, uneori, poate părea pur și simplu, simplă tranziţie de la mit la motiv, prin primsma absolutului divin care amprenta lumea imaginației miticem alteori se dezvăluie treptat sau sunt concepute, din nou, în formă filosofică, cum se întâmplă în Dialogurile lui Platon. Bazându-se pe discuțiile filosofice presocratice ale Arhailor și pe înțelegerea noţiunii pitagorecice de transcendenţă a formei matematice și, apoi,
mai direct, pe dialogurile critice ale profesorului său Platon, Socrate a readus în discuţie punctul de vedere, metafizic, asupra arhetipului.
În opinia lui Platon, arhetipul – Forme şi Idei, sunt esențe absolute care transcend lumea empirică care dau lumii forma și sensul ei. Ele sunt universale, atemporale şi servesc ca realitatea fundamentală pentru orice obiect, eveniment, informaţie etc. Ceva este frumos în măsura în care arhetipul frumuseții este prezent în ea sau ceva este frumos în măsura în care participă la configurarea arhetipului de frumusețe. Pentru Platon, cunoașterea directă a acestor formulări sau idei constituie obiectivul spiritual al filosofului și pasiunea intelectuală a omului de știință.
Larândul său, Aristotel, elev al lui Platon și succesor al acestuia a dat conceptului de formă universală o abordare raţionalist-empirică care a fost mai bine de două milenii model de analiză logică pentru învăţaţii vremurilor, decât unul de cunoaştere spirituală și epifanică. În perspectiva aristotelică, formele îşi pierd numele, dar câștigă prin cunoaşterea caracterului lor dinamic și teleologic, concret încorporat în lume și în procesele de cunoaşterii.
Pentru Aristotel, formele universale există în primul rând în lucruri, nu deasupra sau dincolo de ele. Mai mult decât atât, ele dau nu numai forma și calitatea esențială dar au puterea de a le transmuta în interior, de a le activa, de a le dezvolta, ceea ce implică un proces dinamic, de la potențialitate la actualitate și maturitate, asemeni ghindei care se metamorfozează treptat în stejar sau embrionul într-un organismul matur, o fată pubelă într-o femeie. Organismul este un tipar, are o formă abstractă, înainte de a avea forma reală, deci are un potențialul propriu, la fel ca o operă de artă care este actualizată de către artist ghidat de imaginea formei din mintea sa. Materia are o susceptibilitate intrinsecă, pentru a o forma, o deschidere fără rezerve de a fi configurat și dinamic realizat prin intermediul formei. În cazul unui organism în curs de dezvoltare, după caracterul său esențial a fost complet actualizată, degradare apare ca formă care treptat se pierde în sine însăşi.
 Forma aristoteliană servește astfel atât ca impuls care se regăseşte în ordine cât și în dezvoltare și ca structură inteligibilă a unui lucru; natura sa interioară este cea care o face să fie, esența ei. Pentru Aristotel ca și pentru Platon, forma este principiul prin care ceva poate fi cunoscut, esența acestuia este cunoscută, caracterul său universal, de asemenea.
            Ideea de forme arhetipale sau universale a suferit apoi o serie de mutaţii importante de-a lungul vremii, din antichitatea clasică târzie pînă în iluminism, treând prin evul mediu, protorenaştere şi renaştre. Aceste idei au devenit punctul central al unuie dintre cel mai acerbe dezbateri susținute mai ales de filosofia scolastică, şi anume problema universaliilor, o controversă care a reflectat și a mediat evoluția gîndirii occidentale drept locul geometric al realității inteligibile şi care a fost mutată treptat de la transcendent la imanent, de la universal la particular ajungând în cele din urmă la arhetipul formei divină (Eidos), căruia omul îi dă un nume (nomina).
După o eflorescenţă finală în filosofia și arta Renaşterii, conceptul de arhetip a dispărut treptat odată cu amploarea filosofiei nominaliste și a științei empirice. Perspectiva arhetipală a rămas, în principal, în arte, în studiile clasice și mitologice, și în romantism ca un fel de amurg arhaic, limitându-se la domeniul subiectiv de sens interior atribuit de filosofii iluminişti şi a intrus, în această formă latentă, în sensibilitatea modernă. Ascensiunea și dominația rațiunii moderne a coincis cu eclipsarea viziunii arhetipale.
Între triumful raţionalismului din secolul al XVII-lea și revenirea psihologiei ca ştiinţă în secolul al XX-lea, filosofia şi-a adus un aport important pornind de la revoluția lui Copernic şi terminând cu filosofia kantiană, care s-a dovedit, ulterior, că au avut consecințe majore asupra momentului în care ideea de arhetip a revenit, din nou, în atenţia oamenilor de ştiinţa. Prin critica raţiunii kantiene, axată pe descoperirea structurilor interpretative, subiective, ale minții care comandă și condiționează a priori toate cunoștințele și experiența umană, categoriile și formele, propunerea iluministilor a suferit o schimbare esențială, din interes filosofic, de la obiect la formă ca şi cunoștință până la aflarea existenţei subiective, şi va influența aproape fiecare domeniu al gândirii moderne.
            Aceasta avea să se petreacă abia la începutul secolului al XX-lea, prefigurată de Nietzsche prin modelarea culturii după modelele apolinic şi dionisiac după care noţiunea de arhetip a fost obiectul unei renaşteri neaşteptate. Matricea renașterii sale se regăsesc în descoperirile empirice ale psihologiei abisale, întâi din perspectivă freudiană - complexul Oedip, Eros și Thanatos, Ego, Eu-ul, și Superego, o "mitologie puternică" cum avea să numească Wittgenstein psihanaliza, extins apoi într-o formulă complet articulată de către Jung în psihologia arhetipală. Jung, așa cum am văzut, bazându-se pe epistemologia critică a lui Kant, precum și pe teoria freudeana a instinctului merge dincolo de ele şi descrie arhetipurile ca pe forme primordiale autonome existente în psihicul nostru care prin structura lor impulsionează toată experienţa şi comportamentul uman. În ultimele sale formulări influenţate de cercetarile asupra sincronicități, Jung a ajuns să privească arhetipurile ca pe expresii nu doar ale unui inconștient colectiv comun, ci ca pe o matrice universală care deţine informaţii atât din lumea fizică și cât şi din cea a psihicului uman.
