Motto:

Multa ştiinţă îl apropie pe Om de Dumnezeu; puţina ştiinţă îl îndepărtează şi de ştiinţă şi de Dumnezeu. Iar Omul atâta preţuieşte câtă apropiere de Dumnezeu şi-a câştigat în sine... (Nicolae Steinhart)

miercuri, 9 aprilie 2014

Din tainele mecanismului plutonian

       
  Pluto încheie un ciclu complet în circa 245 ani, dacă luăm în considerare faptul că stă între  12 - 32 ani în fiecare semn. De altfel, unul din motivele declasificării sale ca planetă a fost tocmai mişcarea aparent haotică a acestuia. Cele mai importante aspecte pe care găsim într-o tema astrală sunt sextilul, trigonul şi pătratul şi din ce am remarcat eu, de-a lungul anilor, că aceste aspecte nu au loc decât odată în viaţa şi, luând în considerare perioadele de retrogradare, sunt aspecte lungi, care pot dura până la 3 - 4 ani.
În tranzit, nu vom apuca să-l vedem parcurgând toate semnele, ci în medie, 3 până la 5 case, în funcţie de mişcarea pe care o va avea în casa respectivă. Şi atunci mi-am spus, e clar, înseamnă că acel câmp de acţiune pe care îl reprezintă casa respectivă necesită o transformare profundă, este domeniul în care nativul se confruntă cu cele mai complexe probleme emoţionale şi cele mai greu de rezolvat datorită rezistenţei cu care se opun schimbării. De asemenea, părerea mea este că cele mai importante aspecte pe care le face Pluto în tranzit sunt cele cu planetele personale – Mercur, Venus şi Marte şi, implicit, cu luminariile – Soarele şi luna. Cum fiecare aspect, aşa cum spuneam mai sus, are în medie între 3 şi 4 ani, putem deduce că schimbările profunde din structura personalităţii noastre, reprezentate de aceste planete și de Pluto, au o dimensiune foarte adâncă și de aici dificultatea conştientizării şi elaborării lor.
Pluto ne învață să ne confruntăm cu emoțiile noastre, să ne cufundăm în ele şi apoi să ieşim la suprafaţă şi să ne reformulăm pentru a analiza trăirile şi a căuta oglinzile potrivite pentru reflectarea distorsiunii pe care să o analizăm în vederea schimbării. Ne vom elibera de jugul întrebărilor abia în momentul în care vom fi fost capabili să echilibrăm ceea ce era supra sau subdimensionat în personalitatea noastră. Dar, pentru a ajunge la acest echilibru trebuie mai întâi să înțeleagem motivele blocajelor noastre, cât de adânci sunt rădăcinile refulărilor noastre, care sunt mecanismele de apărare şi de control tocmai pentru a fi în măsură să le schimbăm după aceea. Cum am putea exemplifica? Simplu, realizând care  sunt temerile noastre profunde, adică unde se regăsesc umbre, ca să spun aşa, în personalitatea noastră.
Apoi, o altă întrebare care-mi trece prin minte este câți dintre noi, am avut experienţe interioare distorsionate care ne-au schimbat drumul în viaţă? Care au fost acelea? Este uşor să spui nu am avut condiţii sau nu am avut posibilitatea să facem un anumit lucru dar foarte greu recunoaştem că, de fapt, nu am avut chef să ne înhămăm la ceva mai dificil decât propria noastră stare de bine, de confort interior, ne lipsea aplombul şi curajul unei anumite vârste, dar care vârstă nu dispunea de experienţa de viaţă a maturităţii. Cu Pluto însă, important este să ne regăsim cine suntem noi cu adevărat, de ce anume trebuie să ne debarasăm şi ce trebuie să păstrăm ca să mergem mai departe.
Pluto simbolizează inconştientul profund. În aceste condiţii, trebuie să înţelegem că inconştientul nu este numai depozitarul celor mai dificile complexe emoţionale ci şi locul în care multe dintre comorile personalităţii noastre sunt ascunse. Trebuie să identificăm în noi, cu atenție, calități suprimate, în scopul de a le integra și de a lucra cu ele, cine crede că nu este capabil să le scoată la lumină se înşeală amarnic, dar nu numai că se înşeală, va rămâne prizonierul neputinţei sale.
Cu toții avem anumite impulsuri interioare şi ni se pare deplasat să le exteriorizăm deoarece face nota discordantă cu mediul în care trăim, ne ferim să le exprimăm deoarece ne este teamă de felul în care ne vor privi cei din jur sau cum vor reacţiona persoanele la care ţinem sau pe care le iubim, mai ales copii fiind. Prin urmare, tentativa de a controla aceste impulsuri s-a transformat într-un mecanism de autoapărare şi care se poate întoarce împotriva noastră atunci când ne aşteptăm mai puţin. Nu întâmplător spun părinţilor care se despart să nu îl vorbească de rău pe celălalt părinte.
Revenind, să nu uităm că ego-ul se formează cu scopul de a include calitățile și impulsurile pe care lumea exterioară le aprobă și le exclude pe cele altfel decât considerate normale. Când reprimăm caracteristici ale personalităţii, considerate nepotrivite la un anumit moment sau de mediu social în care evoluăm, renunţăm fără să ne dăm seama la un potențial extrem de creativ și de productiv. Din acest motiv, vom încerca să negăm ceea ce este inadecvat și sfârșim prin dezvoltarea unui sine fals, dar care îndeplineşte condițiile de siguranță ale societăţii în care trăim.
Tranzitul plutonian, de obicei, ne duce spre ceea ce suntem cu adevărat, spre materia primă din care s-a plămădit personalitatea noastră, oferindu-ne posibilitatea de a integra potențialul pe care l-am negat multă vreme. Procesul catharctic este urmat de o actualizare de experiențele trăite și o exteriorizare a calităţilor reprimate, care au o valoare intrinsecă, mult mai mare decât teama de a le exprima. Pe urmă, să nu uităm Pluto este legat de procesul de eliminare a balastului, a trăirilor aiurea şi a disponibilităţilor care nu ne mai sunt de nici un folos, el este simbolul curăţării profunde a conținutului psihic, ceea ce duce la transformarea și reaşezarea caracteristicilor zonei în care acţionează. Rezistenţa la acest proces duce la un mecanism de apărare exprimat, de regulă, prin anumite idei fixe, un comportament mecanic repetativ, obsesii și acțiuni distructive .
Propunerea lui Pluto este de a căuta comorile noastre interioare, fiecare aspect bun al personalității noastre care, la un momentdat, a fost considerat in util sau de neacceptat – acum 20 de ani era o ruşine ca o femeie singură să facă un copil sau era de neconceput ca o femeie să fie procuror, şofer ori manager de companie, concepţii care astăzi sunt depăşite. Dar ca să ajungem la această transformare, trebuie să trecem printr-o serie de etape pe care un astfel de tranzit ni le oferă: 

  • prima etapă este atunci când ne este frică de noi înșine, ne este frică de stările interne sau externe pe care le putem experimenta din frica faţă de suferinţă, de distrugere, de risipa și epuizarea care pot rezulta de pe urma procesului;
  • apoi vine sentimentul de pierdere a controlului - nu mai avem controlul asupra acestor situații așa cum aveam înainte, nu mai avem aceleași puncte de referință şi adesea, avem sentimentul că ne-am pierdut, ceea ce, adesea, duce la descurajare și oboseală;
  • vom începe pe urmă, să vedem tot mai multe posibilități în jur şi vom avea, treptat, acces la un altfel de cunoaştere; este începutul restructurării interioare exprimat printr-o eliberare pe care nu ştim, pe moment, cu ce să o asimilăm.
  • la sfârșitul tranzitului sau atunci când un anumit aspect se risipeşte, simțim o stare de bine interioară, o bucurie de a trăi viața într-un alt mod, mai complet și mai profund, dar, mai ales, devenim conștienți de integrarea şi apoi manifestarea calităților simbolizate de planeta atinsă de influxurile plutoniene și experienţele pe care urmează să le trăim în câmpul de acţiune reprezentat de casa tranzitată. 

vineri, 28 martie 2014

Opoziţia Jupiter – Pluto

Regăsirea echilibrului interior
-2-

          Din momentul în care a început să se prefigureze opoziţia Jupiter - Pluto  lumea a înțeles că se confruntă cu cvea necunoscut. Partea manifestă, bine organizată și confortabilă a psihicului nostru a intrat în contradicție cu acea latură a subconştientului care are un caracter distructiv dar şi foarte multă putere. Astfel, din punct de vedere psihologic, viziunea asupra lumii noastre interioare, până nu demult stabilă, se confruntă, constant, cu propria neautenticitate și de aici, distrugerea  imanentă. 
         Inutil să mai spun că acest lucru, de cele mai multe ori, duce la tensiuni interioare foarte mari, iar aceaste tensiuni poate fi interioare, ca experiențe ale mentalului şi emoţionale sau pot fi exteriorizate. Dacă nativul devine conștient de tensiunea care se acumulează în el este foarte probabil ca ea să se manifeste în forme distructive. Se poate simţi marginalizat și nesigur, rezultat al unor trăiri interioare cu care se confruntă la fel constant şi care duce inevitabil la distrugerea stării de confort interior. Pot avea loc modificari inexplicabile ale dispoziţiei generale care să baleieze de la un optimism nefondat la o teamă irațională inexplicabilă. 
          În cazul în care tensiunea opoziției se exprimă în exterior, s-ar putea să se confrunte cu o serie de evenimente care îi amenință bunăstarea, liniştea și fericirea. Acestea pot include moartea, în special, a unuia dintre părinţi sau a unui dascăl a cărui personalitate a avut o înrâurire profundă asupra lui şi mergând până la abuzul mental, fizic sau sexual sau la o disfuncţionalitate în relaţia cu partenerul de viaţă, la crize financiare sau la confruntarea cu dușmani puternici, neştiuţi până atunci. Aceste crize îi pot perturba liniştea şi îi pot arunca echilibrul interior în aer. Provocarea pentru el va fi să restabilească, să regăsească echilibrul pierdut precum și sentimentul de bine după o astfel de criză sau eveniment; în mod ideal, la un nivel mai înalt de înțelegere, transformarea provocată de criză și confruntare cu creșterea personală şi spiritulă. Poate realiza potențialul transcendent a opoziţiei Jupiter - Pluto atunci când realizează că este tulburat de îndoială și de un sentiment de neliniște cu privire la posibilitatea să îi fie dezechilibrat confortul interior şi liniştea de care s-a bucurat sau ar fi trebui să ne bucure până atunci, de faptul că pune la îndoială înţelegerea sa, viziunea lumii pe care a acceptat-o, înţelegerea propriului rol în arhitectura cosmică sau în schema generală a lucrurilor. 
            Adevărul despre noi înşine nu îl aflăm de la nimeni decât de la noi iar explicaţiile oferite de societate prin instituţiile sale guvernamentale, educaţionale şi religioase sunt cel puţin egale cu explicaţiile găsit de noi, iată măcar un motiv pentru care suntem capabili să găsim şi răspunsurile. În perioada în care căutăm răspunsurile noi este posibil ca nativul să întâlnească un ghid sau un profesor care să conteste ideile preconcepute şi să îl conducă la intuiţii profunde. În orice caz, la un momentdat căutările acestea se vor întâlni într-un punct de convergenţă, psihologic și spiritual, caz în care va trebui să aleagă între a abandona și a distruge vechiul mod de gândire și de înțelegere a lucrurilor sau va renunța la căutarea adevărului și autenticitate. Cu ce se va confrunta și cum va trece prin această criză interioară, conştiinţa sa se va transforma iar această transformare va deschide în el niveluri de înțelegere pe care nici prin gând nu i-a trecut vreodată că le va accesa. După ce a trecut de cealaltă parte a conștiinței, trebuie să echilibreze cele două aspecte ale mentalului. Fie că preferă să stăruiescă mai mult la nivelul inconștientului, fie preferă să fie de partea conştientului, el va experimenta un dezechilibru emoțional care îl va tulbura. Dacă însă, abandonează căutarea alegând să se întoarcă la lucrurile obişnuite şi să se bucure de un anumit confort interior și să ignore semnalelel preferând responsabilitățile lumii reale, atunci efortul și căutarea spirituală au fost zadarnice, îşi va trăi viaţa mai departe conştient de neautenticitatea trăirilor sale. Trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului, dar să ne păstrăm, în același timp, ancora cosmică. Numai atunci vom continua să creştem, în profunzime, înțelegerea și vom experimenta adevărata fericire lăuntrică. Dacă nativul nu ştie ce vrea, este nesigur în ce priveşte opţiunile sale de a fi mai bun, mai conciliant sau mai tolerant, Jupiter în opoziţie cu Pluto sugerează că el trăieşte permanent, cu teama că lumea în care trăieşte va fi distrusă, lumea în care ego-ul este atașat și este împământenit în averea materială şi în fericirea confortului efemer şi care este redat de o viziune asupra lumii care susține că lumea materială este cea adevărată. 
         Există o parte a subconștientului individual care, inevitabil, știe că aceste lucruri false amenință, în mod constant, siguiranţa și fericirea nativului. Această parte a subconstientului încercă să ne protejeze împotriva stresului conștientizării prin ridicarea de bariere, prin activarea mecanismelor psihologice de apărare. Aceste mecanisme sunt, în general, confruntarea, suprimarea sau proiecția
          Dacă folosim confruntarea ca un mecanism de apărare, atunci ne-am putea percepe ca apărător al unității a tot ce este decent şi bun, împotriva forțelor răului. Prin exteriorizarea psihologică a amenințării s-ar putea să ne complacem în iluzia că suntem în stare să ne opunem și să ne apărăm împotriva ei. Deși acest lucru se întâmplă rar, mecanismul s-ar putea inversa iar confruntarea să devină o amenințare a răului în sine, aduce rupturi, frângeri şi distruge unitatea pe care, eu una, cel puţin, în aceste momente, o văd falsă, și sprijină continuarea răului şi a nedreptăţilor. Nimic nu stă în puterea noastră ca indivizi, să distrugem acest rău iar răspunsul, la asemenea agresiuni, vor fi în aceaşi măsură, la fel de brutale, vezi luptele de stradă din Venezuela,  Brazilia sau Egipt, confruntări dure între reprezentanţii puterii şi masele de oameni sau represiunea din Siria – oamenii împotriva regimului Al-Assad, mânaţi nu de considerente sociale şi politice cât de cele religioase. 
        Dacă angajăm suprimarea ca un mecanism de aparare cea care este suprimată aproape întotdeauna este latura noastră plutoniană. Şi acest lucru este normal atâta timp cât îl asociem pe Pluto cu subconștientul. Atunci când elementul plutonian este suprimat, avem tendinţa să avem un punct de vedere optimist asupra vieţii şi percepem doar ceea ce se află la suprafața lucrurilor. Suntem tentaţi să aceeptăm lucrurile așa cum sunt și refuzăm să recunoaştem viziunea integratoare asupra lumii şi care să țină cont de motivele care stau la baza acesteia, forțele subconștientului ca o realitate care nu este, evident, manifestă. Acest lucru nr permite să trăim netulburaţi în lumea noastră într-o stare de mulțumire pe care unii ar putea-o numi ignoranță. Dar acest lucru nu ne face imuni la încercările subconstientului de a ne asculta acea voce lăuntrică pe care o numim prozaic, intuiţie şi care ne atenţionează ce şi cum să procedăm. Din când în când ne confruntăm cu momente de criză – tensiuni, inadecvările de opinii cu puterea sau cu evenimente violente, cum au fost cele de la Kiev, cum sunt cele din Franţa, din Anglia sau din Orientul Mijlociu şi care sunt încercările subconștientului de a trezi în noi inconștientul suprimat. 
           Dacă adoptăm proiecția ca apărare vom proiecta calităţile şi defectele noastre inconştiente asupra altei persoane sau instituții și, în consecinţă, să fim atraşi de exact opusul acesteia. În cazul în care elementul plutonisn este suprimat, am putea fi atraşi de cineva care afișează putere și autoritate, carismă sau magnetism sexual. Obiectivul nostru de bază va fi, din acel moment, să folosim persoana respectivă pentru susuţinerea scopurilor personale. Ne-am putea baza pe puterea acelei persoane pentru a trăi un stil de viață influent sau pentru a trăi un sentiment de fericire și de împlinire prin intimitate cu aceasta. Se întâmplă frecvent la domnişoarele care apar pe la diverse posturi de televiziune, sunt numite VIP dar ele nu au nicio o profesie, doar pe cineva care le susţine să-şi îndeplinească un capriciu. 
           O altă manifestare posibilă a unui Pluto proiectat, spre deosebire de Jupiter, este că suntem încântați să obținem satisfacţii de pe urma capcanelor numite putere și sexualitate. Am putea fi deosebit de atraşi de instituții care să protejeze ordinea stabilită, cum ar fi poliţia sau armata şi vom fi tentaţi să folosim aceste instituții pentru a ne exercita sau pentru a abuza de puterea și autoritatea pe care tu ca individ nu ai cum să le posezi. Ştiţi că întotdeauna în spatele unui bărbat puternic stă o femeie, iar femeia ştie foarte bine ce vrea, te poate ridica – Aspasia şi Pericle, te poate distruge – Elena şi Nicolae Ceauşescu. 
           Similar discutăm lucrurile şi atunci când funcția jupiteriană este suprimată, cu excepția situaţiei pe care o analizăm (principiul clasic, persoanele de faţă – eu, autorul şi voi, cititorii - sunt excluse), şi atunci căutăm să ne identificăm cu instituțiile societății, cu scopul de a justifica și de a oferi un vehicul ideii de putere sau proiectăm propriul bagaj al subconstientului pe o altă persoană, de exemplu, aşteptăm de la partenerul de viaţă mai mult decât ne poate oferi, la fel şi de la instituţiile statului. 
- va urma -

miercuri, 26 martie 2014

Cunoaştere şi înţelegere:

Crucea cosmică în semne cardinale
-1-
Atunci când mai multe planete lente se regăsesc într-o conjunctură dinamică, ca astrolog, te opreşti, observi şi începi să analizezi. Din 2010 până în prezent stăm cu ochii de pe cer urmărind ceea ce numim Crucea cosmică în semne cardinale. Exprimarea ei se regăseşte în conjuugarea energiilor reprezentate de Marte, mai devreme a fost Jupiter, Saturn , Uranus și Pluto. Acest model de relaţii aduce împreună energiile într-un mod conflictual şi provocator dar dinamic şi motivant.
Adevărul este că omenirea se află la o răscruce de drumuri memorabile, nu trebuie decât să ne uităm în jurul nostru la conflictele intense – nu mai departe Ucraina care pentru prima oară, decis şi deschis îşi asumă democraţia şi nevoia de a scăpa de influenţa Rusiei, chiar şi cu preţul sângelui, dovadă că Ucraina a reuşit să se impună dovedeşte, poate pentru prima oară, că Rusia nu mai este acea putere care îi făcea pe mulţi să gândească de două ori şi apoi să deschidă gura. Experientul comunist a deveit anacronic şi cred că asta ar trebui să observe şi preşedintele Vladimir Putin.
Planeta noastră trece printr-o perioadă de criză cumplită dar aduce și un potențial extraordinar. Starea planetei și bunăstarea omenirii va fi decisă de acțiunile colective din următorii 7 – 8 ani. Iar ceea ce se petrece la nivel colectiv este rezultanta a ceea ce facem noi în mod individual. Pentru a vindeca lumea, trebuie să începem prin a ne vindeca pe noi înşine. Ca să ne vindecăm și să ne dezvoltăm în rezonanţă cu ceea ce se petrece în astral, Crucea cosmică în semne cardinale poate fi folosită pentru a ne amplifica permisivitatea şi a ne conecta la energiile trans- personale care sunt acum active. Creșterea nivelul de conștiință individuală, amplificarea acesteaia, se regăseşte în fenomenul oglindă a acestei răscruci de drumuri prin ceea ce se reflectă înapoi spre fiecare. Nu vorbesc doar despre o valoare nominală sau doar de dragul de a înşiruiu cuvinte, nu, dacă însă vom coborî adânc, fiecare, în străfundurile fiinţei care suntem putem găsi reflexia oglinzii, adică vom afla multe lucruri despre noi, despre alții, despre natura umană, despre lume și despre vremurile pe care le trăim. Capacitatea de a identifica energiile planetare, despre care vorbeam, în ceea ce se întâmplă în jurul nostru este un instrument asemănător busolei.
            De ce se numește Cruce cosmică în semne cardibnale? Nu știu cine a inventat termenul pentru că la prima vedere pare să avem în faţă un romb. Mai mult ca sigur opoziţiile dintre planetele care formează acest romb sau pătrat, care prin intersectare  aduc planetele în unghiuri de 90 de grade, unele faţă de altele, apoi pentru că planetele se află în semne cardinale.
            Dar cine sunt implicaţi acum acest aspect, care aşa cum spuneam la început, se tot face, se desface şi iar se reface din 2010 şi o vom ţine tot aşa până în 2017!
Fiecare dintre planetele implicate reprezintă un spectru bogat de energie:
·       Jupiter guverneaza cunoștințele, țările străine și câmpurile culturale aferente, religia, filosofia, principiile de viaţă și credința. Sub tutela lui informațiile brute devin  cunoștințe semnificative și tot el răspunde de diseminarea lor. La fel de bine însă, să nu uităm că Jupiter este Judecătorul, cel care îşi asumă evaluarea şi înțelegerea evenimentelor şi în funcţie de conjunctură şi acordă recompense sau pedepse actorilor implicaţi. Nu în ultimul rând, Jupiter este planeta care expansionează, dilată, sporeşte, amplifică, ridică o graniță sau o limită tocmai pentru a echilibra lucrurile şi a le păstra în acest fel cât mai mult timp.
·       Marte este planeta care aduce energia inceputului, belicoasă, independentă şi egoistă mai ales că se află în cădere, adică în Balanţă - relații, echitate, echilibru, pace, diplomaţie -, semn opozabil Berbecului pe care îl stăpâneşte, o ironie subtilă prin asocierea a doi termeni contradictorii, dacă ne gândim, bine. De fapt, ne aflăm în faţa unui  oximoron. Marte în Balanţă ca efect opus acţiunii dirijate a Berbecului are un efect bumerang, ca reacţie la apărare la acţiunile defensive ale Balanţei. Reamintesc cazul Ucraina.
·       Uranus este conectat la mass-media, comunicarea și tehnologie. Efectele sale se regăsesc la nivelul grupurilor, cluburilor, a organizațiilor de tot felul și a unor cauze care aparent, par de necontrolat. Uranus este un cruciat pentru idealurile umanitare, un avocat pentru cauzele pierdute sau pentru cele care se desprind de comun și crede în rebeliune pentru a rezolva cele mai multe probleme, de aceea probabil este asociat cu anarhia, cu revoluţionarul, cu originalitatea, unicitatea și calități care transformă peste noapte în outsideri. De aceea este numit şi Cel care Trezeşte, aduce în starea de dominat calităţi aflate în stază recesivă, de adormire, scopul său fiind cel de a ne scoate din starea de lâncezire interioară, din trecerea din starea de anonimat colectiv în starea de Unic personal prin transcederea stării de conștiință și de conștientizare.
·       Pluto este agentul transformator și de renaștere. El este conectat la ideea moarte și, uneori, ne poate conduce spre acţiuni sau cauze declanşatoare de moarte, din nou, vezi Ucraina. Cu toate acestea, moartea fizică – poate cea mai la-ndemînă, este doar unul din sensurile date de prezenţa acestei planete care imprimă omenirii forţa catalizatoare a continuităţii prin moarte şi renaştere acordând sexualităţii o valoare intrinsecă. Este vorba despre programe de final care ajung să ruleze atât de adânc în noi încât să declanşeze procesul de regenerare. Transformarea semnifică trecerea de la vechi la nou, de la moarte la renaștere. Finalurile plutoniene sunt un capăt de drum în care trebuie să  ajungem pentru a elibera energia atât de necesară în procesul transformării ca apoi, să faciliteze renașterea într-o nouă formă.
Ceea ce animă și conduce modelul Crucii Cardinale sunt o serie de aspecte sau chei de înţelegere - opoziţia dintre Marte şi Uranus, pe deoparte, şi opoziţia Jupiter – Pluto, pe de alta, la care se adaugă planetele aflate în configuraţie.


Opoziţia Marte - Uranus
Marte prin opoziţie cu Uranus arată că dorințele și acțiunile noastre care îndeamnă la schimbare și transformare sunt două energii polare extrem de puternice şi  sugerează că dorințele personale și acțiunile pe care le întreprindem, pentru a le îndeplini, au tendința de a rezista la schimbare și transformare. De obicei, o acțiune de succes pare incompatibilă cu schimbarea și, în special, cu raţiunea deoarece avem predispoziţia să vedem că în exercitarea unor principii, mai ales, în scopuri nobile, la nivel de colectivitate ne ţine departe de îndeplinirea dorințelor personale. Astfel ne confruntăm cu dilema că dacă fiecare acționează pentru a obține ceea ce vrea prin afirmarea propriei voințe acţionează, în principiu, împotriva intereselor colective şi a binelui comun. Putem deci să ne urmăm idealurile și convingerile prin prizma  colectivităţii sau prin prizma propriilor convingeri. În mod ironic, principiile noastre de viaţă le stabilim fără să ţinem cont de ceilalţi, ceea ce ne obligă să ne confruntăm cu propria unicitate, să acţionăm instinctual la ce se petrece în jur dar în acelaşi timp, şi să ne urmărim propriul interes.
Conform modelul dorinţă – acţiune propuse de societatea în care trăim, ducem o viaţă  obișnuită și previzibilă, ceea ce mulţumeşte întrucâtva. Pe de altă parte însă, dacă ar fi să ne explorăm unicitatea și să ne angajăm conştient în individuație, ar putea perturba și schimba tiparele sociale prestabilite și modul în care acţionăm. Dacă urmăm calea solitară al Sinelui Superior, atunci trebuie să sacrificăm acțiunea personală și dorința. Acest conflict între aspirațiile înalte şi dorinţele materiale poate provoca un profund sentiment de vinovăție sau un sentiment de nimicnicie şi poate duce la incapacitate de acțiune din timp în timp, pe măsură ce baleiem între urmare unui principiu și dorință personală. Uneori, pentru a evita tensiunile inutile şi îndoiala care ne asaltează, am putea acționa în moduri ciudate sau neconvenționale. Este posibil să tânjim după independență, să vrem să facem ceva pentru a ne exprima unicitatea şi intrăm în conflict cu noi înşine dar şi cu ceilalţi din comunitatea în care trăim. Pentru a evita stresul și conflictul interior, se cere să păstrăm conştient echilibrul între ideal și realitate, între unic și comun precum și între acțiunea mentală și cea instinctuală.
Marte îl simbolizează pe animus, acea parte feminină a arhetipului masculin iar opoziția la Uranus sugerează că suntem când atraşi, când respingem expresiile neconvenționale de masculinitate, acţiunile de revoltă, de înăbuşire a acestora, de nevoia de manifestare agresivă şi care predispune nu doar la schimbarea interioară, ci şi la cea exterioară. Am putea crede că numai modelul energetic de masculinitate acceptat de societate este valabil, dar, fără să ne dăm seama, suntem atraşi de manifestările de masculinitate care merg dincolo de limitele convenției. Mai pot fi luate în considerare capacitatea de abstractizare a nativului, aplecarea sa spre umanitarism şi legăturile adiacente, lucruri care pot fi legat de un Uranus impersonal. Dacă acesta are o aplecare spre partea uraniană a vieţii deşi este angajat în diverse proiecte profesionale şi sociale poate duce la stereotipii de sorgine masculină şi acesta este considerat individualist.
Potenţialul transcendent al opoziţiei Marte – Uranus se realizează atunci când există un echilibru între conştiinţa colectivă, conştiinţa individuală şi dorinţa personală. Pentru a realiza acest lucru, nativul trebuie să treacă dorinţele personale şi modul de acţiune pentru realizarea acestora sub lupa integratoare a minţii analitice care să exploreze şi să integreze revelaţiile de pe urma acestui proces. O analiză profundă poate aduce la lumină lucruri şi aspecte nebănuite care să fie o adevărată revelaţie pentru el. Trebuie subliniat că individualitatea psihicului este în permanentă conexiune cu lumea exterioară, pe deoparte şi cu Sinele personal, pe de alta, adică suntem conectaţi simultan la mentalul superior cât şi la lucrurile exterioare, livreşti şi banale.
A valida dorința instinctuală, animalică, prin legătura cu percepţia exterioară, ca motivaţie necesară pentru viață, sugerează că o putem plasa la locul ei ca mijloc și nu ca scop; recunoaștem astfel faptul că avem dorințe și activități de bază, comune pentru majoritatea oamenilor și chiar a animalelor, care ne ajută să ne păstrăm individualitatea şi locul în lume. Aroganța spirituala este o capcană comună a celor care respiră un aer. Acceptarea naturii noastre mundane și materiale a permis valorificarea energiei prin angajarea în obiective mai mari şi care sunt darul revelației și înțelegerii divine. Prin urmare, suntem în stare să ne bucurăm de creativitate care este pe de oparte rezultatul interacțiunii dintre energia brută a existenței materiale și formele abstracte care locuiesc în mintea Superioară iar pe de alta, rezultanta tensiunii creatoare.
            Atunci, de unde nesiguranţa? Când ne simţim singuri în lumea noastră interioară, adoptăm diverse mecanisme de autoapărare - confruntare, de suprimare sau de proiectare - în încercarea de a calma tensiunea opoziției și pentru a ne proteja ego-ul de schimbare și de transformare.
·       alegem un mecanism de apărare de tip confruntare, ne vom identifica cu o parte a opoziției împotriva celeilalte.
·       ne identificăm cu energia marțiană, devenim suspicioşi ne opunem vehement şi agresiv la schimbare dar și la oamenii sau instituțiile care promovează schimbarea. Vom vedea agenți ai schimbării, care se identifică cu principiul salvăm lumea sau îi facem pe oameni mai buni că ne ameninţă modul de viaţă. Ar putea să ne înfurie tot ceea ce este nou sau neconvențional, mai ales în cazul în care suntem convinşi că noi suntem ţinta.
·        ne identificăm cu energia uraniană, există pericolul să ne ridicăm peste dorințele lumești și acțiunile care au loc în planul fizic şi de aici, să fim catalogaţi drept aroganţi. Felul în care ne opunem are ceva din aceste dorințe omeneşti, până la urmă, și activități care sunt necesare pentru ca viața să meargă mai departe; cu alte cuvinte dispreţuim existența obișnuită cu aroganţa celui care trăieşte într-un turn de fildeş.
·       alegem să suprimăm un mecanism de aparare, o parte a opoziției va fi prea puternică în detrimentul celeilalte. Dacă suprimăm partea uraniană, e drept vom fi foarte activi şi energici, vom face mereu lucruri noi dar asta nu va schimba nimic din existenţa noastră şi nici nu ne va ajuta să progresăm spre un scop mai mare. Nu avem nicio idee despre concepția că schimbarea este necesară și suntem condiţionaţi să facem lucrurile așa cum le-am făcut întotdeauna. Orice idee de individualitate, de necesitate de a elibera sinele din robia limitărilor materiale sau ale unicității sinelui uman este complet străină de noi. De asemenea, probabil este suprimată orice înclinație care ne face să acționăm pe baza principiului informării pentru orientare. În cazul în care energia marțian este suprimată, avem idei și aspirații de a fi mai buni, de a ne îmbunătăţii activitatea şi de a relaţiona mai bine cu ceilalţi, dar nu avem voința de a acționa. Goi de conținut trăim într-o lume sterilă, abstractă, dacă nu ar trebui să ne confruntăm cu cerințele vieții instinctuale. Dacă proiecția este folosită ca un mecanism de apărare, vom fi atraşi de oameni sau instituții care întruchipează calitatea planetară care nouă ne-a fost  suprimată. În cazul în care energia uranian este cea suprimată, am putea fi atraşi de cineva care îşi afișează deschis originalitatea şi nonconformismul. Ne așteptăm ca persoana să acționeze liber și posibil să ne simţim dezamăgiţi dacă aceştia afișează latura obişnuită a cotidianului. Când energia marțiană este cea suprimată există tendinţa să fim atraşi  de persoane active și dinamice sau care sunt instinctuale și impulsive, adică trăim latura noastră instinctuală prin partenerul din acel moment. Aşteptaţi-vă ca acest partener să acţioneze agresiv când îl rugaţi să vă îndeplinească o dorinţă iar dacă el nu reușește să facă ce l-am rugat, ne dezamăgeşte. O altă manifestare poate fi atracția pentru o instituție care reprezintă o formă de agresiune cum este armata, de exemplu.  


- va urma  -

luni, 17 martie 2014

Ciclul retrogradării marţiene

6 paşi în care să îl cunoaştem
pe Marte retrograd

Pasul 1: Transformarea
Marte retrogradează la fiecare doi ani și două luni, în medie, ceea ce face să ne confruntăm cu un eveniment destul de rar și mai puțin frecvent printre planetele personale. În acest timp, abordarea unui conflict se face cu ostilitate, furie, uneori servitute, ceea ce necesită luarea de măsuri urgente - regândire, regrupare și reintegrare. Ne putem trezi dintr-odată că ni se cere să ne bazăm pe noi înşişi pentru a acţiona în situaţii faţă de care am avut o oarecare rezervă şi faţă de care am fost precauţi pentru că, pur şi simplu, nu avem experienţă. Cele mai slabe verigi din viata noastră se pot rupe acum sau trebuie reparate. S-ar putea să avem nevoie de tărie pentru a găsi noi modalități de a ne căli.
Oricare ar fi situația, Marte retrograd oferă o șansă să ne retragem în noi, să ne regrupăm forţele și să ne pregătim de atac, adică să abordăm altfel decât am făcut până acum provocările din viața noastră. Este momentul să examinăm și să prelucrăm modul în care exprimăm, experientăm şi integrăm energia marţiană în viaţă noastră de zi cu zi.

Pasul 2: Provocarea
Deci, ce este energia lui Marte? Dacă stăm să ne gândim bine, teritoriul lui Marte este dominat de furie și de agresiune. Cu Marte retrograd, am putea fi confruntaţi cu probleme care implică acest tip de emoţii, fie în noi înșine fie în raportul cu ceilalţi. În timpul fazei de retrogradare, am putea fi deosebit de sensibili la dinamica acestor raporturi - dezacord, conflictuali, lovind cu putere în lumea din jurul nostru. Ne-am putea confrunta cu nevoia de a examina modul în care avem de a face cu agresivitatea ca forţă a naturii umane, ca apoi să o integrăm, într-un mod nou, în viața noastră.
Furia, ostilitatea, forța, amenințarea, descărcarea de energie şi excesul de putere precum și alte forme de agresiune, induc, în mod natural, un anumit grad de teamă, atât în ​​persoana asupra căreia se produce descărcarea cât şi în persoana care se descarcă. Răspunsurile instinctive primare la frică sunt - ​​lupta, curajul că tot nu mai ai ce perde sau blocajul efectiv, non-reactiv.   
Răspunsul prin luptă este de a face față provocării și a merge mai departe pentru a învinge amenințarea, sau, alternativ, pentru a transforma impulsivitatea dată de furie într-un mijloc de auto-apărare. Răspunsul prin curajul nebunesc de a înfrunta orice este mijlocul de transformare şi eliminare a pericolului, fie de suport din umbră care urmăreşte atent cum se derulează conflictul. Răspunsul prin blocaj arată că suntem copleșiți de pericol, cu toate că acest răspuns poate fi convertit în momentul necesar creierului de a conştientiza pericolul prin de informațiile primite instantaneu, acele fracţiuni de secundă când el caută o soluţie, provoacă descărcarea de adrenalină necesară confruntării, înainte ca instinctul să ne împingă să reacţionăm.
Cu toții avem propriul fel de a răspunde automat la teamă. Marte retrograd ne poate provoca să explorăm modul propriu de a face furiilor și conflictelor interioare şi exterioare. De aceea brusc unii devenim irascibili, ne sare ţandăra din orice, reacţionăm disproporţionat la lucruri sau evenimente care altă dată ne-ar fi lăsat indiferenţi ori cădem în cealaltă extremă, devenim apatici şi preluăm toate formele de agresivitate din exterior. Dacă avem tendința spre blocaje şi nu reacţionăm agresiv, de exemplu, putem găsi posibilitatea și curajul de a mobiliza mai mult natura noastră interioară spre acţiune strategică. Dacă însă, avem tendința de a lansa un atac la primul semn de pericol sau de concurență, înseamnă că avem ceva de învățat despre echilibrul interior care protejează și apăra propriile alegeri.

Pasul 3: Criza

Marte retrograd este o oportunitate excelentă pentru a explora mai profund dinamica și problemele care declanşează reacţii intense în fiecare dintre noi. Nu trebuie să întoarceţi lumea cu susul în jos, este de ajuns să vorbiţi despre ceea ce simţiţi cu oameni care vă pot ajuta – prieteni, mentori, consileri spirituali, preţit sau terapeuţi. Dacă ce vă spun sună ca o abordare dulce-amară a ceva potențial periculos, nu aceasta este intenția! Intenția mea este de a sublinia faptul că atunci când Marte aduce o perioadă de criză care alungă liniştea vieţii noastre şi transformă ceea ce părea destul de stabil într-o furtună, există resurse și opțiuni pentru a ne ajuta să găsim soluţii şi să evităm consecințele.
            Cuvântul chinezezsc pentru criză, combină elemente ale noţiunţiunilor de pericol şi de oportunitate. Evident, versiunea pentru criza marţiană sugerează că Marte ar putea să nu se simtă confortabil când reprezintă un pericol, asta dacă nu sunteţi un Berbec plictisit sau Săgetător în căutarea aventurii, cu un Marte lezat în tema natală şi că  oportunitatea reprezintă probabil un act de compensare mentală, asta ca să păstrăm senzaţia de copleşitor.
            Furia și alter-ego-ul său, depresia, frica, resentimentul și cinismul sunt reacții comune atunci când ne simțim copleșiţi și vulnerabili. Învăţând cum putem compensa aceste reacții mai bine, vom fi în măsură să stăpânim energia marţiană şi mai bine. Chiar dacă furia cuiva este îndreptată asupra noastră, privind mai atent vom sesiza că există o parte din noi care acționează ca un punct de echilibru pentru atitudinea celeilalte persoane. Aroape tot timpul jucăm un rol dinamic când ne întâlnim cu alții, nu trebuie decât să aflăm care este rolul nostru şi dacă mai şi preluăm controlul energiei marţiene în acel moment, alegerea unui răspuns diferit decât cel obişnuit, îl va îngenunchea pe belicosul Marte.    
            Ideea este de a învăța cum să integrăm, mai bine, agresiunea și nu frica, pur și simplu, pentru că alimentăm focul totul arde la vedere şi nici să întrerupem procesul de vindecare prin fugă sau evitarea conflictului deoarece anulăm totul. Cu alte cuvinte, vindecarea se află în extinderea repertoriul de răspunsuri învățate din propriile reacţii de furie, pe care de obicei, le evităm. Numai aşa se poate consolida capacitatea proprie de a alege ce reacţie să avem, astfel încât să decidem cum să ne ocupăm de o situație dificilă, bazată pe emoție, care să ne îngenuncheze sau un răspuns impulsiv, altfel decât cel obişnuit – răspuns la fel de agresiv, degenerarea situaţiei într-un conflict de anvergură, antrenarea şi a altora într-un conflict care nu este al lor, cum s-a întâmplat cu micile regate implicate de Agamemnon, prin jurământ, în războiul troian. Pe de altă parte, nu trebuie să fim nerăbdători dacă lucrurile nu se liniştesc imediat, poate că evenimentul se desfăşoară în cadrul unui proces care are nevoie de timp.

Pasul 4: Descărcarea  
            Pe lângă problemele de furie, Marte retrograd intensifică, în aceeaşi măsură, dorințele trupului, sexualitatea, pasiunea, dar şi ambiția și unitatea care au fost reprimate, uitate sau nedezvoltate. Anumite circumstanțe rezultate din interacțiunea cu alte persoane, pot declanșa aceste impulsuri şi să le aducă la suprafață. Deși acest lucru poate să fie sau să nu fie, o experiență confortabilă, reprezintă totuşi o oportunitate de a lucra cu aceste trăiri, altfel decât am făcut-o până atunci, şi care ne ajută să dezvoltăm, să vindecăm și să integrăm sentimente și dorințe ascunse, iar acest lucru nu poate fi făcut decât prin eliberarea lor din închisoare interioară ca să învățăm să le experimentăm și să le exprimăm într-un mod sănătos. Cu toate acestea, există întotdeauna ceva periculos și riscant când vorbim despre Marte. În cazul în care un Marte este prea energic, asemenea unui cal în buiestru, adică nu păstrăm un anumit grad de control asupra lui, rezultatele pot fi, dăunătoare sau chiar distructive. Dacă am elibera aceste sentimente sau stări deodată sau prea brusc, fără o modalitate de a susține ceea ce si cine suntem, în întregime, poate crea mai mult probleme decât să le rezolve. De aceea este importantă să fim cu picioarele pe pământ şi să ţinem cont de acest lucru când operăm cu focul lăuntric generat de  Marte. Puterea lui Marte trebuie să fie echilibrată prin conștientizarea ei și integritate sa într-un scop funcţional, care să îi dovedească posibilităţile de tămăduire într-un mod constructiv.
În timp ce Marte este retrograd în tranzit, avem acces la tot spectrul de energie marţiană şi de aici potențialul pericol prin acţiuni pe care nu ni le putem permite în mod normal în viața de zi cu zi. Rezultatele pot fi uimitoare, tulburătoare, palpitante, înfricoșătoare, inspirate, eliberatoare și / sau copleșitoare, dar întotdeauna va fi o provocare menită să aducă şi un potențial de vindecare.
Marte este o planetă de foc la fel ca semnul pe care îl stăpâneşte, Berbec. Și asemenea focului din realitatea manifestă, focul marţian poate fi dăunător și distructiv atunci când răbufneşte în afară, dacă energia lui nu este direcţionată conştient. Cel mai bine este să ne ocupăm de energia lui Marte cu grijă, respect și atenţie pentru că atunci când energia lui Marte este folosită cu înțelepciune, putem avea parte de mari realizări cu efect transformator asupra a tot ce atingem.

Pasul 5: Aplicarea

            În timpul lui Marte retrograd, unii se simt copleșiţi de sentimente contradictorii, de pasiune, de agresivitate sau de furie şi atunci este important să existe o persoană, de încredere, la care să se poată apela pentru găsirea unei soluţii de canalizare a energiilor marţiene. Aceasta persoană îl poate ajuta pe nativ să fie capabil să proceseze și să înțeleagă ceea ce se întâmplă cu el, lucru care se face destul de dificil în izolare. Sfatul meu este să lase mândria şi ruşinea deoparte şi să ceară ajutor atunci când vede că nu se mai descurcă singur.
Toate acestea vor contribui, la o atitudine constructivă sau defensivă faţă de orice frustrare, furie, agresiune sau alte emoții pe care le generează Marte şi care pot fi copleşitoare. Exercițiul fizic este o modalitate foarte bună de a-l folosi energia marţiană. Canalizarea pasiunii sau ambiției personale într-un proiect ne poate ajuta să transformăm energia marţiană într-un mod constructiv. Trebuie să fim atenţi însă fie să nu devenim prea îngăduitori cu noi înşine atunci când alegem ce să facem, fie să ne supraestimăm puterile şi energia marţiană să ne ardă.
 Dacă sunteţi din nou inspiraţi și motivaţi, nu este loc de inhibiţii, şi nici nu trebuie să ne aşteptăm că lucrurile se vor petrece ca în trecut. Motivația marţiană este un cadou, chiar dacă rezultatele nu sunt imediate ci se lasă aşteptate. Într-adevăr lui Marte îi place să se miște repede și poate deveni frustrat cu ușurință în cazul în care se simte limitat de întârziere sau de plictiseală. Fiecare dintre noi trebuie să găsească modalități de a-l pune pe Marte la muncă în diverse activităţi, numai să fie ocupat.  
Alegeţi-vă un scop, unde vă aflați acum şi unde aţi dori să fiţi în viitor şi  începeţi să vă mișcaţi într-acolo când simţiţi că sunteţi pregătiţi de un nou start. Pentru proiectele pe termen lung acest lucru este, de multe ori, mai bine de antamat după ce Marte revine în mers direct, dar instinctul marţian vă va spune când sunteţi pregătiţi să acţionaţi, nu vă faceţi probleme. În perioada de retrogradare, energia marţiană funcționează într-adevăr, mai bine în cercetare, în a face planuri, în a crea strategii și face să stăm în espectativă, să gândim, de fapt, înainte de a porni într-o nouă direcție. Vi se va părea interesant că o nouă abordare a lucrurilor vă va duce pe un traseu pe care nu l-aţi anticipat şi că s-ar putea să aveţi nevoie de ceva mai multe resurse interioare. Nu vă pripiţi! În ciuda faptului că Marte iubeşte provocările şi este gata oricând să înceapă o nouă bătălie, înțelegerea potențialului dar și a capcanelor cu care s-ar putea să vă confruntaţi în ceea ce veţi porni să întreprindeţi, va crește șansa succesului pe termen lung.
Marte este fizic și instinctiv, ceea ce ajută la menținerea conștientizării energiei și impulsurilor din punct de vedere mintal şi vă poate ajuta cu adevărat să lucraţi din pasiune, cu furie, folosind frustrarea ca sursă de inspirație la un nivel fizic. Adică, ieşiţi la o plimbare, faceţi curăţenie generală, mutaţi mobila în casă sau la birou, faceţi sex. Nu neapărat în această ordine! Cu toate acestea, în cazul în care observaţi tendinţa de a vă răni cu cele mai banale obiecte casnice sau că, din neatenţie, loviţi maşina de două ori într-o săptămână, este un semnal de la Sinele vostru Superior că trebuie să încetiniţi lucrurile și să acordaţi o atenție mai mare la ceea ce vreţi să faceţi, în loc să vă grăbiţi mai bine să vă concentraţi pe ceva anume sau pe altcineva. Invers, Marte retrograd poate scoate ştecherul din priza cu energie fizică și vă transformă corpul într-un mecanism pe care nu îl mai recunoaşteţi, se mişcă asemenea unui melc. Ipostaza ne poate atenţiona ca ar fi momentul să ne oprim, să luăm o pauză, să fim atenţi cu noi înşine, să ne odihnim ca să ne încărcăm bateriile.
Energia fizică scăzută ar putea fi un semnal pentru depresie, incursiunea în lumea interioară a deschis uşi spre dimensiuni neaşteptate, sentimente profunde ies la suprafaţă ceea ce ar putea declanşa în primă fază furia sau descurajarea, apoi disperarea, cinismul, plictiseala şi întru final depresia. De asemenea, v-aţi putea confrunta cu durerea unei pierderi afective care s-a produs cu mult timp în urmă dar care nu a fost rezolvată în totalitate. Indiferent însă de situaţiile pe care le veţi parcurge, este o idee bună să vă ascultaţi trupul şi intuiţia. Dacă remarcaţi că rezistaţi sau luptaţi împotriva a ceea ce pare să vă spună el, atunci momentul este foarte bun să începeţi explorarea a ceea ce Marte retrograd încearcă să vă arate.

Faza 6: Vindecarea
Marte este stăpânul planetar al semnului Berbec (Aries), dar tradiţional şi al semnului Scorpion. Martele arian preferă să fie simplu și să ajungă acolo unde vrea cât mai repede, dar efectele lui în organismul uman și la nivelul psihicului pot fi foarte complexe și să îmbrace o multitudine de fațete, fapt care s-ar datora mai de grabă unui Marte scopionic, decât unuia arian, şi ar putea deveni mai pronunțat atunci când Marte este retrograd. Martele scorpionic caută să transforme și vindece, să cauterizeze, o rană din profunzime iar înţepătura scopionică să nu fie altceva decât o descărcare de toxine afective sau emoţionale. Acest lucru poate induce o criză a vindecării, deoarece aţi putea simţi că lucrurile se înrăutățesc şi nu că se vindecă. Este nevoie de timp și de muncă asiduă înainte de a începe să vedem beneficiile vindecării, aşa că vom presupune doar, automat, că agravarea circumstanțelor nu înseamnă că facem ceva gresit.
Marte retrograd necesită adesea explorarea unor probleme profunde, ascunse în adâncimea fiinţei şi ca nativul să poată merge mai departe, trebuie să aibă curajul să le aducă la suprafaţă. Rezultatul nu este întotdeauna unul plăcut, vom constata că progresul duce la blocaje uneori sau poate provoca hibernarea, poate ne-am lovit de obstacole sau de un impas şi nu am ştiut cum să le depăşim, poate am avut îndoieli cu privire la un obiectiv pe care doream să îl realizăm şi îl mai dorim dar pentru o vreme am îngropat, adânc, în noi sentimentele, temerile, priorităţile care ţin de el. Ei bine toate acestea, Marte retrograd le poate aduce la suprafaţă. Ne-am putea pomeni că avem o reacţie întârziată la ceva care s-a întâmplat cu ceva vreme în urmă, probabil, s-a declanșat în răstimpul celor două luni de staţionare sau de peumbră sau poate avea rădăcini în ultima retrogradare marţiană.  Este plata pentru a ne asculta intuiţia şi să activăm aceste sentimente interioare, impulsuri, pasiuni și motivaţii înainte de a acționa asupra lor.
Ciclul retrogradării lui Marte ne oferă șansa extraordinară de a descoperi și de a explora un teritoriu necunoscut din noi înșine și din viețile noastre. Poate că nu înțelegem teritoriul sau drumul spre cealaltă parte a noastră până ce Marte nu revine în mers direct, dar nu uitaţi, Marte se înclină tocmai în faţa curajului, a mișcării și a dorinței de a încerca lucruri noi.

marți, 24 septembrie 2013

In cautarea propriilor nevoi

Arhetipul Lilith
           

         Ca să putem vorbi despre arhetipul lui Lilith, să ne uităm mai întâi, la ceea ce acoperă această poveste dincolo de îndemnul de a face parte, conform regulilor instituite, dintr-o anumită societate. În timp ce mitul este versiunea socială adaptată după o poveste care a circulat deschis, am putea spune că arhetipul este un fel de software de bază conform căruia fiecare dintre noi acţionează  sau, cel puţin, la care are acces ca parte dintr-o colectivitate legată prin povestea în sine.
Arhetipul este disponibil în fiecare dintre noi deoarece suntem o conexiune constantă la inconștientul colectiv. Aceste conexiuni nu sunt altceva decât miturile cu care trăim, care nu au nimic de-a face cu creatorul de artă, dar care au modelat cutumele de-a lungul timpului, le-au adaptat propriilor nevoi şi care ne învaţă cum să trăim în lumea pe care am creat-o pentru noi înșine. Prin urmare, arhetipul ne leagă unul de celălalt și exprimă, cel mai aproape de adevăr, cine suntem cu adevarat ca oameni.
Fiecare mit vorbeşte despre cum ar trebui să ne comportăm, să acţionăm sau să respectăm ordinea firească a lucrurilor şi să avem succes în contextul cultural şi social în care trăim. Arhetipul descrie o parte din cine suntem noi, precum şi mediul şi felul în care suntem înclinaţi să trăim noi înșine. Dacă învăţăm mai întâi să vizualizăm un mit și abia apoi să-l repovestim, ne conectăm la cine suntem în interiorul nostru. Procesul ne permite să dăm deoparte așteptările, adânc înrădăcinate, pe care societatea le-a cultivat în fiecare dintre noi şi să decelăm între ceea ce este poveste şi ceea ce este realitate.
Ne putem simți rușinaţi sau vinovați pentru că am trăit un proces arhetipal, care diferă de la mit la altul, dar este de așteptat să se întâmple toate acestea pentru a găsi un răspuns cu privire la viața noastră, la reacţiile, deciziile sau renunţările noastre. Cu toate acestea, mulți dintre noi nu găsesc în miturile pe care le au la-îndemână, viaţa aşa cum este simplă și fără complicații, în alb sau negru, cu bune şi rele, pentru că suntem profund ancoraţi în cultura în care am fost formaţi şi în mediul din care facem parte.
Când coborâm în lumea noastră interioară căutăm să înţelegem, să ajungem la acel adevăr de care avem nevoie şi  găsim nu doar o întreagă paletă de griuri minunate, ci şi alte culori care fac trecerea de la negru la alb. Atunci când vrem să vedem diferența dintre mit și arhetip, nu avem parte de linişte interioară ci căutăm să ne desprindem din înrădăcinarea obişnuinţelor, din fixitaea tabieturilor şi a obiceiurile, de fapt, încercăm să găsim DRUMUL către adevăr. Este ca şi cum am dezghioca, văl cu văl, realitatea subiectivă învăluită în problemele, dorinţele, aşteptările, acţiunile noastre ca să o transformăm într-o realitate obiectivă.
Aceasta este o posibilitate şi mai mare de auto-responsabilizare, dar mult mai important, este un spațiu de a ne accepta și a ne iubi pe noi. Ca să fii diferit de cei care te înconjoară, este foarte dificil. Astăzi nu pare să mai fie o problemă de ordin social, dar în mare parte, privind doar în istorie, a fi diferit nu este privit cu ochi buni, mai ales, atunci când vine vorba despre propriile opinii. A fi altfel decât ceilalţi trebuia evitat, dacă nu riscai să fii nevoit să părăşeşti cetatea pe ascuns – cum a făcut-o dese ori Leonardo da Vinci, de exemplu, numele tău să fie trecut pe o listă neagră – să ne gândim doar la Galilei sau la Giordano Bruno ori la Copernic, obligaţi să-şi renege crezul, ştiinţa sau originiea, altfel riscau să fie ucişi cât mai sinistru posibil – Bruno a sfârşit pe rug sau perioada neagră a penitenciarelor şi reeducării comuniste în România. Întregul fenomen a fost circumscris naturii arhetipale ale lui Lilith sau Lunii Neagre cum i se mai spune.
Transmiterea culturală a mitului Lilith ne-a lăsat o plajă largă de opţiuni, dar mulţi dintre noi nu doresc sau nu pot să se iubească pe sine aşa cum o cere Lilith. Unii dintre noi o fac si apoi descoperă surprinşi ca nu mai sunt ca înainte, alții se întreabă dacă ar trebui să dăm importanţă laturii noastre instinctive, sălbatice, de ce uneori ne simţim sfâșiaţi între realitatea interioară și realitatea exterioară, prescriptivă, care ne spune cine ar trebui să fim.
Cred că nu mai putem evita confruntarea cu noi înşine decât iubind şi această latură instinctivă şi sălbatică cum o numim. Implicațiile modifică relația noastră cu femininul şi masculinul natural, includ modul în care concepem și chiar interacționăm cu influxurile acesteia, mai pe româneşte spus, să o stăpânim noi pe Lilith şi nu ea pe noi, iar pe de altă parte să conştientizăm că Lilith deține cheia pentru capacitatea noastră de a ne adapta, de a continua şi de a trăi. Spun asta, la acest început de mileniu când fiecare dintre noi este provocat să se cureţe efectiv de resturile emoționale și energetice ale Trecutului.
Mergând pe firul procesului de separare a mitului de arhetip, ca în orice poveste mitologică, vom vedea destul de rapid că acesta face apel la capacitatea noastră, de fapt, de a porni pe drumul lung al descoperirii sinelui pentru a deschide uşa propriei acceptări şi care conduce, inevitabil, la iubirea de sine. Dar nu putem porni la acest drum dacă nu acceptăm ideea că trebuie să ne întoarcem la Instinct.
Când vorbesc despre latura sălbatică, acel nu stiu ce m-a facut sa-mi pierd mintile, legat de Lilith, vreau să vă gândiţi la instinct. Eu definesc instinctul drept o chimie personală,  deoarece reacţiile în interiorul nostru sunt viscerale. Instinctul este un aspect de bază a energiei lui Lilith și stă la baza a tot ceea ce putem spune despre ea și arhetipul ei din propria experienţă.  Atunci când vorbim despre sănătate, Lilith ascultă de ce îi spune instinctul ei (a se citi poziţia în tema natală şi aspectele din tranzit, mai ales). În fiecare aspect al vieţii putem găsi informaţii despre ea, iar mesajele sunt citibile la o privire mai atentă. Ceea ce trăim astăzi este rezultatul concepţiei patriarhale despre cine suntem, rigiditatea în gândire a evului mediu timpuriu care a făcut să ne disociem de natura noastră animalică din toate punctele de vedere. Gândirea epocii a avut  drept scop controlul absolut, să reducă totul la o viziune previzibilă şi predictibilă. Dacă oamenii şi-ar conştientiza latura instinctuală a fiinţei ca atare, nu ar mai putea fii controlaţi, ideea este că fiinţa raţională este mai uşor controlabilă dacă  este încurajată să-şi nege latura instinctuală în favoarea a ceea ce este raţiune şi controlabil decât să se bazeze pe instinct fapt care este aproape imposibil de controlat. Chiar dacă unii dintre noi sunt conştienţi de latura instinctuală şi apreciază cel puțin câteva dintre modalitățile de normalizare a structurilor sociale, ar fi imposibil să-şi valorifice această calitate deoarece conștiința maselor este axată pe a forma colectivăţi, a emite normative şi legi, a crea un monolit uşor de manipulat.
Structura socială trebuie să cuprindă cât mai mulți oameni posibil, din cât mai multe categorii sociale, iar atenţia lor este polarizată pe activitatea partidelor politice, indivizii rezonând după propriile criterii şi afinităţi cu ideologia unuia sau ale altuia, deloc unitar, împotriva climatului dominat de gândirea și de politica publică. Pentru mulți dintre cei care se conectează la latura lor instinctivă însă, abordarea sănătoasă și conștientă a energiei lui Lilith, face să li se pară dezgustător jocul politic polarizat de interese egoiste și nu acceptă să facă jocul politicii de faţadă.
Partea instinctivă din noi nu este raţională, nu are logică și nu este dispusă să-și petreacă timpul dezbătând probleme sociale sau angajarea într-o retorică calomnioasă menită să întârzie evenimentele care arata progresul. Acestă parte din noi, ca parte esențială a ființei umane, ne învață să facem ceea ce contează cu adevărat, direct, tranşant nu să pierdem timpul tatonând terenul sau experimentând, ne arată ceea ce este necesar pentru a supraviețui, ceea ce ne aduce împlinire și bucurie, cum putem menține activă conexiunea conștientă cu natura noastră interioară dar și să ne regăsim pe noi înșine ca nişte extensii ale naturii.
Mintea noatră este complexă şi toţi ştim acest lucru pentru că toţi trăim drama zilei de mâine. Dacă ne conectăm cu energia sălbatică a lui Lilith lucrurile nu vor deveni simple – dar nici nu vom rămâne încartiruiţi în structuri sociale monolit şi nici nu vom deveni sălbatici în sensul de temut al cuvântului! Sinele nostru personal trebuie să-şi asume latura instinctuală ca extensie a naturii, cum spuneam mai sus, pe de o parte, iar pe de alta, să permită înţelepciunii dobândite să ne ghideze pentru ceea ce urmează să se întâmple în această etapă a evoluţiei coletive şi individuale.
Ar trebui să devenim conștienţi de răspunsurile fiziologice și energice pe care le primim din exterior - oameni, relaţii, situaţii, dinamică, oportunităţi sau orice altceva. Aţi auzit despre un lucru sau aţi întâlnit situații care să evalueze sentimentul de sine și reacţia fizică la fel de mult cum o fac mintea și raţiunea? Aţi întâlnit vreodată o persoană care să arate bine în fotografie și totuși să simţiţi că aceasta nu este bună pentru voi, că nu se ridică la nivelul implicării personale aşa cum se întâmplă în cazul vostru? 
Corpul nostru este un instrument complex, care oferă feedback-ul prin unul din cele două răspunsuri posibile: da sau nu; suntem instruiți pentru a edita această conștientizare a trupurilor noastre deşi, uneori, istoria şi evoluţia civilizaţiilor ne-a  obligat să ignorăm faptul că avem corpuri numai pentru a deveni etaloane ale rațiunii, motivul fiind dese ori virtutea – dedicarea prin aceasta, călugăria, funcţia sacerdotală, vestala, ideologiile religioase etc. 
Putem să ne ascultăm sau nu corpul, totul funcţie de informațiile pe care ni le oferă cu privire istoric vorbind, dacă ceea ce ni se întâmplă sau cu ce ne confruntăm este bine sau nu pentru noi. Am fost educaţi să ne temem de ceea ce ar putea face trupurile noastre și să respingem orice tentaţie. Să vă dau un exemplu. Dragostea şi sexul pentru o sportivă de performanţă dragostea este ca un drog care o duc spre victorie, în schimb pentru un sportiv, de acelaşi calibru, este un handicap şi asta numai pentru că trupurile şi creierele noastre funcţionează tipic. Ia să priviţi poziţiile Lunii si ale lui Marte în temele marilor sportivi. Din ce am constata eu este că, Luna in tema natală a unui bărbat arată partea lui feminina, de sensibilitate, iar Marte în tema astrală a unei femei arată partea ei masculină, iar poziţia în semne şi case locul în care ele au putere şi pot să acţioneze. In perioada marilor concursuri, bărbaţii devin mai sensibili, iar femeile mai calculate, este o chestiune care implică ceea ce psihologii numesc, creier feminin si creier masculin, adică reactivitatea proprie. Frecvent am întâlnit o relaţie tensionată între Lună şi Marte, dar şi o inconjuncţie cu Lilith. În temele feminine cu Marte iar in temele masculine cu Luna. Ceea ce înseamnă că instinctiv, mecanismul de apărare face ca ei să reaţioneze atipic, bărbaţii să devină mai sensibili, iar femeile mai raţionale. 
Reconectarea cu Lilith este un proces în cadrul căruia, corpul ca vehicul pentru călătoria sufletului în acest plan se reloghează la înțelepciunea instinctivă care ne este permanent pe aproape. Când privim semnificaţia etosului, medicina alopată şi alte aspecte ale vieții noastre moderne, de exemplu putem observa manifestarea unui anumit tip de mentalitate care a străbătut veacurile, ceea ce corpul cere este pus sub interdicţia că ne-ar face rău sau am deranja anumite instanţe divine  şi deci ceea ce ne dorim este o ameninţare pentru atât pentru noi cât şi pentru ordinea firească a lucruruilor. Dar de cele mai multe ori vindecarea mai mult răneşte. Vindecarea corpului cu ajutorul medicaţiei de sinteză nu este o soluţie, atenuarea simptomelor induce un dezechilibru care necesită adesea distrugerea unei părţi a orgnismului sau a unui organ. Când suntem reconectaţi la informațiile pe care corpul nostru ni le oferă sesizăm semnalele lui. Dacă nu îmi povestea o pacientă ceea ce urmează, nu realizam că şi eu am trecut prin această fază. Din tema astrală reiese o problemă hormonală la nivelul suprarenalelor. Mi-a confirmat dar mi-a mai spus şi că în urmă cu câţiva ani, un medic ginecolog i-a recomandat să ia anticoncepţionale pentru reechilibrare hormonală. A luat o perioadă, dar când a sesizat că începe să se îngraşe şi că organismul ei s-a dat peste cap, a oprit tratamentul. A înţeles că trupul ei îi transmitea că tratamentul cu anticoncepţionale nu este soluţia la problema care o avea. Marte în Balanţă era atacat pe de o parte de Luna natală, aveam deja problema de disfuncţie a secreţiilor interne, iar pe de altă parte de o inconjuncţie cu Lilith. Am rugat-o să-şi facă creatinina şi dacă este mare să meargă la un alt medic. A făcut ce i-am spus şi s-a constat că problema era, de fapt, un adenom hipofizar, o mărire a şeii hipofizare, glandă direct implicată în funcţia suprarenalelor.  Pe de altă parte, Luna sugera şi o stare de neîmplinire afectivă, iar Lilith îi sugera că merge în direcţie opusă, că nu era atentă la ce îi spunea organismul ei. Nativa era foarte legată de mama ei şi din teama că nu îi va fi alături la greu, refuzase diverse relaţii, închizând robinetul, astfel, pentru orice reglare a tensiunilor biologice normale.
Orice intervenție chimică în organism ne deconecteză de înțelepciunea naturală a corpului. Intervenţia este agresivă și dacă ne uităm la pilula contraceptivă ca la un instrument de eliberare sexuală în ultimele decenii, ar trebui să luăm în considerare realitățile fiziologice şi emoţionale care vor urma având în vedere că biochimia cuiva a fost afectată în mod nenatural. Când vine vorba despre Lilith, nu pilula pentru controlul nașterilor este soluția, ci dorința de a afla mai multe despre nevoile organismului, în mod direct și conștient, și de a răspunde acestor nevoi.

marți, 13 august 2013

Va recomand Destino un film realizat de Salvador Dali si Walt Disney. Il puteti vedea urmand acest link : http://webcultura.ro/destino-un-film-realizat-de-salvador-dali-si-walt-disney/

sâmbătă, 10 august 2013

Venus, Luna, Ceres, Junona, Palas și Vesta


Ipostaze ale uneia și aceleiași imagini arhetipale

Înainte de televizorul color și de ceasurile digitale pentru a măsura timpul, contemplam fermecați Cerul. Omul preistoric a învăţat încă de timpuriu că, pentru a măsura timpul şi distanţa cu ajutorul mișcării planetelor, nu trebuie să uite de celelalte astre de pe firmament, adică de stelele fixe. Ritmul vieții de zi cu zi era guvernat de ciclurile Lunii,iar agricultura de ciclul anual al Soarelui precum şi de mișcarea helicoidală a anumitor stele care prin luminozitatea lor fascinau și au fost luate ca puncte de reper. Fenomenele cerești au fost ușor de urmărit și au făcut viața previzibilă, chiar predictibilă. Fiecărei vârste i-a fost atribuită câte o planetă, din cele 7 vizibile cu ochiul liber, și care și-au găsit denumirea și corespondența în miturile diferitelor popoare din preistorie și până aproape de epoca modernă. Tot privindu-le cum răsar și apun, cum vin și pleacă, oamenii au învățat să le descifreze sensul și semnificațiile care vreau să vă spun că nu s-au schimbat prea mult de-a lungul a aproape 6 milenii.
Comparativ cu zilele noastre, în acele vremuri singurele planete care puteau fi studiate erau cele 7 vizibile cu ochiul liber – Soare, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn,  deoarece atât psihicul cât și instrumentarul erau limitate la totul reducându-se la simpla observație și la tentativa de a înelege acele observații prin prisma miturilor. Sindromul pre-menstrual, boala Borderline sau comportamentul autist au fost o raritate. Viaţa oamenilor din culturile arhaice şi medievale au urmat căi de evoluție aproape previzibile, care au fost determinate de circumstanţe tipice, atât economic și social, cum a fost de exemplu, dreptul întâiului născut. Nimic nu părea să tulbure apele, Saturn aducea sarcini și poveri, Jupiter condiționa norocul și câștigurile, Marte diriguia războiul și violența, Venus dragostea, chiolhanul și pofta de viață. Odată cu inventarea telescopului însă, observarea cerului s-a extins considerabil. Așa au fost descoperiți asteroizii și planetele transpersonale care au schimbat fața astrologiei pentru totdeauna și au extins cunoașterea dincolo de limitele sistemului solar și a înțelegerii acestora prin adăugarea de noi arhetipuri.

                                       Patriarhatul la nivel de astrologie

Ceva a rămas totuși vizibil neschimbat – faptul că în timp ce modelul de comportament masculin descris de planetele tradiționale a fost întotdeauna lipsit de ambiguitate și corelat perfect cu imaginea masculinității, imaginea feminității era descrisă de doar două planete feminine care au împărțit psihicul femeii în două arhetipuri care, zic eu, se exclud reciproc și care a fost și mai segmentată odată cu descoperirea asteroizilor.
Intenția mea este de a separa și face anumite precizări asupra arhetipurilor planetare, în funcție de gen, deși astăzi astrologia astăzi le folosește fără a face aceaste distincții. Inteționez să demonstrez oarecum modul în care poziția și aspectele planetare pot fi folosite pentru a configura anumite tipare comportamentale și modul în care aceste modele sunt corelate cu genul acestora.
În mod tradiţional, Soarele, Marte, Jupiter și Saturn şi sunt considerate planete masculine iar Luna si Venus, planete feminine, în timp ce Mercur reprezintă o stare interesantă, hibridă, nici femini, nici masculin ci...hermafrodit pentru că întrunește atât calități masculine cât și feminine.
Mercur sau Hermes, mesagerul divin şi protectorul negustorilor, hoţilor şi alchimiştilor este personificarea neutralității dacă vreți. El este răutăciosul,  ingeniosul,  inventivul, copilul etern care nu creşte, un fel de Peter Pan al panteonului elen și roman, căruia nu îi scapă nimic şi care are acces liber la alte lumi, în care nici măcar zeii orcât sunt ei de zei nu au totdeauna acces. Mercur este arhetipul genului neutru dacă avem în vedere că tocmai el pare blocat în copilărie perpetuă. El este lubric, atras mai mult de jocuri și de farse copilărești decât de treburi serioase de tipul dragoste, salarizare sau războaie, poate de aceea rolul său era doar de mesager al zeilor, spre deosebire de Marte, primul arhetip masculin tipic.
Marte luptă şi speră să câştige în orice împrejurări. El vrea să-şi dovedească valoarea sa fizică într-o lume fizică, el trebuie să fie mai puternic, cel mai rapid și victorios. Marte nu ia în calcul pericolul sau faptul că nu întotdeauna poate câştiga, el acţionează din impuls, imprudent și energic, cu încrederea că tinerețea îl poate scoate mereu învingător numai că a fi tânăr nu este un argument pentru a fi și învingător. El are mușchi și mai puțină minte, este tot timpul în acțiune, iubește și urăște la fel. Să ne amintim doar pățania cu marea lui iubire, Afrodita/Venus – zeița frumuseții căsătorită cu zeul fierar Hefaistos/Vulcan care era de-o hidoșenie ieșită din comun, încă o reflectare dacă vreți a motivului polarităților care se atrag, când soțul acesteia, bănuind că cei doi au o relație, îi prinde înlănțuiți în capcana unei plase nevăzute și îi face de râs în întreg Olimpul.
Soarele personifică în temele natale, vitalitatea si ego-ul, personalitatea, unicitatea, el este adesea cel mai vechi, cel mai înţelept, este conducătorul, este cel mai puternic şi poate chiar mai determinat, care foloseşte mijloace mai subtile și mai inteligente pentru a-și atinge obiectivele. Soarele descrie arhetipul masculin în starea sa matură, încă puternic, omul de afaceri de succes, care la cincizeci de ani ştie ce vrea şi ştie cum să obțină și ce să obțină şi care intenţionează să-și trăiască viaţa din plin, cu riscurile și minusurile așa zise inutile.
Ceea ce numim planete de destin, Jupiter şi Saturn, reprezintă două forme arhetipale vechi care definesc  potenţialul de creştere. Jupiter este omul care iubeşte, este jovial, are bani, care își strică copiii și nepoții dându-le tot ce vor, trecut prim ciur și prin dârmon și care încă mai are puterea și mai vrea să se bucure de viață, în sensul ei cel mai profund, în timp ce Saturn este zgârcitul, nu uită să atenționeze mereu asupra drepturilor şi obligaţiilor care le avem, veșnic nemulţumit și care este incapabil să găsească frumusețea sau satisfacția în jurul său.
Bineînţeles, acestea sunt doar generalităţi, dar ele arată evoluţia accepţiunii principiului masculin de-a lungul timpului şi care urmează o cale previzibilă, aş spune, de la copilărie la senectute. Există modele care se disting clar - comportamentul determinat de o anumită vârstă, educaţia, situaţia financiară, rangul social, nu există contradicţie în evoluţia lor mai ales dacă luăm în considerare amestecul dintre aceste arhetipuri: Marte – Jupiter îl arată pe sportiv sau pe play-boy-ul bogat; Marte – Soare îl indică pe bărbatul tânăr, activ sexual, agil, dinamic şi cuceritor; Soare – Jupiter vorbeşte despre bărbatul matur, de vârstă mijlocie care mai este şi avut; Marte – Saturn poate sugera un tânăr defavorizat sau pe bărbatul econom ca să nu spun zgârcit sadea; Soare – Saturn îl indică pe pensionarul care ştie să mai ciupească de ici de colo ca să-şi scoată pâinea zilnică pe când Saturn – Jupiter îl arată pe bărbatul care s-a obişnuit să traiască singur, care a trecut prin greutăţi şi a învăţat să fie frugal chiar şi în vremuri bune.
                Aceste caracteristici se corelează între ele şi indică o tranziţie lentă de la un model comportamental la altul, în funcţie de vârstă şi în principal, în funcţie de mediul economic şi social în care trăieşte. Tânărul cu un marcaj marţiano-saturnian poate fi cel care urmează o facultate în condiţii de sărăcie şi care ştie că numai munca susţinută şi o serie de specializări îl pot ajuta să facă saltul social, să obţină un salariu bun când tranzitul jupiterian susţine marcajul şi eventual să urce scara ierarhică, scapă de blocajul saturnian care, în fapt, este o lecţie de viaţă, şi intră prin hora arcului solar, într-o perioadă, etapă cum vreţi să-i spuneţi, puternic susţinută de cuplul Soare – Jupiter sau Soare – Marte -Jupiter.

Unde începe sexualitatea Lunii și unde se sfârşeşte erotismul lui Venus

Caracteristicile feminine sunt mai puţin interschimbabile. Să luăm cele două planete tradiţionale de sex feminin, Luna şi Venus.
Luna însăşi cunoaşte trei ipostaze diferite, dacă ne gândim la etapele pe care le parcurge în interiorul ciclului lunar: Fecioara (Luna Nouă), Mama (Luna Plină) şi Bunica (Luna balsamică). Fecioara reprezintă atât nevinovăţie şi potenţialul viitoarei femei. Ea este inocentă, adolescentă, naivă, pubelă şi nu este pregătită să intre în lumea adulţilor, dar în care va ajunge până la urmă. Mama este femeia coaptă, fertilă, care şi-a manifestat pe deplin potenţialul prin rodnicie, dând viaţă, este conştientă de propria valoare, viaţa şi perpetuarea speciei depinzând de ea. Fata Bătrână este femeia în pragul senectuţii, înţeleapta care a trecut prin viaţă şi a dobândit o sumă de experienţe de viaţă, este dacă vreţi deţinătoarea secretelor vieţii, ea şi-a învăţat lecţia de viaţă din proprie exerienţă şi este gata acuma să dea lecţii cui este dispus să asculte.
Această evoluţie a sunat bine, la fel cu cea a omologul său masculin, până când mi-am dat seama că lipseşte un un lucru evident: sexualitatea. Nu există nici urmă de sexualitate în arhetipurile feminine reprezentate de cele trei faze ale Lunii. Fecioara nu este încă gata să-şi înceapă viaţa sexuală, nevinovăţia ei provine din lipsa, la un moment dat, de cunoştinţe carnale. Aceasta poate fi trezită la un moment dat dar nu în faza de Lună Nouă, în germenii momentului nu detectăm urme de sexualitate şi mi se pare normal, ea este încă o copilă. Să ne gândim numai la perioada evului mediu când cea mai mare bogăţie a unei fete era tocmai virginitatea ei, dacă şi-o pierdea înainte de căsătorie era etichetată drept o "femeie căzută". Mama, pe de altă parte, reprezintă experienţa sexuală acumulată în trecut dar în prezent ea nu îndeplineşte decât funcţia de mamă, această fază nu mai are potenţial sexual activ ci unul pasiv. Mama nu este interesată de sex ci cum să-şi crească mai bine copiii. Femeile gravide sau care alăptează se confruntă frecvent cu acest sentiment. Gandurile, trăirile, sentimentele se coagulează în jurul valorii de copil iar trupul femeii este doar o sursă de alimentaţie pentru acesta. Sexul şi ideea de sexualitate sunt retrogradate, sunt alungate în profunzimile inconştientului. Sau cel puţin aşa crede că ar trebui să simtă...
          Fata Bătrână, manifestarea lunii balsamice, nu se mai gândeşte la jocul erotic, şi chiar dacă ea ar reprezenta impulsul erotic, cine ar mai considera-o un model de tip playmate? Fata Bătrână reprezintă altceva, în niciun caz un model de sexualitate. Am spune că vremea ei ca femeie a trecut, în schimb a ajuns depozitarul a tot felul de cunoştinţe, de informaţii legate de viaţă, de experienţe de vis şi totuşi puţini sunt interesaţi de ceea ce are ea ar avea de oferit pentru că ar avea, destule şi din greu, ochi şi urechi să avem!
Ce s-a întâmplat cu sexualitatea feminină? Potrivit unor interpretări ale astrologiei din zilele noastre şi care se bazează pe informaţiile adunate de-a lungul a peste şase milenii, se pare că tocmai sexualitatea şi erotismul lipsesc arhetipului principal feminin deși reprezentările lor sunt de foarte multe ori extrem de senzuale. Sau să fie doar proiecția subconștientului masculin?
Din fericire, o avem Venus, care debordează de sexualitate, această păpuşa Barbie a omului modern. Ea personifică, indiferent de dorinţa barbaţilor sau de groaza femeilor: pofta, frumuseţea, seducţie, independenţa, dreptul de a alege şi de a acţiona în mod liber - şi are ca instrument de lucru sau de acţiune chiar propriul trup. Venus este tot ceea ce nu este Luna, adică este o anti – Lună. Se pare că ea nu a fost niciodată fecioară și, deși are un fiu, ea nu a fost niciodată mamă, cu atât mai puțin babă! Cum adică să îmbătrânească zeița iubirii?! Asta ar înseamna să devină urâtă și nu este posibil așa ceva, iar în ce privește instinctul matern acesta este estompat de dorința ei ce a cuceri statutul perechii Demetra – Persefona, excelentă alianță mamă perfectă – fiică perfectă.
         Venus/Afrodita se comportă ca orice femeie ajunsă pe o anumită treaptă socială fără să fi făcut mare lucru pentru asta şi atunci doreşte cu orice preţ să întrunească şi atribute care nu o reprezintă dar care pentru imagine dau bine, mamele sunt tratate cu respect, femeile căsătorite se bucură de un anumit statut, femeile care îşi ţin deoparte de ochii lumii viaţa personală se bucură şi ele de respect, femeile ambiţioase ajung acolo unde vor fără să fie implicate în scandaluri, exact lucruri pe care Zeiţa nu le are aşa că va face totul ca să creeze impresia că le are. De fapt, Venus/Afrodita doreşte să fie tratată cu respect în Olimp, printre zei dar destul de puţin probabil să câştige acest lucru poate şi pentru că îşi doreşte prea mult să fie iubită, admirată şi adulată iar ea dă prea puţin din toate acestea. Interesant este că deși are prea puține atribute care țin de maternitate, se dovedește o mamă posesivă. La ea, instinctul matern este înlocuit cu posesivitatea, îşi priveşte fiul ca pe un obiect care îi aparţine, mai ales că este băiat, şi poate respinge la orice oră virtualele partenere ale acestuia, le poate admonesta, chiar chinui sau pedepsi. La fel se va întâmpla şi cu Psiche, muritoarea de care Eros se va îndrăgosti. De ce procedează aşa? Se simte ameninţată ca femeie, orice posibilă noră devine o rivală la inima fiului şi mama îşi va pierde controlul asupra lui, dar şi ca Zeiţă - o femeie tânără şi frumoasă o poate face oricând să-şi piardă supremaţia, ea nu vede în Psiche femeia ci ameninţarea. Această adăugire a maternităţii pentru Venus/Afrodita este una târzie. În mai toate miturile, Afrodita apare ca senzualitatea întruchipată, obiect al adoraţiei dar şi al dorinţei bărbaţilor, fie ei zei sau muritori, eterna seducătoare, eroina unui film erotic care rulează iar şi iar, ca arhetip al dorinţei, în minţile bărbaţilor. 
          Descoperirea planetelor de dincolo de Saturn, ultima planetă a Sistemului Solar vizibilă cu ochiul liber, şi adoptarea imediată de către astrologie a acestora, au adăugat alte 4 arhetipuri masculine celor deja existente şi acest lucru a lărgit şi mai mult plaja de interpretare, ba mai mult au adus parcă ceva mai multă claritate imaginii şi o anumită logică intrinsecă a Imediatului, Prezentului, Viitorului şi Evoluţiei: Uranus – revoluţie, haos, schimbare, un excentric ingenios şi anarhist genial. Neptum – personifică iubirea universală, cunoaşterea ezoterică şi creativitatea artistică. Ambii, pot fi indicatori ai unor probleme de identitate sexuală cum ar fi homosexualitatea, travestiul sau transsexualitatea dar nu este obligatoriu. Pluto este stăpânul lumii subterane, probabil arhetipul cel mai temut şi de multe ori greşit interpretat ca fiind masculin, adaugă intensitatea şi imaginea puterii dar în acelaşi timp poate fi şi el asociat cu probleme de natură sexuală, de la aberaţii de tot felul la sadism, masochism sau fetiş. Cu Kiron, adăugăm un alt arhetip de o coloratură aparte în definirea astrologică, el fiind Vindecătorul Rănit iar bărbatul zilelor noastre este sistematic rănit, rolul său tradiţional a fost călcat în picioare, nu mai deţine suveranitatea în luptă, ba mai mult, nu mai este nici măcar susţinătorul de familie de până mai ieri. Puterea fizică îi este în scădere, nu mai cară greutăţi şi nici nu mai îmbracă armuri de câteva zeci de kilograme, autoritatea lui este pusă sub semnul întrebării prin emanciparea femeii care îşi reclamă dreptul la egalitate, iar virilitatea sa este pe cale să sucombe odată cu mişcarea homosexuală, cu donarea de spermă şi cu fertilizarea in vitro asigurată. Hîmmmm...un tablou nu tocmai plăcut, nu? Apariţia lui Chiron a adus o schimbare care nu a fost evidentă la nivel individual, cât este de evidentă la nivel de colectivitate, în general, prin adăugarea imaginii masculinităţii rănite.
Odată cu apariţia noilor planete determinismul astrologic s-a complicat dar au adus relaje fine la nivelul vieţii omului modern. Am câştigat o serie de variante arhetipale care reprezintă noi şi potenţiale faţete ale masculinităţii. Cu Soare – Uranus avem inventatorul a tot ce se petrece sub umb.rela on-line, este cel care face milioane de euro sau de dolari dintr-o idee genială, fără active sau infrastructură şi transformându-se astfel într-un Jupiter-Uranus. Combinaţia Marte-Uranus a impus imaginea iconoclastă a tânărului, eliberat de constrângeri care nu poate accepta conformismul şi tradiţiile, este un erou pe terenurile de sport sau de film care vrea să se iubească cu un coleg şi nu cu o colegă. Cu Saturn – Uranus deşi ar putea suna a contradicţie, dar dacă avem în vedere că împreună stăpânesc semnul Vărsătorului, am putea spune cei doi au învăţat să lucreze împreună destul de bine: Uranus inventează forme iar Saturn le structurează. Combinația Marte – Neptun vă poate pune în față muzicianul pop, agresiv, violent cu dependențe dintre cele mai ciudate, începând de la droguri și terminând cu fetișul cel mai straniu. Soare – Neptunvorbește despre guru-ul cu un impact năucitor asupra celor care caută drumul spiritual și care ajunge destul de des pe frecvența vibrațională Jupiter – Neptun aducându-i o tonă de bani și ridicându-l în slăvi asemeni unui sfânt. Cu Saturn – Neptun avem arhitectul care ordonează viziuni și construiește structuri care trec prin timp câșting importanță și valoare. Marte – Pluto vorbește despre tinerii meniți să ajungă departe indiferent din mediul din care se ridică. Cu Soare – Pluto avem omul de afaceri influent și dominant care preferă să stea departe de lumina reflectoarelor, să adune averi imense și să-și exercite puterea din umbră. Jupiter – Pluto aduce un ameste de succes aparte arhetipurilor astrologice deoarece combină măreția cu dorința intensă, o combinație câștigătoare indiferent de domeniul de operare ales, pe când combinația Saturn – Pluto este exact opusul, unește forța distrugătoare a celor două planete cu impact nimicitor asupra vieții – moarte, distrugere, pierdere, frustrare în ciuda tuturor eforturilor și a dorinței de a reuși. Marte – Chiron poate vorbi despre un defect sexual sau despre sexualitatea rănită – frecvent întâlnită în cayul abuzurilor și a violurilor mai ales dacă se află în Casa a 5-a. Cu Soare – Chiron avem puterea interioară ridicată la rang de ego, Saturn – Chiron puterea ca autoritate iar Jupiter – Chiron puterea dată de noroc, vorba ceea, omul potrivit la locul potrivit.   

                                   Asteroizii și fragmentarea feminității

Să revenim la ipostazele femininului și să vedem ce s-a întâmplat cu acestea odată cu descoperirea celor patru asteroizi - Junona, Ceres, Pallas și Vesta. Ce este o centură de asteroizi? Astronomic, mai multe mii de fragmente ale unei planete care a explodat și care se mișcă pe o aparentă orbită comună; arhetipal reprezintă  imagine profundă a subconștientului feminin în care s-au depozitat toate neîmplinirile.
Pentru că dimensiunile unui asteroid sunt mult mai mici decât ale unei planete, sensul lor pare să fie mai puțin complex. Acesta subliniază, în general, o trăsătură de carcater uni sau un model comportamental. Ceres, Pallas Atena, Junona și Vesta sunt zeiţe importante ale antichităţii, fiecare având un rol distinct în panteonul politeist; singura căreia i s-a schimbat rolul de vreo patru ori a fost Vesta.
           Ceres-Demetra este mama Persephonei, zeiţa agriculturii și reprezintă aspectul de Lună Plină. Luna primordială, așa cum a fost ea percepută la începuturi era  completată de nevoia şi capacitatea eternului feminin de a procrea, în timp ce Ceres este zeiţa agriculturii, o versiune mai rafinată ale aceleiaşi teme. Ceres-Demeter subliniază instinctul de a hrănire, dar şi mama posesivă care se luptă să/și crească singură copila și amână cât de mult poate – până o fură Hades – să devină independentă și să-și vadă de viața ei. Arhetipul primar al lui Ceres este cel al mamei. Ea este nu doar furnizorul de alimente, dar, de asemenea, ci susţine spiritual credinţa că viaţa renaşte. Ceres reprezintă nu doar calităţile mamei de a hrăni pruncul ci și fluxul şi refluxul din perioadele de fertilitate ale femeilor, care sunt legate de Lună. Oferirea de produse alimentare celor are au nevoie este un semn distinctiv ale arhetipului Ceres,reminiscență a ofrandelor care se aduceau zeiței imediat după recoltare. Ceres a fost cea mai generoasă dintre toate zeiţele, dând ingrijiri la toate nivelurile. Partea întunecată a arhetipului include depresia și pierderea. Depresia pe care a suferit-o după pierderea fiicei ei a fost atât de mare încât ea s-a retras, s-a ascuns şi ar fi cauzat de bunăvoie moartea omenirii, prin foamete. Ea nu a putut suporta să-şi piardă copilul adult care îşi părăseşte casa pentru a începe propria ei viaţă şi de a se căsători (în cele mai multe versiuni ale răpirii Persefonei / Kore se regăseşte și fericirea lui Hades / Pluto şi preferă viaţă de familie, poziție confortabilă ca Zeiță a Lumii Subpământene) . Ceres / Demeter devine practic prizoniera propriei dureri care o distruge. Ceea ce hrăneşte mai târziu distruge.
             Pallas Atena reprezintă opusul Korei/Persephonei, femeia modernă, independentă, care locuiește singură şi respinge vechile valori familiale. Pallas Atena în calitate de zeiţă a înţelepciunii este tipul nou de femeie, care crește și este educată într-o societate eminamente masculină și care a învățat pe cont propriu ce înseamnă un rol activ într-o societate şi ce înseamnă propria determinare.
            Potrivit scriitorului și istoricului Robert Graves, Atena este cel mai mare duşman al matriarhatului dar şi cel mai mare paradox. Când Zeus/Jupiter  a avut o durere de cap îngrozitoare  l-a chemat pe Hefaistos/Vulcan şi i-a cerut să-i despice capul să vadă de ce are asemenea dureri. În momentul în care a crăpat ţeasta Zeului, Atena a ieşit din capul acestuia înarmată, cu coif şi cu scut şi pe deplin dezvoltată. Ea a fost născut de un bărbat, fără ajutorul femeii, iar apariţia ei în panteonul grec surprinde momentul în care grecii aveau nevoie de un nou arhetip feminin, care să nu fi fost afectat de aspectele vicioase ale răzbunătoarelor zeiţe vechi din epoca matriarhală: Parcele, Furiile, Eriniile sau Medusa. Athena este tânără, înţeleaptă, echitabilă şi independentă. Ea nu pare să aibă nevoie de bărbat atâta timp cât se poate descurca singură şi astfel, în toate miturile ea este veşnica virgină. Ia propriile decizii şi are o soluţie pentru fiecare. În acelaşi timp, este destul de frumoasă ca să atragă privirile zeilor şi nici de vanitate nu duce lipsă – să ne amintim doar de concursul de la nunta lui Peleu la care a participat alături de mai celebrele Hera/Junona şi Afrodita/Venus iar tânărul Paris a trebuit să o aleagă pe cea mai frumoasă. Atena este un concurent redutabil, mândră şi dornică să i se recunoască frumuseţea aşa că să nu ne mirăm că s-a simţit jignită, iată măcar o caracteristică pur feminină, atunci când a pierdut în faţa Afroditei/Venus. Şi cu toate acestea, frumuseţea ei rămâne stearpă; ea nu-şi pierde timpul cu relaţii de iubire mai mult sau mai puţin ortodoxe, ci rămâne consecventă propriei integrităţi şi autorităţi. Se pare că singura slăbiciune remarcată de zei a fost cea pentru titanul Prometeu pe care l-a ajutat să ducă oamenilor Focul şi nu numai.
Hera/Junona pe de altă parte trebuie să fie frumoasă că doar este soţia oficială a mai marilor zeilor, ea este aleasă drept mama tinerei generaţii de olimpieni şi care întruchipează prin arhetipul pe care îl reprezintă toate probeleme, toate grijile şi toate mizeriile pe care le suportă femeia căsătorită. Zeus o înșela în mod constant în timp ce ea își petrecea timpul spionându-l, încercând să se războiască cu rivalele şi cu odraslele nelegitime. Cazul Herakles/Hercule este mai mult decât celebru. Hera/Junona este o femeie geloasă şi mefericită de cele mai multe ori pentru cele mai multe ori, în ciuda poziţiei ei şi a titlului. Apariţia ei pe cer în demersul nostru astrologic marchează un moment istoric, cel în care soţiile au reuşit să câştige un statut aproape egal cu al bărbatului prin căsătorie; cel puţin aşa sa întâmplat în civilizaţia occidentală. Şi chiar şi aşa, s-a mai produs o diviziune a arhetipului femeii, de această dată avem două tipuri distincte: cel de consoartă – arhetipul soţiei oficiale, dedicate şi geloase (Hera/Junona) şi cel de iubită – fără griji, cochetă şi întreţinută (Afrodita/Venus care nu are nici statutul şi nici obligaţiile Herei/Junonei!). Nu vreau să se creadă că am afirmat că bărbaţii nu au avut ochi pentru soţiile oficiale, Doamne fereşte, dar în preajma anului 1800 s-a simţit o schimbare la nivel de mentalitate în socitate prin acceptarea celor două subarhetipuri feminine prin faptul că societatea a devenit mai tolerantă.
         Hestia/Vesta sau Preoteasa Sacră reprezintă arhetipul cel mai complicat dintre cele patru reprezentate de asteroizii majore. Modificările distincte de roluri asumate ascund de fapt, o poveste tristă. Privind statiile de evoluţie ale arhetipului, de la Preoteasa Lunii sau prostituata sacră din lumea caldeeană şi babiloniană, Vestala romană care se impune prin virginitate la Maica Superioară din mânăstiri este descris  procesul de denaturare profundă a poziţiei femeii, cu toate implicaţiile psihologice şi sociale care decurg de aici. Iniţial, ea a fost Preoteasa sacră a Zeiţei Lună. Rolul său era de a-şi folosi trupul în timpul ritualurilor de fertilitate divină. Alegea un bărbat pe care îl aducea în preagul extazului sexual şi reputaţia ei era cu atât mai mare cu cât se dovedea maestră în practicarea a ceea ce am numi astăzi sexul tantric. 
            Mai târziu, grecii, care au fost destul de inteligenți să nu schimbe ritualurile vechi în forță, și-au ridicat templele pe diversele situri sacre și au denaturat sensul esențial al ritualurilor. Preotesele lui Hestia su devenit prostituate sacre și au trebuit să facă sex cu oricine se arăta la porțile templelor. Apoi, în vremea romanilor, preotesele hestiace s-au transformat în vestale, fecioare alese de la vârsta de 6 ani să servească în Templu până la 30 de ani într/o abstinență perfectă. Pentru că trebuiau să fie virgine, erau supravegheate atent iar dacă erau găsite în pat cu un bărbat erau îngropate de vii. Puține Vestale au avut această soartă, dar cel puțin aveau șansa la o viață normală după ce ieșeau din templu și, de regulă, la eliberare se căsătorea cu patricieni bogați. În schimb, stareța unei mânăstiri își asumă celibatul din convingere devenind mireasa veșnică a lui Iisus. Vesta este un arhetip feminin tulburător, care denotă adesea complexul sexual în urma abuzului, a violului sau a unor relații departe de a fi normale, cu atât mai puțin perfecte.
Găsim o paletă largă de fațete ale feminității fragmentate şi care se constituie în ariergarda mai cunoscutelor Junona, Vesta, Pallas și Ceres: Esther - o femeie irezistibilă şi frumoasă, Dumnezeu a folosit-o pentru a-și salva naţiunea. Thetis - o nimfă extrem de frumoasă. Atunci când un om Peleus vazut-o, el a devenit infatuată. Zeus şi fratele său Poseidon luat măsurile necesare pentru căsătoria ei cu Peleus, dar ea a refuzat Peleus. Zeus l-a sfătuit apoi Peleus să o găseşti, atunci când ea dormea ​​şi se lege strâns ca să evite transformările coporale, Thetis avea aces dar al metamorfozării, și să evadeze. Ea a încercat să scape luând diferite forme de la flacără, apă, leoaică furioasă la un şarpe, dar Peleus a fost rapid. Supusă apoi, ea a consimţit să se căsătorească cu el. Cu toate acestea, câțiva ani mai târziu, ea se refugiază pe o insulă de unde nu se mai întoarce.(În tema astrală a unui barbat, poate semnifica femeia care nu va fi niciodata a sa chiar dacă este căsătorit cu ea?!) Este mama lui Ahile. Sirenele sunt simbolul tentaţiei periculoase întruchipate de femei care fermecau bărbaţii cu cântecul lor. Iris  este personificarea curcubeului şi mesageră a zeilor cea care restabileşte pacea în natură. Ea poate călători în aer şi pe apă dar cu aceeaşi uşurinţă putea să coboare în lumea subterană cu care ocazie a salvat oameni aflați în primejdie. Iris mai simbolizează mesajele și emoţiile din timpul călătoriilor. Salomeea este descrisă drept imaginea unei femei seducătoare dar periculoasă; se pare că dansatorii de striptease au acest asteroid proeminent în tema lor astrală.  Circe este vrăjitoarea prin excelență, care își transforma duşmanii sau pe cei care o jigneau, în animale, prin utilizarea de poţiuni magice, este, dacă vreţi, o precursoare a mai cunoscutei Lucrezia Borgia din acest punct de vedere. Era renumită pentru cunoaşterea otrăvilor, drogurilor şi a plantelor. Scylla - odată o frumoasă nimfă, a căzut victima geloziei lui Circe care a transformat-o într-un monstru. Lucreţia – aristocrata romană care s-a sinucis dupa ce a fost violată, este o figură legendară din istoria Republicii Romane. Lilith - o prostituată frumoasă, necăsătorită şi seducătoare, a fost trimisă în lume (de către Inanna) cu scopul de a-i  aduce pe oameni în rătăcire, care nu suporta copiii. Messalina – o femeie extrem de vicioasă, arogantă, crudă, dizgraţioasă, crudă şi avară. Se spune că atunci când avea chef concura cu prostituatele din lupanare în adevărate orgii sexuale. Potrivit istoricului Pliniu cel Tânăr, competiţia dura timp de 24 de ore și nu odată Messalina a câştigat cu un scor și de 25 de parteneri. Asteroidul se pare că este proeminent în temele astrale ale starurilor porno. Lamia este versiunea greacă a lui Lilith. Diana era cunoscută ca fiind zeiţa fecioară căreia însă îi plăceau fecioarele şi proteja femeile care făceau jurământ de castitat. Regina vrăjitoarelor, Inanna / Venus este zeiţa dragostei dar nu şi a căsătoriei. Ea este legată de sexul extramarital şi de senzualitate.  
                                                                                                                                       Reconfigurarea arhetipului feminin
Descoperirea asteroizilor este perioada care a marcat redescoperirea istoriei antice, ba mai mult a poziției femeii în societatea antică, rolul femeii cultivate în interiorul familiei, creativitatea sa ceea ce a dus la o retrezire, la o renaştere a vieţii spirituale a femeii moderne. Vieţile oamenilor şi cea a societăţii, în general, au fost influenţate de creşterea activităţii emisferei drepte a creierului, polaritatea feminină, care a dus la o altă percepţie a lumii decât până atunci. În limbajul simbolic al astrologiei, descoperirea asteroizilor cu nume de zeiţe au condiţionat regăsirea unor arhetipuri pierdute, noi, în condiţiile date, care dădeau o coloratură specifică şi o rezolvare de o manieră proprie, problemelor psihologice şi sociale pentru că activarea acestei emisfere a dus implicit la regăsirea şi reafirmarea principiului feminin.
Ştim că doar două planete, Luna si Venus, au reprezentat arhetipurile feminine clasice, cel al mamei şi al soţiei. Până la asteroizi, astrologia a trebuit să privească experiența feminină și femeia din perspectiva diverselor arhetipuri masculine. Era nevoie de un nou set de simboluri care să descrie experiența feminină din perspectiva femeii, ceea ce se întâmplă astăzi. Din 1972, când astrologii au observat și au înțeles ce semnifică asteroizii in tema astrală, au descoperit în interacțiunea acestora o mulțime de informații care au adus o altă viziune şi înţelegere asupra arhetipurilor feminine precum şi la o multiplicare a acestora. Pentru că planetele au primit numele unor zei în momentul descoperirii lor şi sute de ani acestea au caracterizat şi viaţa femeilor, asteroizii au primit nume de zeiţe. Recunoaşterea şi importanţa acordată astrologiei şi din perspectivă feminină au completat şi au consolidat personalitatea omului, dezvăluind energiile neintegrate care adesea au fost sursele unor probleme.
Ceres, de exemplu, a aruncat o nouă lumină, prin simbolismul Lunii, asupra relaţiei dintre un bărbat şi mama sa şi, de asemenea, dintre el şi soţia sa sau cu alte femei în viaţa lui de adult. În plus, Ceres simbolizează şi capacitatea noastră de a avea grijă de celălalt, modul în care această parte a naturii noastre interioare îşi găseşte expresie. Manifestări tipice de energii ceresiene la un barbat se regăsesc în profesiile pedagogice – predare şi îndrumare, medicină pediatrică, agricultură, grădinărit, gastronomie sau nutriţie, medicină şi terapii complementare, profesii legate de ecologie şi protecţia mediului, şi, desigur, contribuţia sa la creşterea şi educaţia copiilor.
Pallas, pentru un bărbat ca şi pentru o femeie, poate simboliza capacitatea lui de a concepe strategii, misiunea sa de clarifica lucrurile şi de a găsi adevărul, sentimentul de dreptate, dobândirea de competenţe şi ingeniozitatea sa în domeniul artelor utile – moda, creaţia de modă şi de bijuterii, precum şi capacitatea lui de a practica profesii care au legătură cu vindecarea. Aşa cum Palas poate semnifica la femei, respingerea propriei feminităţi şi la bărbat poate semnifica respingerea propriei masculinităţi, polaritatea sexuală opusă impregnată în subconştientul său. Plasarea de Pallas în tema astrală a unui bărbat poate sugera modul în care un bărbat percepe femeile puternice şi independente din jurul lui şi acest lucru, de obicei, are de a face cu sentimentul propriu de competenţă.
Junona poate semnifica felul în care un bărbat înțelege să se comporte în căsătorie precum şi alte forme de parteneriat, inclusiv, parteneriate de afaceri. Poziția ei în tema astrală determină, de asemenea, modul în care se rezolvă conflictele dintre sine și ceilalţi, dacă parteneriatele în care a intrat în sunt benefice sau sunt susceptibile de interese ascunse. Junona poate arăta, de asemenea, ce fel de soţie preferă bărbatul şi care este atitudinea lui faţă de femeile căsătorite şi faţă de căsătorie, în general. Junona, vorbeşte despre bărbat în calitatea lui de soţ şi de tată şi, prin extensie, orice parteneriat care duce la naşterea unei noi identităţi.   Acest asteroid are de a face cu omul, în rolul său de procreare ca soţ şi tată, şi, prin extensie, în orice facere comună care poate  duce la naşterea unei noi entităţi. Pentru o femeie, Junona poate arăta şi modul în care o femeie se comportă cu partnerul ei, dacă nu cumva prin atitudinea sa îl impinge ea însăşi spre infidelităţi.
Vesta poate semnifica relaţia bărbatului cu sine însuşi, ca fiinţă completă, în afară de relaţiile cu ceilalţi. Poziţia ei poate sugera şi devenirea sa spirituală, în concordanţă cu credinţa şi spiritul său interior. Ca şi la femei, şi la bărbat, Vesta mai poate semnifica nevoia de a conserva Trecutul spre a construi Viitorul.
De asemenea, se poate face o legătură interesantă între momentul descoperirii asteroizilor şi etapele de dezvoltare ale omului: Ceres, primul asteroid descoperit, răspunde de prima etapă de viaţă când interesul copilului este concentrat asupra mamei, este etapa Copilăriei; Palas, al doilea în ordinea descoperii, sugerează etapa în care copii încep să se identifice mai întâi, cu modelele părinţilor, în speţă cel al tatălui, care să-i iniţieze în relaţiile cu lumea exterioară, etapa dintre copilărie şi adolescenţă, trecerea la adolescenţa când aceste modele sunt căutate în afara familiei, când fetele visează mai toate să devină supermodele sau cântăreţe iar băieţii încep să fie preocupaţi de viitoarele profesii. Junona, cel de-al treilea asteroid, este arhetipul soției, ea fost consoarta lui Zeus/Jupiter, pe care-l urmărea cu o tenacitate furibundă, dar și o protectoare a nașterilor. Sugerează etapa de viață a femeii adulte, căsătoria şi naşterea, perpetuarea specie, matroana. Vesta, ultima descoperită, reprezintă etapa finală a vieţii, femeia care se concentrează pe creşterea nepoţilor, nu mai poate face copii dar are o bogată experienţă de viaţă pe care o cultivă prin amintiri şi relaţiile de familie.
Cititrea asteroizilor şi în acest fel, aduc indicii suplimentare asupra sensului lor, dar, normal, o femeie trece prin fiecare etapă simbolizată de asteroizi, de-a lungul vieţii. Aceste momente se referă mai ales la viaţa femeilor, ceva care până de curând a fost în mare măsură neglijat. Evident se pot face analogii şi cu vieţile oamenilor dar într-o formulă uşor modificată deoarece la aceştia, de exemplu, capacitate de reproducere nu cunoaşte limită de vârstă. Ca si femeile, şi bărbaţii trec prin stadiul Ceres în care ataşamentul pentru mama lor este obiectivul principal şi printr-o etapă Pallas când fac transferul de la imaginea ca model a tatălui la ceilalţi din lumea exterioară familiei şi printr-o Junona când sunt soţi şi taţi şi-şi întreţin familia dar şi printr-o etapă Vesta atunci când se pensionează şi se dedică nepoţilor şi vieţii de vârsta a treia.
Revenind la tema noastră de discuţie, mai trebuie spus că tetrada Ceres – Palas – Junona – Vesta reprezintă emanciparea femeii în secolul 21. Prin libertăţile asumate, exerciţiul la care este supus lobul dreapt al creierului (în sensul de-al pune la muncă) au amplificat nu doar viziunea creatoare, nu doar gândirea şi asumarea relaţiilor de tot felul ci şi sensibilitatea emoţională, energia vindecătoare pentru a depăşi experienţele dureroase acumulate de-a lungul a peste zece milenii de patriarhat.
Pe de altă parte, Ceres poate fi considerată unul dintre arhetipurile Mamei Pământ. Ea este preocupată de grija pentru copilul ajuns adolescent care învață în altă localitate, de felul cum este acesta îngrijit, ce mănâncă și dacă ia masa la timp sau de confortul și nevoile altora care nu au nicio legătură cu familia sa, dar sunt mai slabi și mai neajutorați decât ea. Un asemenea arhetip este ilustrat de Maica Tereza. De asemenea, Ceres poate ilustra relația mamă-fiică în lupta pentru supremația în Timp; arhetipul modern ar putea fi motivul Albă ca Zăpada prin al său ”oglindă-oglinjoară” care vorbește despre adolescența în floare și despre gelozia mamei care nu mai are controlul total asupra ființei pe care a născut-o, simte că o pierde, că altcineva va fi pe primul loc în viața ei, ba mai mult, prin tinerețe aceasta o va surcalasa în topul preferințelor celorlalți fie ei bărbați, fie femei.
Vesta mai poate sugera modul în care și de ce, un individ se va sacrifica pentru o cauză socială, deci în afara familiei sale, sau pentru una personală prin credință, sacrificiul fiind o  modalitate prin care el va face ceva în serviciul comunității în care trăiește, a societății, sau pentru creșterea personală cu ajutorul credinței ori prin aderarea la o religie, frecventarea unei anumite biserici sau prin autoizolare urmărind astfel creșterea spirituală. Un exemplu în acest sens ar fi poeta Emily Dickinson care a renunțat la responsabilități sociale pentru a se deica poeziei. Este un exemplu de energie vestaliană. O altă ilustrare a  arhetipului vestalian pot fi ostașii care păzesc Mormântul Eroului Necunoscut.
Junona reprezintă și obligaţiile şi angajamentele din interiorul căsătoriei cum ar fi fidelitatea, deci nu întâmplător ea își urmărește soțul cu atâta posesivitate, dar şi drepturile maritale care rezultă dintr-o relaţie. Arată modul în care o femeie își va valida şi valoariza statutul în societate dar și în familie prin alegerea partenerului de viață. Identitatea separată, dar egalată de femeia într-o lume a barbatilor este reprezentată de lecţiile de tip junonian. Să luăm ca punct de reper doar trei asemenea cupluri Irinel Columbeanu – Monica Gabor, Pepe – Oana Zăvoranu sau Remus – Irina Truică. Felul în care disputele lor au fost ilustrate de mass-media ar putea fi considerat un asemenea arhetip.  
Palas reprezintă puterea de a ne manifesta creativitatea şi acţionează ca un purtător de cuvânt pentru cei care au nevoie de un protector, în special în aspecte legate de drepturile omului sau de gen. Un asemenea arhetip ar putea fi reprezentat de Amnesty International, Medici fără frontiere sau gruparea Green Peace unde Palas reprezintă capacitatea de concentrare și convergența tuturor acțiunilor într-n singur sens, dat de genul de reprezentare, dar și de manifestările de prosperitate, succes și răsplată - balurile de caritate pentru susținerea activismului, participarea cu funcții onorifice –  Audrey Hepburn, Angelina Jolly, Andreea Marin ambasadoare ale UNICEF la susținerea unor campanii care au ca scop apărarea celor mai puțin norocoși decât noi, susținerea unor domenii pentru care legislația în domeniu este sumară sau lipsește cu desăvârșire, ar putea fi un semnificator.
Deși nu este un asteroid, nici măcar corp ceresc, Luna Neagră sau Lilith în tripla sa manifestare, reprezintă tendinţele distructive ale psihicului care să riposteze atunci când acțiunile promovate sunt respinse. Poate fi tema alergătorului de cursă lungă, a celor care iau viața ca pe o provocare atunci când nu-și materializează scopurile, obiectivele sau visele și se simt blocați de forțe sau energii care nu îl lasă să acționeze așa cum și-ar dori. Cu toate acestea, când energia lilitiană este sublimată prin disciplină acceptând realitatea ca fiind cea care este, lecţiile lilitiene aduc recompense şi împlinire într-un alt sector de viață sau într-un mod diferit.  De exemplu, un părinte își direcționează copilul spre o profesie care i-ar fi plăcut lui să o practice sau spre una care pare aducătoare de bani. Copilul cuminte, ține cont de îndrumările părintelui până la o limită și aici intră în joc astrele, inclusiv Lilith. Răbdător, va face facultatea dorită de părinți, dar când va fi să-și găsească un serviciu singurul pe care îl poate accesa este nu cel pentru care s-a pregătit ca școlarizare ci cu totul altul care rezonează undeva în memoria afectivă a nativului cu ceea ce ar fi vrut odată să facă și va lucra într-un domeniu în care creativitatea aparent abandonată va găsi canalul de realizare și se va reformula în raport cu ceea ce destinul i-a propus, lucru care nu se poate spune despre părinții noștri pentru care singura scăpare de a pleca de la țară era să facă un liceu sau o facultate la oraș. În acest fel, Lilith poate juca rolul unui Saturn mai mic pentru care sunt deosebit de valoroase provocările, testele existențiale care ne pun în varii situații și care duc inevitabil, la una și aceeași destinație: materializarea sau nematerializarea energiei lilitiene, drum de mijloc nu există.

                                            Spre o reconciliere universală

Trecerea, de la sexualitatea sacră la celibatul impus descrie ceea ce sa întâmplat în fapt, cu sexualitatea feminină de-a lungul mileniilor. Ca să înțelegem motivele fundamentale care au stat în spatele acestui proces trebuie să pornim de la schimbarea completă a viziunii asupra lumii în trecerea omenirii de la matriarhat la patriart. Omul antic a înţeles că trupul femeii este un portal de o dimensiune erotică neimaginabilă și că orgasmul era un mijloc de a crea o punte între sacru și profan și astfel sexualitatea a devenit o artă sacră practicată de preotesele care erau venerate. Totul însă a inceput sa se schimbe odată cu trecerea la patriarhat şi cu folosirea intensă a emisferei stângi a creierului. Noii lideri ai comunităţii au înțeles că, dacă păstrau cele două roluri feminine de bază, cel al mamei (dătătorea de viaţă) şi a iubitei (canalul divin) împreună, nu ar fi putut să le cucerească aşa că au început sistematic să le separe unul de altul.
În tradiția evreiască se folosesc două seturi de vase de gătit, unul pentru carne și unul pentru sabat. Această practică este o metaforă extraordinară care arată cât de înspăimântați erau bărbații la ideea că ar putea amesteca cele două roluri arhetipale feminine, mama și iubita, femeia trebuie să fie ori mamă ori iubită, amândouă nu se putea altfel devenea prea puternică. Unii cercetători cred că cultivarea pământului a încurajat această separare, deoarece acestea erau necesare ca soțul și soția să rămână împreună ca să poată lucra câmpul. Bărbatul prin foța mușchilor semăna, iar femeia culegea. Când erau singure sau în exercițiul funcțiunii ca preotese sacre, se foloseau de trup pentru a cultiva și tot ele culegeau roadele, adică erau independente, nu era nevoie decât de o intervenție masculină minimă aşa că separarea rolurilor, dădea din punct de vedere social, siguranţa că femeia avea un statut inferior şi putea fi astfel dominată; devenind proprietatea bărbaţilor, ele nu aveau alte opţiuni decât fie căsătoria (Junona) şi să devină mame (Ceres, Luna Plină), fie să rămână necăsătorite (Palas) şi într-un final să ajungă fie fate bătrâne (Luna balsamică), călugăriţe (Vesta) sau prostituate (Venus). Niciuna din aceste opţiuni nu erau foarte atractive deoarece implicau un stil de viaţă anost, de gineceu. Unele par reconciliabile, cum ar fi cel de soţie – mamă, soţie – amantă dar aceste combinaţii erau adesea ineficiente şi nu duceau la împlinirea dorită. Epoca New Age a schimbat considerabil poziţiile, făcându-se primii paşi în direcţia reîntregirii feminităţii fragmentate de-alungul istoriei. Apariţia mişcărilor feministe pare să fi schimbat optica asupra acestui fenomen, ba a împins noua imagine spre extreme pentru că deşi acum femeile se bucură de un stil de viaţă mult mai degajat, cu libertate şi independenţă de mişcare (consolidarea arhetipului Palas) are un anume preţ: mame singure, disfuncţionalităţi în creşterea copiilor, familii dezmembrate deoarece structura tradiţională constituită pe nucleul social care îl reprezenta familia este din ce în ce mai sfâşiat. Foarte multe femei au ales cariera, au ales să rămână singure şi să respingă ideea de căsătorie, la asta adăugându-se   oficializarea identitatăţii sexuale distorsionate ceea ce a dus la dărâmarea vechilor valorilor care au devenit fără sens doar că nici în prezent, ele nu sunt înlocuite cu unele noi, viabile, lucruri pe care cu siguranţă o Preoteasă a Lunii, o reprezentantă a matriarhatului nu şi-ar fi dorit să vadă. Întrebarea este cum să ne păstrăm libertatea  proaspăt dobândită, întorcându-ne la ritualuri vechi care ţin de un sacru anistoric sau să combinăm fragmentele de feminitate recuperate spre a ne vindeca subconştientul torturat de amintiri greu de alungat fără a deveni însă duşmanii bărbaţilor?!
Răspunsul astrologic s-ar afla în descoperirea unei noi planete, o planetă care, în fapt, există deja pe hârtie. Conform legii lui Bode, o lege matematică care calculează poziţia, perioada de revoluţie şi distanţa astronomică ale şi dintre planetele, ar trebuie să existe acest organism trans-plutoniam dar este atât de departe, iar zona este atat de densă şi de întunecată încât astronomii nu au fost încă capabili o detecteze. Ori de câte ori omenirea a avut parte de o expansiune a conştiinţei, de o schimbare majoră la nivelul acesteia, schimbarea a fost marcată de descoperirea unor noi planete, iar acum, peste tot pluteşte, adie a schimbare nu doar la nivelul conştiinţei colective ci şi la nivelul celei individuale.
Potrivit unor astrologici, transplutonienele ar fi sub îndrumarrea spirituală a Balanţei  iar din această perspectivă, noua conştiinţă ar putea, de fapt, oferi o modalitate de a împăca sexele beligerante şi piesele fragmentate ale feminismului care deocamdată sunt împărţite între mamă şi consoartă. Se pare că alegerile pe care le avem de făcut nu sunt atractive, deoarece acestea induc limitarea în sine şi de multe ori se exclud reciproc. Este nevoie de o nouă planetă de sex feminin, care ar vindeca aceste răni şi ar uni toate fragmentele.
Printre rolurile Balanţei sunt şi cele care implică diplomaţia, negocierile de pace şi de echilibrare a contrariilor. În vremurile noastre, supuse celui mai clar principiu darwinist în care este foarte importantă supravieţuirea celui mai adaptat, adevărul poate fi distorsionat, realitatea răstălmăcită sau dezechilibrată.  Oamenii sunt în imposibilitatea de a vedea şi alte adevăruri şi nu sunt dispuşi să accepte alte realităţi. Ori Balanţa care este rece şi imparţială, are capacitatea de a privi toate părţile implicate în conflict pentru a găsi o soluţie acceptabilă şi contribuind astfel la reconcilierea problemei. Niciunul dintre arhetipurile planetare nu este capabil să realizezeacest lucru.
Stăpâna Balanţei este Venus, cea care reprezintă farmecul şi frumuseţea. Ori pentru a echilibra lucrurile, unii cercetători sugerează ca noua plaentă care ar urma să fie descoperită ar fi Khore/Persephona, fiica lui Cere/Demeter şi soţia lui Hades/Pluto şi care la fel ca şi Hermes/Mercur are capacitatea de a călătorii, e drept, temporar între cele două lumi, cea subterană a soţului său şi cea de la suprafaţă, a mamei sale. Ea este zeiţa îndrituită cu rol de amplificare a psihicului, a nivelurilor de conştienţă, şi cel de a ghida sufletele într-o altă dimensiune. Căsătoria ei cu Hades/Pluto a făcut-o Zeiţă a Morţii şi totuşi i s-a permis să părăsească lumea subterană şi să petreacă jumătate de an alături de mama sa, printre cei vii. Odată cu sosirea potenţialului transplutonian întruchipat de Khore/Persephona am putea descoperi o nouă faţetă a femininului, un arhetip care este capabil să transceadă limitele inferior – superior, jos – sus, subteran – teran, să accepte noile realităţi şi să realizeze că frumuseţea limitată de contrarii poate fi reconciliabilă şi ne poate da şansa unificării într-un Întreg a piesele fragmentate ale feminităţii, mai ales că inteligenţa şi creativitatea feminiă s-a extins şi a depăşit rolurile tradiţionale de soţie şi de mamă.