Sigmund Freud (1856 - 1939) a recurs
la o metodă de terapie cunoscută sub numele de psihanaliză, o terapie care a
popularizat teoria conform căreia cele care controlează comportamentul nostru
sunt mecanismele inconştientului, teorie care a răsturnat practic sistemul
axiologic pe care se baza psihologia până în acel moment şi a revoluţionat, c
să spun așa, gândirea occidentală modernă.
Accepţiunea
şi înţelegerea pe care o dădea Freud conceptului de minte şi mental s-a
bazat în mare parte pe modelul de interpretare introspectivă
– trăirile interioare, mai ales, şi care se manifestau exterior atipic
modelului social, axându-se astfel pe rezolvarea problemelor de stres mental şi
de psihopatologie. Conceptul de inconştient individual ca depozitar
de dorinţe
- dorinţe inacceptabile, neconforme cu morala creştină şi socială, de regulă,
şi amintiri
neplăcute pe care le-a denumit traume, a fost piatra de temelie a psihanalizei;
abordând subiecte cum ar fi sexualitatea şi represiunea acesteia, subiecte
considerate tabu la vremea respectivă, a oferit o cale academică pentru
discuţii deschise pe marginea acestora.
Apariția
mai întâi, apoi, aplicarea cu succes a unor teorii aşa zis ştiinţifice care
condiționa modelul de comportament uman de reacția subiectivă și introspectivă
în acelaşi timp, a făcut ca behaviorismul să câștige popularitate ca teorie
psihologică și a devenit modelul dominant de tratament, o bună perioadă de
timp, la începutul secolului al 20-lea. Metoda care s-a dovedit mai târziu ca fiind
greşită, a făcut ca psihologia să evolueze în paralel cu aceste teorii despre
psihopatolgie şi psihoterapie. Cu alte cuvinte, noua psihologie s-a fundamentat
pe un teritoriu care nu a fost explorat anterior nici măcar de astrologie,
adică pe aparenta normalitate care ascundea devieri în urma modificărilor de
personalitate şi de comportament ale indivizilor.
Carl Gustav Jung (1875 – 1961), fost elev şi discipol a lui Freud, a fost expus de
timpuriu, din prima copilărie, problemelor generate de practica religioasă
rigidă a familiei. Impactul deschiderii sale spre filozofie şi teozofie, precum
şi practicile credinţelor religioase, din est şi din vest, a jucat, se pare, un
rol semnificativ în dezvoltarea teoriilor sale psihologice şi a practicii. Jung a avut rezerve cu privire la
unele a idei ale lui Freud şi şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la
perspectiva limitată care o ofereau, din cauza incapacităţii lui Freud de a
înţelege experienţa religioasă şi valabilitatea acesteia în ceea ce priveşte
psihicul uman. În ciuda
diferenţelor de opinii, Jung şi-a păstrat interesul pentru vise şi valoarea lor
inerentă în descoperirea dinamicii inconştientului. Opinia sa despre inconştient este
fundamental diferită de cea al lui Freud, fapt care a dus dealtfel, la ruptura
dintre ei. Jung a înţeles că trebuie să pornească de la ideea de mentalitate,
mai întâi, şi singura modalitate prin care o putea înţelege era să studieze
lumea viselor, a artei, mitologia, religia şi filosofia şi să extindă conceptul
de inconştient
individual la cel de incoştient colectiv – este vorba
despre acea parte a inconştientului,
comun pentru toate fiinţele umane spre deosebire de inconştientul individual
care presupune că este unic pentru fiecare individ.
Prin munca
şi studiile sale, Jung a fundamentat ramura psihologiei analitice, concept care
se învârte în jurul procesului de dezvoltare interioară cu scopul de a obţine
echilibrul psihic, a elaborat, ca tipologie
de lucru, conceptele de extrovertire şi introvertire şi a definit
funcţiile de bază ale psihicului – gândirea,
senzaţia, sentimentul şi intuiţia.
El nu a folosit astrologia doar ca instrument de lucru în practica sa,
dar a petrecut ani buni, cercetând aspectele psihologice ale simbolismului
alchimic. Faptul că a înţeles vastul potenţial astrologic, l-a ajutat să
elaboreze şi să definească noţiunea de arhetipuri - principii universale
care stau la baza şi la motivarea vieţii şi, implicit, a psihologiei,
individuale şi colective.
Arhetipul este un element formal, gol în sine, care nu este nimic mai mult decât un
facultas praeformandi, apriori o posibilitate de formă în care apare ideea. Nu este vorba despre însăşi ideile noastre, nici că sunt
moştenite, ci doar de formele lor, care, în acest sens, sunt echivalentele
exacte care sunt determinate de instincte. Arhetipurile nici nu pot să fie mai mult decât instincte
şi ar fi indicat să fie prezente ca atare, până când sunt aduse la manifestare
concretă. – C.G. Jung, Arhetipurile şi inconştientul colectiv. Cu alte cuvinte, arhetipurile sunt prototipuri
înnăscute pe care se va construi ulterior viaţă psihică a individului.