Evoluția ulterioară a perspectivei arhetipale din perioada postmodernă, s-a datorat nu numai dezvoltării psihologiei de după Jung, dar și altor domenii, cum ar fi antropologia, mitologia, studiile asupra istoriei religiilor, ale filosofiei științei, analizei lingvistice şi fenomenologiei. Gândirea postmodernistă a aprofundat conceptul de arhetip și l-a criticat, în acelaşi timp, l-a rafinat prin demolarea esenţialismului rigid, acele false universalii și a stereotipiilor culturale, și l-a îmbogățit printr-o conștientizarea acută de tipul evoluție polivalentă și natură participativă. Reflectând multe dintre influențele de mai sus, James Hillman rezumă perspectiva arhetipală din profunzimile psihologiei astfel: trebuie să ne imaginăm arhetipurile drept cele mai profunde modele de funcționare psihică, acele rădăcini ale sufletului care guvernează perspectiva pe care o avem despre noi înșine și despre lume. Acestea sunt imaginile axiomatice, autodeterminate asupra cărora revenim periodic.  Există multe alte metafore pentru a le descrie - potenţialul imaterial al structurii cum ar fi cristale invizibile din varii soluții sau forme din plante care brusc se dezvoltă în anumite condiții; modele de comportament instinctual, cum ar fi cele ale animalelor care acționează în acelaşi fel şi mod urmând o cale tipică; genurile și taxonomia din literatura de specialitate; tipicăriile recurente ale istoriei; sindroamele de bază în psihiatrie; modelele de gândire paradigmatice în domeniul științei; cifrele la nivel mondial, ritualuri, și relațiile din antropologie.
Dar ce este absolut esențial pentru noțiunea de arhetip este efectul său posesiv, emoțional vorbind, independent de conștiință, astfel încât el devine orb la propria poziție. Prin crearea unui univers care tinde să dețină tot ceea ce facem, ce vedem sau ce spunem, să spună stăpânire pe cosmosul interior, un arhetip se poate compara cel mai bine cu un Dumnezeu. Și zeii, spun unele religii, uneori au mai puţin acces la imperiul simțurilor și a intelectului decât se regăsesc în viziunea imaginativă și în emoția sufletului.
            Aceasta este perspectiva cosmică la care participă sufletul. Ei sunt domnii tărâmuri făurite de ei, modele ale mimesisului propriu. Sufletul nu se poate regăsi decât în ​​unul dintre aceste modele. Toată realitatea psihică este reglementată de către un şir arhetipal, sancţionat de propriul creator în sensul că ele nu pot fi toate, deodată, reale, deşi ele extă prin ele însele în acelaşi timp. Nu există nici un loc fără Dumnezeu și nici o activitate care nu le pună în aplicare. Fiecare fantezie, fiecare experiență are motivul său arhetipal.
            Arhetipul poate fi înțeles și descris în multe feluri, și o mare parte din istoria gîndirii occidentale a evoluat și se învârte în jurul valorii acestuia. Pentru scopurile noastre prezente, putem defini un arhetip ca un principiu universal sau forță care afectează prin arhitectura interioară structurile, pătrunde în psihicul uman și în lumea a experienței umane, pe mai multe paliere. Ne putem gândi la ele prisma mitologiei, zei și zeițe, prin obiectivul platonician a formei ca principiu prim, transcendent şi idei numinoase sau în termeni aristotelici de forme universale, imanente. Alţii le pot aborda kantian ca şi categorii ale percepţiei şi cunoaşterii apriorice, fie în termeni schopenhauerieni de esențe universale ce se regăsesc în marile opere de artă sau prin filtrul nietzschean ca principii primordiale simbolizând tendințele culturale de bază și diverse de moduri de a fi. În contextul secolului al XX-lea, se poate vorbi despre arhetip în termeni husserliene ca structuri esențiale ale experienței umane, în termeni wittgensteinian ca asemănare de familie lingvistice care leagă informații disparate care se suprapun sau în termeni whiteheadian ca obiect etern și potențial pur a cărui incursiune în realitate informează despre desfășurarea unui proces. Ca profunzime psihologică ne putem apropia de ele în mod freudian ca impuls a unui instinct primordial care structurarează proceselor biologice și psihologice sau jungian ca principii formale fundamentale ale psihicului uman, expresii universale ale mundusului inconștient persoanl și mundusului inconştient colectiv.
            Într-un sens, ideea de arhetipur este ea însăși un arhetip, un Arche, un principiu universal care induce continuu schimbarea formei, cu mai multe inflexiuni creative și variații de-a lungul veacurilor ca reflectare în diferite forme de sensibilități individuale și culturale. În cursul evoluţiei sale, ideea de arhetip şi  arhetipal pare să fi închis un cerc complet de combinări şi incursiuni analitice astfel că acum s-a ajuns acum la dezvoltarea sa post-sincronicitate, într-un punct care seamănă foarte bine cu  originile sale antice ca Arhai cosmic, dar cu mult mai multe inflexiuni și posibilități, la cu totul alte dimensiuni prin exploare continuă.
Putem observa astfel că arhetipurile posedă transcendenţă și calitate de numinos, și totuși se manifestă simultan prin realităţile fizice, emoționale, cognitive și specifice. Ele sunt de durată unei structuri a priorice și esență, în acelaşi timp, și totuși au o dinamică nedeterminată, suportând influenţa mai multor factori contingenţi care ţin de câmpurile culturale și biografice, circumstanțiale și participative. Acestea sunt, într-un sens, atemporale, trecând peste schimbarea fenomenologică, la fel ca în înțelegerea lui Platon, și, într-un alt sens, profund maleabil, ca evoluție, deschis la cea mai mare diversitate de exprimare a creativităţii umane. Ele par să se manifeste atât în ​​interior cât și în afară prin impulsuri, emoţii, imagini, idei și structuri interpretative ale psihicului, dar, de asemenea, şi ca forme concrete, evenimente și contexte din lumea exterioară, inclusiv fenomene supuse sincronicităţii. În cele din urmă, ele pot fi discutate și gândite într-un mod științific sau filosofic ca prime principii și cauze formale, și totuși, să fie înțelese la un alt nivel în ceea ce privește dramatizarea mitologică, personajele care sunt abordate şi întreţinute adecvat prin puterile imaginației poetice sau intuiția spirituală. Jung menționat în ceea ce privește propriul său mod de discurs atunci când se discută conținutul arhetipal de fenomene psihologice că atunci când descrie procesul viabil  al psihicului, prefer, în mod deliberat și conștient, modul dramatic, mitologic de a gândi și de a vorbi deoarece acest lucru nu este doar mult mai expresiv, mult mai exact decât o terminologie științifică abstractă care are obiceiul să se joace cu ideea că formulările sale teoretice pot fi într-o zi rezolvate în ecuaţii algebrice.

miercuri, 9 aprilie 2014

Din tainele mecanismului plutonian

       
  Pluto încheie un ciclu complet în circa 245 ani, dacă luăm în considerare faptul că stă între  12 - 32 ani în fiecare semn. De altfel, unul din motivele declasificării sale ca planetă a fost tocmai mişcarea aparent haotică a acestuia. Cele mai importante aspecte pe care găsim într-o tema astrală sunt sextilul, trigonul şi pătratul şi din ce am remarcat eu, de-a lungul anilor, că aceste aspecte nu au loc decât odată în viaţa şi, luând în considerare perioadele de retrogradare, sunt aspecte lungi, care pot dura până la 3 - 4 ani.
În tranzit, nu vom apuca să-l vedem parcurgând toate semnele, ci în medie, 3 până la 5 case, în funcţie de mişcarea pe care o va avea în casa respectivă. Şi atunci mi-am spus, e clar, înseamnă că acel câmp de acţiune pe care îl reprezintă casa respectivă necesită o transformare profundă, este domeniul în care nativul se confruntă cu cele mai complexe probleme emoţionale şi cele mai greu de rezolvat datorită rezistenţei cu care se opun schimbării. De asemenea, părerea mea este că cele mai importante aspecte pe care le face Pluto în tranzit sunt cele cu planetele personale – Mercur, Venus şi Marte şi, implicit, cu luminariile – Soarele şi luna. Cum fiecare aspect, aşa cum spuneam mai sus, are în medie între 3 şi 4 ani, putem deduce că schimbările profunde din structura personalităţii noastre, reprezentate de aceste planete și de Pluto, au o dimensiune foarte adâncă și de aici dificultatea conştientizării şi elaborării lor.
Pluto ne învață să ne confruntăm cu emoțiile noastre, să ne cufundăm în ele şi apoi să ieşim la suprafaţă şi să ne reformulăm pentru a analiza trăirile şi a căuta oglinzile potrivite pentru reflectarea distorsiunii pe care să o analizăm în vederea schimbării. Ne vom elibera de jugul întrebărilor abia în momentul în care vom fi fost capabili să echilibrăm ceea ce era supra sau subdimensionat în personalitatea noastră. Dar, pentru a ajunge la acest echilibru trebuie mai întâi să înțeleagem motivele blocajelor noastre, cât de adânci sunt rădăcinile refulărilor noastre, care sunt mecanismele de apărare şi de control tocmai pentru a fi în măsură să le schimbăm după aceea. Cum am putea exemplifica? Simplu, realizând care  sunt temerile noastre profunde, adică unde se regăsesc umbre, ca să spun aşa, în personalitatea noastră.
Apoi, o altă întrebare care-mi trece prin minte este câți dintre noi, am avut experienţe interioare distorsionate care ne-au schimbat drumul în viaţă? Care au fost acelea? Este uşor să spui nu am avut condiţii sau nu am avut posibilitatea să facem un anumit lucru dar foarte greu recunoaştem că, de fapt, nu am avut chef să ne înhămăm la ceva mai dificil decât propria noastră stare de bine, de confort interior, ne lipsea aplombul şi curajul unei anumite vârste, dar care vârstă nu dispunea de experienţa de viaţă a maturităţii. Cu Pluto însă, important este să ne regăsim cine suntem noi cu adevărat, de ce anume trebuie să ne debarasăm şi ce trebuie să păstrăm ca să mergem mai departe.
Pluto simbolizează inconştientul profund. În aceste condiţii, trebuie să înţelegem că inconştientul nu este numai depozitarul celor mai dificile complexe emoţionale ci şi locul în care multe dintre comorile personalităţii noastre sunt ascunse. Trebuie să identificăm în noi, cu atenție, calități suprimate, în scopul de a le integra și de a lucra cu ele, cine crede că nu este capabil să le scoată la lumină se înşeală amarnic, dar nu numai că se înşeală, va rămâne prizonierul neputinţei sale.
Cu toții avem anumite impulsuri interioare şi ni se pare deplasat să le exteriorizăm deoarece face nota discordantă cu mediul în care trăim, ne ferim să le exprimăm deoarece ne este teamă de felul în care ne vor privi cei din jur sau cum vor reacţiona persoanele la care ţinem sau pe care le iubim, mai ales copii fiind. Prin urmare, tentativa de a controla aceste impulsuri s-a transformat într-un mecanism de autoapărare şi care se poate întoarce împotriva noastră atunci când ne aşteptăm mai puţin. Nu întâmplător spun părinţilor care se despart să nu îl vorbească de rău pe celălalt părinte.
Revenind, să nu uităm că ego-ul se formează cu scopul de a include calitățile și impulsurile pe care lumea exterioară le aprobă și le exclude pe cele altfel decât considerate normale. Când reprimăm caracteristici ale personalităţii, considerate nepotrivite la un anumit moment sau de mediu social în care evoluăm, renunţăm fără să ne dăm seama la un potențial extrem de creativ și de productiv. Din acest motiv, vom încerca să negăm ceea ce este inadecvat și sfârșim prin dezvoltarea unui sine fals, dar care îndeplineşte condițiile de siguranță ale societăţii în care trăim.
Tranzitul plutonian, de obicei, ne duce spre ceea ce suntem cu adevărat, spre materia primă din care s-a plămădit personalitatea noastră, oferindu-ne posibilitatea de a integra potențialul pe care l-am negat multă vreme. Procesul catharctic este urmat de o actualizare de experiențele trăite și o exteriorizare a calităţilor reprimate, care au o valoare intrinsecă, mult mai mare decât teama de a le exprima. Pe urmă, să nu uităm Pluto este legat de procesul de eliminare a balastului, a trăirilor aiurea şi a disponibilităţilor care nu ne mai sunt de nici un folos, el este simbolul curăţării profunde a conținutului psihic, ceea ce duce la transformarea și reaşezarea caracteristicilor zonei în care acţionează. Rezistenţa la acest proces duce la un mecanism de apărare exprimat, de regulă, prin anumite idei fixe, un comportament mecanic repetativ, obsesii și acțiuni distructive .
Propunerea lui Pluto este de a căuta comorile noastre interioare, fiecare aspect bun al personalității noastre care, la un momentdat, a fost considerat in util sau de neacceptat – acum 20 de ani era o ruşine ca o femeie singură să facă un copil sau era de neconceput ca o femeie să fie procuror, şofer ori manager de companie, concepţii care astăzi sunt depăşite. Dar ca să ajungem la această transformare, trebuie să trecem printr-o serie de etape pe care un astfel de tranzit ni le oferă: 

  • prima etapă este atunci când ne este frică de noi înșine, ne este frică de stările interne sau externe pe care le putem experimenta din frica faţă de suferinţă, de distrugere, de risipa și epuizarea care pot rezulta de pe urma procesului;
  • apoi vine sentimentul de pierdere a controlului - nu mai avem controlul asupra acestor situații așa cum aveam înainte, nu mai avem aceleași puncte de referință şi adesea, avem sentimentul că ne-am pierdut, ceea ce, adesea, duce la descurajare și oboseală;
  • vom începe pe urmă, să vedem tot mai multe posibilități în jur şi vom avea, treptat, acces la un altfel de cunoaştere; este începutul restructurării interioare exprimat printr-o eliberare pe care nu ştim, pe moment, cu ce să o asimilăm.
  • la sfârșitul tranzitului sau atunci când un anumit aspect se risipeşte, simțim o stare de bine interioară, o bucurie de a trăi viața într-un alt mod, mai complet și mai profund, dar, mai ales, devenim conștienți de integrarea şi apoi manifestarea calităților simbolizate de planeta atinsă de influxurile plutoniene și experienţele pe care urmează să le trăim în câmpul de acţiune reprezentat de casa tranzitată. 

vineri, 28 martie 2014

Opoziţia Jupiter – Pluto

Regăsirea echilibrului interior
-2-

          Din momentul în care a început să se prefigureze opoziţia Jupiter - Pluto  lumea a înțeles că se confruntă cu cvea necunoscut. Partea manifestă, bine organizată și confortabilă a psihicului nostru a intrat în contradicție cu acea latură a subconştientului care are un caracter distructiv dar şi foarte multă putere. Astfel, din punct de vedere psihologic, viziunea asupra lumii noastre interioare, până nu demult stabilă, se confruntă, constant, cu propria neautenticitate și de aici, distrugerea  imanentă. 
         Inutil să mai spun că acest lucru, de cele mai multe ori, duce la tensiuni interioare foarte mari, iar aceaste tensiuni poate fi interioare, ca experiențe ale mentalului şi emoţionale sau pot fi exteriorizate. Dacă nativul devine conștient de tensiunea care se acumulează în el este foarte probabil ca ea să se manifeste în forme distructive. Se poate simţi marginalizat și nesigur, rezultat al unor trăiri interioare cu care se confruntă la fel constant şi care duce inevitabil la distrugerea stării de confort interior. Pot avea loc modificari inexplicabile ale dispoziţiei generale care să baleieze de la un optimism nefondat la o teamă irațională inexplicabilă. 
          În cazul în care tensiunea opoziției se exprimă în exterior, s-ar putea să se confrunte cu o serie de evenimente care îi amenință bunăstarea, liniştea și fericirea. Acestea pot include moartea, în special, a unuia dintre părinţi sau a unui dascăl a cărui personalitate a avut o înrâurire profundă asupra lui şi mergând până la abuzul mental, fizic sau sexual sau la o disfuncţionalitate în relaţia cu partenerul de viaţă, la crize financiare sau la confruntarea cu dușmani puternici, neştiuţi până atunci. Aceste crize îi pot perturba liniştea şi îi pot arunca echilibrul interior în aer. Provocarea pentru el va fi să restabilească, să regăsească echilibrul pierdut precum și sentimentul de bine după o astfel de criză sau eveniment; în mod ideal, la un nivel mai înalt de înțelegere, transformarea provocată de criză și confruntare cu creșterea personală şi spiritulă. Poate realiza potențialul transcendent a opoziţiei Jupiter - Pluto atunci când realizează că este tulburat de îndoială și de un sentiment de neliniște cu privire la posibilitatea să îi fie dezechilibrat confortul interior şi liniştea de care s-a bucurat sau ar fi trebui să ne bucure până atunci, de faptul că pune la îndoială înţelegerea sa, viziunea lumii pe care a acceptat-o, înţelegerea propriului rol în arhitectura cosmică sau în schema generală a lucrurilor. 
            Adevărul despre noi înşine nu îl aflăm de la nimeni decât de la noi iar explicaţiile oferite de societate prin instituţiile sale guvernamentale, educaţionale şi religioase sunt cel puţin egale cu explicaţiile găsit de noi, iată măcar un motiv pentru care suntem capabili să găsim şi răspunsurile. În perioada în care căutăm răspunsurile noi este posibil ca nativul să întâlnească un ghid sau un profesor care să conteste ideile preconcepute şi să îl conducă la intuiţii profunde. În orice caz, la un momentdat căutările acestea se vor întâlni într-un punct de convergenţă, psihologic și spiritual, caz în care va trebui să aleagă între a abandona și a distruge vechiul mod de gândire și de înțelegere a lucrurilor sau va renunța la căutarea adevărului și autenticitate. Cu ce se va confrunta și cum va trece prin această criză interioară, conştiinţa sa se va transforma iar această transformare va deschide în el niveluri de înțelegere pe care nici prin gând nu i-a trecut vreodată că le va accesa. După ce a trecut de cealaltă parte a conștiinței, trebuie să echilibreze cele două aspecte ale mentalului. Fie că preferă să stăruiescă mai mult la nivelul inconștientului, fie preferă să fie de partea conştientului, el va experimenta un dezechilibru emoțional care îl va tulbura. Dacă însă, abandonează căutarea alegând să se întoarcă la lucrurile obişnuite şi să se bucure de un anumit confort interior și să ignore semnalelel preferând responsabilitățile lumii reale, atunci efortul și căutarea spirituală au fost zadarnice, îşi va trăi viaţa mai departe conştient de neautenticitatea trăirilor sale. Trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului, dar să ne păstrăm, în același timp, ancora cosmică. Numai atunci vom continua să creştem, în profunzime, înțelegerea și vom experimenta adevărata fericire lăuntrică. Dacă nativul nu ştie ce vrea, este nesigur în ce priveşte opţiunile sale de a fi mai bun, mai conciliant sau mai tolerant, Jupiter în opoziţie cu Pluto sugerează că el trăieşte permanent, cu teama că lumea în care trăieşte va fi distrusă, lumea în care ego-ul este atașat și este împământenit în averea materială şi în fericirea confortului efemer şi care este redat de o viziune asupra lumii care susține că lumea materială este cea adevărată. 
         Există o parte a subconștientului individual care, inevitabil, știe că aceste lucruri false amenință, în mod constant, siguiranţa și fericirea nativului. Această parte a subconstientului încercă să ne protejeze împotriva stresului conștientizării prin ridicarea de bariere, prin activarea mecanismelor psihologice de apărare. Aceste mecanisme sunt, în general, confruntarea, suprimarea sau proiecția
          Dacă folosim confruntarea ca un mecanism de apărare, atunci ne-am putea percepe ca apărător al unității a tot ce este decent şi bun, împotriva forțelor răului. Prin exteriorizarea psihologică a amenințării s-ar putea să ne complacem în iluzia că suntem în stare să ne opunem și să ne apărăm împotriva ei. Deși acest lucru se întâmplă rar, mecanismul s-ar putea inversa iar confruntarea să devină o amenințare a răului în sine, aduce rupturi, frângeri şi distruge unitatea pe care, eu una, cel puţin, în aceste momente, o văd falsă, și sprijină continuarea răului şi a nedreptăţilor. Nimic nu stă în puterea noastră ca indivizi, să distrugem acest rău iar răspunsul, la asemenea agresiuni, vor fi în aceaşi măsură, la fel de brutale, vezi luptele de stradă din Venezuela,  Brazilia sau Egipt, confruntări dure între reprezentanţii puterii şi masele de oameni sau represiunea din Siria – oamenii împotriva regimului Al-Assad, mânaţi nu de considerente sociale şi politice cât de cele religioase. 
        Dacă angajăm suprimarea ca un mecanism de aparare cea care este suprimată aproape întotdeauna este latura noastră plutoniană. Şi acest lucru este normal atâta timp cât îl asociem pe Pluto cu subconștientul. Atunci când elementul plutonian este suprimat, avem tendinţa să avem un punct de vedere optimist asupra vieţii şi percepem doar ceea ce se află la suprafața lucrurilor. Suntem tentaţi să aceeptăm lucrurile așa cum sunt și refuzăm să recunoaştem viziunea integratoare asupra lumii şi care să țină cont de motivele care stau la baza acesteia, forțele subconștientului ca o realitate care nu este, evident, manifestă. Acest lucru nr permite să trăim netulburaţi în lumea noastră într-o stare de mulțumire pe care unii ar putea-o numi ignoranță. Dar acest lucru nu ne face imuni la încercările subconstientului de a ne asculta acea voce lăuntrică pe care o numim prozaic, intuiţie şi care ne atenţionează ce şi cum să procedăm. Din când în când ne confruntăm cu momente de criză – tensiuni, inadecvările de opinii cu puterea sau cu evenimente violente, cum au fost cele de la Kiev, cum sunt cele din Franţa, din Anglia sau din Orientul Mijlociu şi care sunt încercările subconștientului de a trezi în noi inconștientul suprimat. 
           Dacă adoptăm proiecția ca apărare vom proiecta calităţile şi defectele noastre inconştiente asupra altei persoane sau instituții și, în consecinţă, să fim atraşi de exact opusul acesteia. În cazul în care elementul plutonisn este suprimat, am putea fi atraşi de cineva care afișează putere și autoritate, carismă sau magnetism sexual. Obiectivul nostru de bază va fi, din acel moment, să folosim persoana respectivă pentru susuţinerea scopurilor personale. Ne-am putea baza pe puterea acelei persoane pentru a trăi un stil de viață influent sau pentru a trăi un sentiment de fericire și de împlinire prin intimitate cu aceasta. Se întâmplă frecvent la domnişoarele care apar pe la diverse posturi de televiziune, sunt numite VIP dar ele nu au nicio o profesie, doar pe cineva care le susţine să-şi îndeplinească un capriciu. 
           O altă manifestare posibilă a unui Pluto proiectat, spre deosebire de Jupiter, este că suntem încântați să obținem satisfacţii de pe urma capcanelor numite putere și sexualitate. Am putea fi deosebit de atraşi de instituții care să protejeze ordinea stabilită, cum ar fi poliţia sau armata şi vom fi tentaţi să folosim aceste instituții pentru a ne exercita sau pentru a abuza de puterea și autoritatea pe care tu ca individ nu ai cum să le posezi. Ştiţi că întotdeauna în spatele unui bărbat puternic stă o femeie, iar femeia ştie foarte bine ce vrea, te poate ridica – Aspasia şi Pericle, te poate distruge – Elena şi Nicolae Ceauşescu. 
           Similar discutăm lucrurile şi atunci când funcția jupiteriană este suprimată, cu excepția situaţiei pe care o analizăm (principiul clasic, persoanele de faţă – eu, autorul şi voi, cititorii - sunt excluse), şi atunci căutăm să ne identificăm cu instituțiile societății, cu scopul de a justifica și de a oferi un vehicul ideii de putere sau proiectăm propriul bagaj al subconstientului pe o altă persoană, de exemplu, aşteptăm de la partenerul de viaţă mai mult decât ne poate oferi, la fel şi de la instituţiile statului. 
- va urma -

miercuri, 26 martie 2014

Cunoaştere şi înţelegere:

Crucea cosmică în semne cardinale
-1-
Atunci când mai multe planete lente se regăsesc într-o conjunctură dinamică, ca astrolog, te opreşti, observi şi începi să analizezi. Din 2010 până în prezent stăm cu ochii de pe cer urmărind ceea ce numim Crucea cosmică în semne cardinale. Exprimarea ei se regăseşte în conjuugarea energiilor reprezentate de Marte, mai devreme a fost Jupiter, Saturn , Uranus și Pluto. Acest model de relaţii aduce împreună energiile într-un mod conflictual şi provocator dar dinamic şi motivant.
Adevărul este că omenirea se află la o răscruce de drumuri memorabile, nu trebuie decât să ne uităm în jurul nostru la conflictele intense – nu mai departe Ucraina care pentru prima oară, decis şi deschis îşi asumă democraţia şi nevoia de a scăpa de influenţa Rusiei, chiar şi cu preţul sângelui, dovadă că Ucraina a reuşit să se impună dovedeşte, poate pentru prima oară, că Rusia nu mai este acea putere care îi făcea pe mulţi să gândească de două ori şi apoi să deschidă gura. Experientul comunist a deveit anacronic şi cred că asta ar trebui să observe şi preşedintele Vladimir Putin.
Planeta noastră trece printr-o perioadă de criză cumplită dar aduce și un potențial extraordinar. Starea planetei și bunăstarea omenirii va fi decisă de acțiunile colective din următorii 7 – 8 ani. Iar ceea ce se petrece la nivel colectiv este rezultanta a ceea ce facem noi în mod individual. Pentru a vindeca lumea, trebuie să începem prin a ne vindeca pe noi înşine. Ca să ne vindecăm și să ne dezvoltăm în rezonanţă cu ceea ce se petrece în astral, Crucea cosmică în semne cardinale poate fi folosită pentru a ne amplifica permisivitatea şi a ne conecta la energiile trans- personale care sunt acum active. Creșterea nivelul de conștiință individuală, amplificarea acesteaia, se regăseşte în fenomenul oglindă a acestei răscruci de drumuri prin ceea ce se reflectă înapoi spre fiecare. Nu vorbesc doar despre o valoare nominală sau doar de dragul de a înşiruiu cuvinte, nu, dacă însă vom coborî adânc, fiecare, în străfundurile fiinţei care suntem putem găsi reflexia oglinzii, adică vom afla multe lucruri despre noi, despre alții, despre natura umană, despre lume și despre vremurile pe care le trăim. Capacitatea de a identifica energiile planetare, despre care vorbeam, în ceea ce se întâmplă în jurul nostru este un instrument asemănător busolei.
            De ce se numește Cruce cosmică în semne cardibnale? Nu știu cine a inventat termenul pentru că la prima vedere pare să avem în faţă un romb. Mai mult ca sigur opoziţiile dintre planetele care formează acest romb sau pătrat, care prin intersectare  aduc planetele în unghiuri de 90 de grade, unele faţă de altele, apoi pentru că planetele se află în semne cardinale.
            Dar cine sunt implicaţi acum acest aspect, care aşa cum spuneam la început, se tot face, se desface şi iar se reface din 2010 şi o vom ţine tot aşa până în 2017!
Fiecare dintre planetele implicate reprezintă un spectru bogat de energie:
·       Jupiter guverneaza cunoștințele, țările străine și câmpurile culturale aferente, religia, filosofia, principiile de viaţă și credința. Sub tutela lui informațiile brute devin  cunoștințe semnificative și tot el răspunde de diseminarea lor. La fel de bine însă, să nu uităm că Jupiter este Judecătorul, cel care îşi asumă evaluarea şi înțelegerea evenimentelor şi în funcţie de conjunctură şi acordă recompense sau pedepse actorilor implicaţi. Nu în ultimul rând, Jupiter este planeta care expansionează, dilată, sporeşte, amplifică, ridică o graniță sau o limită tocmai pentru a echilibra lucrurile şi a le păstra în acest fel cât mai mult timp.
·       Marte este planeta care aduce energia inceputului, belicoasă, independentă şi egoistă mai ales că se află în cădere, adică în Balanţă - relații, echitate, echilibru, pace, diplomaţie -, semn opozabil Berbecului pe care îl stăpâneşte, o ironie subtilă prin asocierea a doi termeni contradictorii, dacă ne gândim, bine. De fapt, ne aflăm în faţa unui  oximoron. Marte în Balanţă ca efect opus acţiunii dirijate a Berbecului are un efect bumerang, ca reacţie la apărare la acţiunile defensive ale Balanţei. Reamintesc cazul Ucraina.
·       Uranus este conectat la mass-media, comunicarea și tehnologie. Efectele sale se regăsesc la nivelul grupurilor, cluburilor, a organizațiilor de tot felul și a unor cauze care aparent, par de necontrolat. Uranus este un cruciat pentru idealurile umanitare, un avocat pentru cauzele pierdute sau pentru cele care se desprind de comun și crede în rebeliune pentru a rezolva cele mai multe probleme, de aceea probabil este asociat cu anarhia, cu revoluţionarul, cu originalitatea, unicitatea și calități care transformă peste noapte în outsideri. De aceea este numit şi Cel care Trezeşte, aduce în starea de dominat calităţi aflate în stază recesivă, de adormire, scopul său fiind cel de a ne scoate din starea de lâncezire interioară, din trecerea din starea de anonimat colectiv în starea de Unic personal prin transcederea stării de conștiință și de conștientizare.
·       Pluto este agentul transformator și de renaștere. El este conectat la ideea moarte și, uneori, ne poate conduce spre acţiuni sau cauze declanşatoare de moarte, din nou, vezi Ucraina. Cu toate acestea, moartea fizică – poate cea mai la-ndemînă, este doar unul din sensurile date de prezenţa acestei planete care imprimă omenirii forţa catalizatoare a continuităţii prin moarte şi renaştere acordând sexualităţii o valoare intrinsecă. Este vorba despre programe de final care ajung să ruleze atât de adânc în noi încât să declanşeze procesul de regenerare. Transformarea semnifică trecerea de la vechi la nou, de la moarte la renaștere. Finalurile plutoniene sunt un capăt de drum în care trebuie să  ajungem pentru a elibera energia atât de necesară în procesul transformării ca apoi, să faciliteze renașterea într-o nouă formă.
Ceea ce animă și conduce modelul Crucii Cardinale sunt o serie de aspecte sau chei de înţelegere - opoziţia dintre Marte şi Uranus, pe deoparte, şi opoziţia Jupiter – Pluto, pe de alta, la care se adaugă planetele aflate în configuraţie.


Opoziţia Marte - Uranus
Marte prin opoziţie cu Uranus arată că dorințele și acțiunile noastre care îndeamnă la schimbare și transformare sunt două energii polare extrem de puternice şi  sugerează că dorințele personale și acțiunile pe care le întreprindem, pentru a le îndeplini, au tendința de a rezista la schimbare și transformare. De obicei, o acțiune de succes pare incompatibilă cu schimbarea și, în special, cu raţiunea deoarece avem predispoziţia să vedem că în exercitarea unor principii, mai ales, în scopuri nobile, la nivel de colectivitate ne ţine departe de îndeplinirea dorințelor personale. Astfel ne confruntăm cu dilema că dacă fiecare acționează pentru a obține ceea ce vrea prin afirmarea propriei voințe acţionează, în principiu, împotriva intereselor colective şi a binelui comun. Putem deci să ne urmăm idealurile și convingerile prin prizma  colectivităţii sau prin prizma propriilor convingeri. În mod ironic, principiile noastre de viaţă le stabilim fără să ţinem cont de ceilalţi, ceea ce ne obligă să ne confruntăm cu propria unicitate, să acţionăm instinctual la ce se petrece în jur dar în acelaşi timp, şi să ne urmărim propriul interes.
Conform modelul dorinţă – acţiune propuse de societatea în care trăim, ducem o viaţă  obișnuită și previzibilă, ceea ce mulţumeşte întrucâtva. Pe de altă parte însă, dacă ar fi să ne explorăm unicitatea și să ne angajăm conştient în individuație, ar putea perturba și schimba tiparele sociale prestabilite și modul în care acţionăm. Dacă urmăm calea solitară al Sinelui Superior, atunci trebuie să sacrificăm acțiunea personală și dorința. Acest conflict între aspirațiile înalte şi dorinţele materiale poate provoca un profund sentiment de vinovăție sau un sentiment de nimicnicie şi poate duce la incapacitate de acțiune din timp în timp, pe măsură ce baleiem între urmare unui principiu și dorință personală. Uneori, pentru a evita tensiunile inutile şi îndoiala care ne asaltează, am putea acționa în moduri ciudate sau neconvenționale. Este posibil să tânjim după independență, să vrem să facem ceva pentru a ne exprima unicitatea şi intrăm în conflict cu noi înşine dar şi cu ceilalţi din comunitatea în care trăim. Pentru a evita stresul și conflictul interior, se cere să păstrăm conştient echilibrul între ideal și realitate, între unic și comun precum și între acțiunea mentală și cea instinctuală.
Marte îl simbolizează pe animus, acea parte feminină a arhetipului masculin iar opoziția la Uranus sugerează că suntem când atraşi, când respingem expresiile neconvenționale de masculinitate, acţiunile de revoltă, de înăbuşire a acestora, de nevoia de manifestare agresivă şi care predispune nu doar la schimbarea interioară, ci şi la cea exterioară. Am putea crede că numai modelul energetic de masculinitate acceptat de societate este valabil, dar, fără să ne dăm seama, suntem atraşi de manifestările de masculinitate care merg dincolo de limitele convenției. Mai pot fi luate în considerare capacitatea de abstractizare a nativului, aplecarea sa spre umanitarism şi legăturile adiacente, lucruri care pot fi legat de un Uranus impersonal. Dacă acesta are o aplecare spre partea uraniană a vieţii deşi este angajat în diverse proiecte profesionale şi sociale poate duce la stereotipii de sorgine masculină şi acesta este considerat individualist.
Potenţialul transcendent al opoziţiei Marte – Uranus se realizează atunci când există un echilibru între conştiinţa colectivă, conştiinţa individuală şi dorinţa personală. Pentru a realiza acest lucru, nativul trebuie să treacă dorinţele personale şi modul de acţiune pentru realizarea acestora sub lupa integratoare a minţii analitice care să exploreze şi să integreze revelaţiile de pe urma acestui proces. O analiză profundă poate aduce la lumină lucruri şi aspecte nebănuite care să fie o adevărată revelaţie pentru el. Trebuie subliniat că individualitatea psihicului este în permanentă conexiune cu lumea exterioară, pe deoparte şi cu Sinele personal, pe de alta, adică suntem conectaţi simultan la mentalul superior cât şi la lucrurile exterioare, livreşti şi banale.
A valida dorința instinctuală, animalică, prin legătura cu percepţia exterioară, ca motivaţie necesară pentru viață, sugerează că o putem plasa la locul ei ca mijloc și nu ca scop; recunoaștem astfel faptul că avem dorințe și activități de bază, comune pentru majoritatea oamenilor și chiar a animalelor, care ne ajută să ne păstrăm individualitatea şi locul în lume. Aroganța spirituala este o capcană comună a celor care respiră un aer. Acceptarea naturii noastre mundane și materiale a permis valorificarea energiei prin angajarea în obiective mai mari şi care sunt darul revelației și înțelegerii divine. Prin urmare, suntem în stare să ne bucurăm de creativitate care este pe de oparte rezultatul interacțiunii dintre energia brută a existenței materiale și formele abstracte care locuiesc în mintea Superioară iar pe de alta, rezultanta tensiunii creatoare.
            Atunci, de unde nesiguranţa? Când ne simţim singuri în lumea noastră interioară, adoptăm diverse mecanisme de autoapărare - confruntare, de suprimare sau de proiectare - în încercarea de a calma tensiunea opoziției și pentru a ne proteja ego-ul de schimbare și de transformare.
·       alegem un mecanism de apărare de tip confruntare, ne vom identifica cu o parte a opoziției împotriva celeilalte.
·       ne identificăm cu energia marțiană, devenim suspicioşi ne opunem vehement şi agresiv la schimbare dar și la oamenii sau instituțiile care promovează schimbarea. Vom vedea agenți ai schimbării, care se identifică cu principiul salvăm lumea sau îi facem pe oameni mai buni că ne ameninţă modul de viaţă. Ar putea să ne înfurie tot ceea ce este nou sau neconvențional, mai ales în cazul în care suntem convinşi că noi suntem ţinta.
·        ne identificăm cu energia uraniană, există pericolul să ne ridicăm peste dorințele lumești și acțiunile care au loc în planul fizic şi de aici, să fim catalogaţi drept aroganţi. Felul în care ne opunem are ceva din aceste dorințe omeneşti, până la urmă, și activități care sunt necesare pentru ca viața să meargă mai departe; cu alte cuvinte dispreţuim existența obișnuită cu aroganţa celui care trăieşte într-un turn de fildeş.
·       alegem să suprimăm un mecanism de aparare, o parte a opoziției va fi prea puternică în detrimentul celeilalte. Dacă suprimăm partea uraniană, e drept vom fi foarte activi şi energici, vom face mereu lucruri noi dar asta nu va schimba nimic din existenţa noastră şi nici nu ne va ajuta să progresăm spre un scop mai mare. Nu avem nicio idee despre concepția că schimbarea este necesară și suntem condiţionaţi să facem lucrurile așa cum le-am făcut întotdeauna. Orice idee de individualitate, de necesitate de a elibera sinele din robia limitărilor materiale sau ale unicității sinelui uman este complet străină de noi. De asemenea, probabil este suprimată orice înclinație care ne face să acționăm pe baza principiului informării pentru orientare. În cazul în care energia marțian este suprimată, avem idei și aspirații de a fi mai buni, de a ne îmbunătăţii activitatea şi de a relaţiona mai bine cu ceilalţi, dar nu avem voința de a acționa. Goi de conținut trăim într-o lume sterilă, abstractă, dacă nu ar trebui să ne confruntăm cu cerințele vieții instinctuale. Dacă proiecția este folosită ca un mecanism de apărare, vom fi atraşi de oameni sau instituții care întruchipează calitatea planetară care nouă ne-a fost  suprimată. În cazul în care energia uranian este cea suprimată, am putea fi atraşi de cineva care îşi afișează deschis originalitatea şi nonconformismul. Ne așteptăm ca persoana să acționeze liber și posibil să ne simţim dezamăgiţi dacă aceştia afișează latura obişnuită a cotidianului. Când energia marțiană este cea suprimată există tendinţa să fim atraşi  de persoane active și dinamice sau care sunt instinctuale și impulsive, adică trăim latura noastră instinctuală prin partenerul din acel moment. Aşteptaţi-vă ca acest partener să acţioneze agresiv când îl rugaţi să vă îndeplinească o dorinţă iar dacă el nu reușește să facă ce l-am rugat, ne dezamăgeşte. O altă manifestare poate fi atracția pentru o instituție care reprezintă o formă de agresiune cum este armata, de exemplu.  


- va urma  -

luni, 17 martie 2014

Ciclul retrogradării marţiene

6 paşi în care să îl cunoaştem
pe Marte retrograd

Pasul 1: Transformarea
Marte retrogradează la fiecare doi ani și două luni, în medie, ceea ce face să ne confruntăm cu un eveniment destul de rar și mai puțin frecvent printre planetele personale. În acest timp, abordarea unui conflict se face cu ostilitate, furie, uneori servitute, ceea ce necesită luarea de măsuri urgente - regândire, regrupare și reintegrare. Ne putem trezi dintr-odată că ni se cere să ne bazăm pe noi înşişi pentru a acţiona în situaţii faţă de care am avut o oarecare rezervă şi faţă de care am fost precauţi pentru că, pur şi simplu, nu avem experienţă. Cele mai slabe verigi din viata noastră se pot rupe acum sau trebuie reparate. S-ar putea să avem nevoie de tărie pentru a găsi noi modalități de a ne căli.
Oricare ar fi situația, Marte retrograd oferă o șansă să ne retragem în noi, să ne regrupăm forţele și să ne pregătim de atac, adică să abordăm altfel decât am făcut până acum provocările din viața noastră. Este momentul să examinăm și să prelucrăm modul în care exprimăm, experientăm şi integrăm energia marţiană în viaţă noastră de zi cu zi.

Pasul 2: Provocarea
Deci, ce este energia lui Marte? Dacă stăm să ne gândim bine, teritoriul lui Marte este dominat de furie și de agresiune. Cu Marte retrograd, am putea fi confruntaţi cu probleme care implică acest tip de emoţii, fie în noi înșine fie în raportul cu ceilalţi. În timpul fazei de retrogradare, am putea fi deosebit de sensibili la dinamica acestor raporturi - dezacord, conflictuali, lovind cu putere în lumea din jurul nostru. Ne-am putea confrunta cu nevoia de a examina modul în care avem de a face cu agresivitatea ca forţă a naturii umane, ca apoi să o integrăm, într-un mod nou, în viața noastră.
Furia, ostilitatea, forța, amenințarea, descărcarea de energie şi excesul de putere precum și alte forme de agresiune, induc, în mod natural, un anumit grad de teamă, atât în ​​persoana asupra căreia se produce descărcarea cât şi în persoana care se descarcă. Răspunsurile instinctive primare la frică sunt - ​​lupta, curajul că tot nu mai ai ce perde sau blocajul efectiv, non-reactiv.   
Răspunsul prin luptă este de a face față provocării și a merge mai departe pentru a învinge amenințarea, sau, alternativ, pentru a transforma impulsivitatea dată de furie într-un mijloc de auto-apărare. Răspunsul prin curajul nebunesc de a înfrunta orice este mijlocul de transformare şi eliminare a pericolului, fie de suport din umbră care urmăreşte atent cum se derulează conflictul. Răspunsul prin blocaj arată că suntem copleșiți de pericol, cu toate că acest răspuns poate fi convertit în momentul necesar creierului de a conştientiza pericolul prin de informațiile primite instantaneu, acele fracţiuni de secundă când el caută o soluţie, provoacă descărcarea de adrenalină necesară confruntării, înainte ca instinctul să ne împingă să reacţionăm.
Cu toții avem propriul fel de a răspunde automat la teamă. Marte retrograd ne poate provoca să explorăm modul propriu de a face furiilor și conflictelor interioare şi exterioare. De aceea brusc unii devenim irascibili, ne sare ţandăra din orice, reacţionăm disproporţionat la lucruri sau evenimente care altă dată ne-ar fi lăsat indiferenţi ori cădem în cealaltă extremă, devenim apatici şi preluăm toate formele de agresivitate din exterior. Dacă avem tendința spre blocaje şi nu reacţionăm agresiv, de exemplu, putem găsi posibilitatea și curajul de a mobiliza mai mult natura noastră interioară spre acţiune strategică. Dacă însă, avem tendința de a lansa un atac la primul semn de pericol sau de concurență, înseamnă că avem ceva de învățat despre echilibrul interior care protejează și apăra propriile alegeri.

Pasul 3: Criza

Marte retrograd este o oportunitate excelentă pentru a explora mai profund dinamica și problemele care declanşează reacţii intense în fiecare dintre noi. Nu trebuie să întoarceţi lumea cu susul în jos, este de ajuns să vorbiţi despre ceea ce simţiţi cu oameni care vă pot ajuta – prieteni, mentori, consileri spirituali, preţit sau terapeuţi. Dacă ce vă spun sună ca o abordare dulce-amară a ceva potențial periculos, nu aceasta este intenția! Intenția mea este de a sublinia faptul că atunci când Marte aduce o perioadă de criză care alungă liniştea vieţii noastre şi transformă ceea ce părea destul de stabil într-o furtună, există resurse și opțiuni pentru a ne ajuta să găsim soluţii şi să evităm consecințele.
            Cuvântul chinezezsc pentru criză, combină elemente ale noţiunţiunilor de pericol şi de oportunitate. Evident, versiunea pentru criza marţiană sugerează că Marte ar putea să nu se simtă confortabil când reprezintă un pericol, asta dacă nu sunteţi un Berbec plictisit sau Săgetător în căutarea aventurii, cu un Marte lezat în tema natală şi că  oportunitatea reprezintă probabil un act de compensare mentală, asta ca să păstrăm senzaţia de copleşitor.
            Furia și alter-ego-ul său, depresia, frica, resentimentul și cinismul sunt reacții comune atunci când ne simțim copleșiţi și vulnerabili. Învăţând cum putem compensa aceste reacții mai bine, vom fi în măsură să stăpânim energia marţiană şi mai bine. Chiar dacă furia cuiva este îndreptată asupra noastră, privind mai atent vom sesiza că există o parte din noi care acționează ca un punct de echilibru pentru atitudinea celeilalte persoane. Aroape tot timpul jucăm un rol dinamic când ne întâlnim cu alții, nu trebuie decât să aflăm care este rolul nostru şi dacă mai şi preluăm controlul energiei marţiene în acel moment, alegerea unui răspuns diferit decât cel obişnuit, îl va îngenunchea pe belicosul Marte.    
            Ideea este de a învăța cum să integrăm, mai bine, agresiunea și nu frica, pur și simplu, pentru că alimentăm focul totul arde la vedere şi nici să întrerupem procesul de vindecare prin fugă sau evitarea conflictului deoarece anulăm totul. Cu alte cuvinte, vindecarea se află în extinderea repertoriul de răspunsuri învățate din propriile reacţii de furie, pe care de obicei, le evităm. Numai aşa se poate consolida capacitatea proprie de a alege ce reacţie să avem, astfel încât să decidem cum să ne ocupăm de o situație dificilă, bazată pe emoție, care să ne îngenuncheze sau un răspuns impulsiv, altfel decât cel obişnuit – răspuns la fel de agresiv, degenerarea situaţiei într-un conflict de anvergură, antrenarea şi a altora într-un conflict care nu este al lor, cum s-a întâmplat cu micile regate implicate de Agamemnon, prin jurământ, în războiul troian. Pe de altă parte, nu trebuie să fim nerăbdători dacă lucrurile nu se liniştesc imediat, poate că evenimentul se desfăşoară în cadrul unui proces care are nevoie de timp.

Pasul 4: Descărcarea  
            Pe lângă problemele de furie, Marte retrograd intensifică, în aceeaşi măsură, dorințele trupului, sexualitatea, pasiunea, dar şi ambiția și unitatea care au fost reprimate, uitate sau nedezvoltate. Anumite circumstanțe rezultate din interacțiunea cu alte persoane, pot declanșa aceste impulsuri şi să le aducă la suprafață. Deși acest lucru poate să fie sau să nu fie, o experiență confortabilă, reprezintă totuşi o oportunitate de a lucra cu aceste trăiri, altfel decât am făcut-o până atunci, şi care ne ajută să dezvoltăm, să vindecăm și să integrăm sentimente și dorințe ascunse, iar acest lucru nu poate fi făcut decât prin eliberarea lor din închisoare interioară ca să învățăm să le experimentăm și să le exprimăm într-un mod sănătos. Cu toate acestea, există întotdeauna ceva periculos și riscant când vorbim despre Marte. În cazul în care un Marte este prea energic, asemenea unui cal în buiestru, adică nu păstrăm un anumit grad de control asupra lui, rezultatele pot fi, dăunătoare sau chiar distructive. Dacă am elibera aceste sentimente sau stări deodată sau prea brusc, fără o modalitate de a susține ceea ce si cine suntem, în întregime, poate crea mai mult probleme decât să le rezolve. De aceea este importantă să fim cu picioarele pe pământ şi să ţinem cont de acest lucru când operăm cu focul lăuntric generat de  Marte. Puterea lui Marte trebuie să fie echilibrată prin conștientizarea ei și integritate sa într-un scop funcţional, care să îi dovedească posibilităţile de tămăduire într-un mod constructiv.
În timp ce Marte este retrograd în tranzit, avem acces la tot spectrul de energie marţiană şi de aici potențialul pericol prin acţiuni pe care nu ni le putem permite în mod normal în viața de zi cu zi. Rezultatele pot fi uimitoare, tulburătoare, palpitante, înfricoșătoare, inspirate, eliberatoare și / sau copleșitoare, dar întotdeauna va fi o provocare menită să aducă şi un potențial de vindecare.
Marte este o planetă de foc la fel ca semnul pe care îl stăpâneşte, Berbec. Și asemenea focului din realitatea manifestă, focul marţian poate fi dăunător și distructiv atunci când răbufneşte în afară, dacă energia lui nu este direcţionată conştient. Cel mai bine este să ne ocupăm de energia lui Marte cu grijă, respect și atenţie pentru că atunci când energia lui Marte este folosită cu înțelepciune, putem avea parte de mari realizări cu efect transformator asupra a tot ce atingem.

Pasul 5: Aplicarea

            În timpul lui Marte retrograd, unii se simt copleșiţi de sentimente contradictorii, de pasiune, de agresivitate sau de furie şi atunci este important să existe o persoană, de încredere, la care să se poată apela pentru găsirea unei soluţii de canalizare a energiilor marţiene. Aceasta persoană îl poate ajuta pe nativ să fie capabil să proceseze și să înțeleagă ceea ce se întâmplă cu el, lucru care se face destul de dificil în izolare. Sfatul meu este să lase mândria şi ruşinea deoparte şi să ceară ajutor atunci când vede că nu se mai descurcă singur.
Toate acestea vor contribui, la o atitudine constructivă sau defensivă faţă de orice frustrare, furie, agresiune sau alte emoții pe care le generează Marte şi care pot fi copleşitoare. Exercițiul fizic este o modalitate foarte bună de a-l folosi energia marţiană. Canalizarea pasiunii sau ambiției personale într-un proiect ne poate ajuta să transformăm energia marţiană într-un mod constructiv. Trebuie să fim atenţi însă fie să nu devenim prea îngăduitori cu noi înşine atunci când alegem ce să facem, fie să ne supraestimăm puterile şi energia marţiană să ne ardă.
 Dacă sunteţi din nou inspiraţi și motivaţi, nu este loc de inhibiţii, şi nici nu trebuie să ne aşteptăm că lucrurile se vor petrece ca în trecut. Motivația marţiană este un cadou, chiar dacă rezultatele nu sunt imediate ci se lasă aşteptate. Într-adevăr lui Marte îi place să se miște repede și poate deveni frustrat cu ușurință în cazul în care se simte limitat de întârziere sau de plictiseală. Fiecare dintre noi trebuie să găsească modalități de a-l pune pe Marte la muncă în diverse activităţi, numai să fie ocupat.  
Alegeţi-vă un scop, unde vă aflați acum şi unde aţi dori să fiţi în viitor şi  începeţi să vă mișcaţi într-acolo când simţiţi că sunteţi pregătiţi de un nou start. Pentru proiectele pe termen lung acest lucru este, de multe ori, mai bine de antamat după ce Marte revine în mers direct, dar instinctul marţian vă va spune când sunteţi pregătiţi să acţionaţi, nu vă faceţi probleme. În perioada de retrogradare, energia marţiană funcționează într-adevăr, mai bine în cercetare, în a face planuri, în a crea strategii și face să stăm în espectativă, să gândim, de fapt, înainte de a porni într-o nouă direcție. Vi se va părea interesant că o nouă abordare a lucrurilor vă va duce pe un traseu pe care nu l-aţi anticipat şi că s-ar putea să aveţi nevoie de ceva mai multe resurse interioare. Nu vă pripiţi! În ciuda faptului că Marte iubeşte provocările şi este gata oricând să înceapă o nouă bătălie, înțelegerea potențialului dar și a capcanelor cu care s-ar putea să vă confruntaţi în ceea ce veţi porni să întreprindeţi, va crește șansa succesului pe termen lung.
Marte este fizic și instinctiv, ceea ce ajută la menținerea conștientizării energiei și impulsurilor din punct de vedere mintal şi vă poate ajuta cu adevărat să lucraţi din pasiune, cu furie, folosind frustrarea ca sursă de inspirație la un nivel fizic. Adică, ieşiţi la o plimbare, faceţi curăţenie generală, mutaţi mobila în casă sau la birou, faceţi sex. Nu neapărat în această ordine! Cu toate acestea, în cazul în care observaţi tendinţa de a vă răni cu cele mai banale obiecte casnice sau că, din neatenţie, loviţi maşina de două ori într-o săptămână, este un semnal de la Sinele vostru Superior că trebuie să încetiniţi lucrurile și să acordaţi o atenție mai mare la ceea ce vreţi să faceţi, în loc să vă grăbiţi mai bine să vă concentraţi pe ceva anume sau pe altcineva. Invers, Marte retrograd poate scoate ştecherul din priza cu energie fizică și vă transformă corpul într-un mecanism pe care nu îl mai recunoaşteţi, se mişcă asemenea unui melc. Ipostaza ne poate atenţiona ca ar fi momentul să ne oprim, să luăm o pauză, să fim atenţi cu noi înşine, să ne odihnim ca să ne încărcăm bateriile.
Energia fizică scăzută ar putea fi un semnal pentru depresie, incursiunea în lumea interioară a deschis uşi spre dimensiuni neaşteptate, sentimente profunde ies la suprafaţă ceea ce ar putea declanşa în primă fază furia sau descurajarea, apoi disperarea, cinismul, plictiseala şi întru final depresia. De asemenea, v-aţi putea confrunta cu durerea unei pierderi afective care s-a produs cu mult timp în urmă dar care nu a fost rezolvată în totalitate. Indiferent însă de situaţiile pe care le veţi parcurge, este o idee bună să vă ascultaţi trupul şi intuiţia. Dacă remarcaţi că rezistaţi sau luptaţi împotriva a ceea ce pare să vă spună el, atunci momentul este foarte bun să începeţi explorarea a ceea ce Marte retrograd încearcă să vă arate.

Faza 6: Vindecarea
Marte este stăpânul planetar al semnului Berbec (Aries), dar tradiţional şi al semnului Scorpion. Martele arian preferă să fie simplu și să ajungă acolo unde vrea cât mai repede, dar efectele lui în organismul uman și la nivelul psihicului pot fi foarte complexe și să îmbrace o multitudine de fațete, fapt care s-ar datora mai de grabă unui Marte scopionic, decât unuia arian, şi ar putea deveni mai pronunțat atunci când Marte este retrograd. Martele scorpionic caută să transforme și vindece, să cauterizeze, o rană din profunzime iar înţepătura scopionică să nu fie altceva decât o descărcare de toxine afective sau emoţionale. Acest lucru poate induce o criză a vindecării, deoarece aţi putea simţi că lucrurile se înrăutățesc şi nu că se vindecă. Este nevoie de timp și de muncă asiduă înainte de a începe să vedem beneficiile vindecării, aşa că vom presupune doar, automat, că agravarea circumstanțelor nu înseamnă că facem ceva gresit.
Marte retrograd necesită adesea explorarea unor probleme profunde, ascunse în adâncimea fiinţei şi ca nativul să poată merge mai departe, trebuie să aibă curajul să le aducă la suprafaţă. Rezultatul nu este întotdeauna unul plăcut, vom constata că progresul duce la blocaje uneori sau poate provoca hibernarea, poate ne-am lovit de obstacole sau de un impas şi nu am ştiut cum să le depăşim, poate am avut îndoieli cu privire la un obiectiv pe care doream să îl realizăm şi îl mai dorim dar pentru o vreme am îngropat, adânc, în noi sentimentele, temerile, priorităţile care ţin de el. Ei bine toate acestea, Marte retrograd le poate aduce la suprafaţă. Ne-am putea pomeni că avem o reacţie întârziată la ceva care s-a întâmplat cu ceva vreme în urmă, probabil, s-a declanșat în răstimpul celor două luni de staţionare sau de peumbră sau poate avea rădăcini în ultima retrogradare marţiană.  Este plata pentru a ne asculta intuiţia şi să activăm aceste sentimente interioare, impulsuri, pasiuni și motivaţii înainte de a acționa asupra lor.
Ciclul retrogradării lui Marte ne oferă șansa extraordinară de a descoperi și de a explora un teritoriu necunoscut din noi înșine și din viețile noastre. Poate că nu înțelegem teritoriul sau drumul spre cealaltă parte a noastră până ce Marte nu revine în mers direct, dar nu uitaţi, Marte se înclină tocmai în faţa curajului, a mișcării și a dorinței de a încerca lucruri noi.