Există patru forme primare ale
arhetipurilor aşa cum le-a sistematizat Jung: sinele, umbra - fiecare
parte din noi are în sine un omolog reprimat şi opus reprezentat de umbră, anima - o doamnă tânără care reprezintă
înţelepciunea intuitivă ( partea feminină din fiecare bărbat) şi animus - un bărbat chipeş tânăr care
reprezinta energie activă, asertivă.( partea masculină din fiecare femeie)
Astrologia
foloseşte arhetipurile ca limbaj pentru a înţelege unitatea psihologică de bază
a fiinţei umane. Întreaga lume a astrologiei poate fi interpretată ca o
adunare, semnificativ ordonată de simboluri, în mod necesar, care se bazează pe
fundamentul arhetipal al inconştientului colectiv al omenirii din care este
compus şi, astfel, ele pot fi redescoperite în psihicul tuturor după ce şi-au
asumat forme determinate.
Astrologia are asigurată
recunoaşterea psihologiei, fără restricţii suplimentare, deoarece astrologia
reprezintă însumarea tuturor cunoştinţelor psihologice din antichitate. - Comentariul lui C.G.Jung la Secretul Florii de Aur. Drept
pentru care psihologia analitică abundă în simboluri mitologice – Cuplu divin,
Copilul divin, Eroul, Supereroul, Mama Bună, Mama Rea, Bătrânul cel Înţelept,
Trişorul ş.a.
Jung a
arătat cel mai bine, că principala motivare a psihicului individual precum şi a
modelelor psihologice din diverse culturi sunt manifestare a factorilor
arhetipali din psihicul uman. Acestea
sunt inerente în stratul psihologic pe
care el îl numeşte inconştient colectiv, tipare psihologice pentru modelarea
materiei şi a minţii. La Platon,
arhetipul este atât subiectiv cât şi obiectiv şi este evident în ideile
înnăscute ale conştiinţei precum şi în procesele fundamentale ale naturii.
Distincţia între minte şi corp este o dihotomie artificială, o discriminare
care este de necontestat şi se bazează mult mai mult pe o înţelegere
intelectuală decât pe natura reală a lucrurilor. De fapt, atât de intim este amestecul de trăsături psihice
şi corporale, încât nu numai că putem trage concluzii în ceea ce priveşte
constituirea psihicului din chiar momentul formării organismului, dar putem
deduce particularităţile psihice şi corporale şi caracteristicile lor
corespunzătoare. "(C.G.Jung - Omul modern în căutarea propriului suflet)
Este o caracteristică occidentala ca, în scopul cunoaşterii, latura fizică
să fie despărţită de latura spirituală a
vieţii, dar aceste contrarii se află împreună în psihicul nostru, şi psihologia
trebuie să recunoască acest fapt. Psihic
înseamnă atât fizic cât şi mental ". (CG Jung, Secretul
Florii de Aur) Acesta este, de fapt, natura duală a arhetipului care a
permis să se ridice o punte de legătură între tema astrologică a unui nativ
care reprezintă viaţa sa interioară şi evenimentele exterioare care reflectă
aceste caractere. Jung a
recunoscut că abilitatea unică şi de neegalat a astrologiei stă în relevarea
relaţiei dintre mişcarea planetelor şi experienţa umană şi, de asemenea,că este
o modalitate corectă de a determina momentele de criză din existenţa unui om. Această idee a contribuit enorm la
formularea teoriei sale despre sincronicitate.
Jung a creat termenul de sincronicitate pentru a
descrie momentul alinierii forţelor universale cu experienţele din viaţă ale
unui individ. El credea că experienţele considerate coincidenţe nu sunt
întâmplătoare ci reflectă crearea evenimentului sau circumstanţei odată cu
aliniere a acestor forţe.
Această
teorie a corespondenţelor stă la baza unei foarte cunoscute legi astrologice –
ceea ce este sus se reflectă în ceea ce este jos şi ceea ce este jos se
regăseşte în ceea ce este sus, care a supravieţuit de-a lungul secolelor şi
care este o expresie a interrelaţiilor dintre macrocosmos şi microcosmos. În plus, conceptele sale, de
extrovertit şi introvertit sunt uşor de
recunoscut în astrologie, nimeni altceva decât polaritatea dintre semne
zodiacale. De asemenea, cele
patru tipuri funcţionale - intuiţie, senzaţie, gândire şi senzaţie – vorbesc
despre afinităţile cu cele patru elemente de astrologice - foc, aer, pământ şi
apă. Procesul de a
deveni constienţi intuitiv şi acţionând în armonie cu aceste forţe este ceea ce
el a denumit individuaţie - forma individualizată a evenimentelor
din jurul nostru prin comunicarea dintre propriul conştient şi inconştientul
colectiv, sincronicitatea fiind un principiu acausal schimbării (adică un model
de conexiune care nu este explicat prin cauzalitate).
- va urma -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu