Motto:

Multa ştiinţă îl apropie pe Om de Dumnezeu; puţina ştiinţă îl îndepărtează şi de ştiinţă şi de Dumnezeu. Iar Omul atâta preţuieşte câtă apropiere de Dumnezeu şi-a câştigat în sine... (Nicolae Steinhart)

joi, 31 mai 2012

O simbioză aşteptată - 2 -


Complexul
           Dintre toate disponibilele psihologice cele mai multe perspective de utilitate în astrologie, le are complexul şi este unul dintre cele mai profunde caracteristici. Avem toate complexe, ele sunt cele care ne ţin în viaţă, ele sunt profesorii noştri, sunt esenţiale pentru noi.  În ce priveşte complexul, Liz Greene şi Steven Arroyo, spun că este unul...complex, dar extrem de valoros ca un model psihologic, deoarece acesta poate să dea o înţelegere remarcabilă în dinamica a unui horoscop.  
           La scară primară, putem căuta să înţelegem complexul în conflictele personale şi am vedea mai clar dinamica familiei. Sau putem vedea complexul dintr-o perspectivă mitică ori arhetipală şi să accesăm puţin câte puţin din  înţelesul profund  care se ascunde în spatele persoanei prin experienţa de viaţă dar şi ca model de dezvoltare. Ambele opinii sunt valabile. Ceea ce este uitat este că aceste accesări sunt un model psihologic de viaţă.
           Sigmund Freud s-a axat pe conceptul de complex pentru a putea să descrie modul de funcţionare a inconştientului. Carl Jung a avut idea de a duce mai departe această explicaţie prin descrierea modului în care inconştientul este format din energii primare sau ca să folosim termeni jungiene, arhetipuri, şi care se află, de asemenea, în inconştientul colectiv. Noi, ca astrologi, le numim planete, semne şi constelaţii.

1.       Cum devin arhetipurile complexe
            Când ne identificăm prea puternic cu un arhetip, la nivel de inconştient  - datorită unui traumatism sau neglijării emoţionale, atunci arhetipul se transformă în  complex. Planeta este arhetipul primar iar semnul în care se află, arată cum se va manifesta acesta. De exemplu, dacă un copil are un tată care îl respinge (neglijare emoţională), băiatul începe să caute un tată care să-l înlocuiască. Soarele este  Sagetator şi în pătrat cu Saturn vorbeşte despre un tatăl care străluceşte, este sportiv, bonom şi plăcut de ceilalţi ( copiii îi vor idolatriza tatăl). Dar când tatăl va încearca să-şi controleze fiul, deja intrăm în zona complexului legat de Tată. Copilul îşi va căuta părinţii (eroii), în altă parte şi va intra într-un soi de competiţie pentru atenţie cu ceilalţi copii, iar mai târziu cu alţi bărbaţi. Aspectul de pătrat se va manifesta prin imposibilitatea de a avea încredere în bărbaţii de tip sportman chiar dacă nu va fi în conflict deschis cu ei. Copilul îşi va revărsa furia şi frustrarea dar şi de speranţa spre aceşti oameni. El îşi va proiecta nevoia de tată, pe care îl dorea numai pentru el, care să fie doar eroul său, precumşi toată furia şi frustrarea faţă de tatăl care l-a neglijat asupra bărbaţilor din această categorie. 

2.       Complexul paternal
              Arhetipul saturnian este un element distinct în "Complexul Oedipian", care este unul de control şi dominaţie. Saturn a concurat cu copiii lui pe care i-a înghiţit imediat după naştere, pentru a păstra stăpânirea asupra lumii şi implicit a Universului. El reprezintă "părintele" complex, un tată care este disciplinat, dominator şi controlează totul, care ştie întotdeauna ce este mai bine pentru copiii lui.
Saturn în aspect cu:
·        Soarele este tatăl erou, "eroul" complex, cel care este curajos şi drept;
·        cu Jupiter avem tatăl generos,
·        cu Mercur tatăl inteligent şi vorbăreţ,
·        cu Marte avem tatăl sportiv dinamic, dar care, totodată, nu are răbdare şi devine agresiv,
·        cu Pluto este tatăl meditativ, care gândeşte profund dar care are accese de paranoia, cu furii explozive, puternic şi care controlează tot şi toate,
·        cu Uranus avem tatăl extravertit, gata întotdeauna să dea o mână de ajutor persoanelor care au probleme în a se apropia de copilul lor,
·        cu Neptun găsim tatăl visător cu planuri de viitor, nerealiste, care nu se vor împlini niciodată,
·        cu Chiron - tatăl înţelept, dar o înţelepciune dobândită în urma propriilor răni emoţionale şi care este capabil să-şi orienteze copilul în direcţia corectă,
·        cu Venus avem arhetipul tatălui activ sexual, care este mai atent la propria persoană – cum arată, ce poartă, decât să se preocupe de familia sa,
·        cu Luna – tatăl care pare că trăieşte pe altă lume şi despre care copii vor spune că nu poate ieşi în lume fără să fie supăravegheat nu cumva să facă vreo năzbâtie.

3.       Complexul maternal
          Luna este arhetipul mamei, a maternităţii prin excelenţă, cea care ne hrăneşte, are grijă de noi, de organismul nostru, ne insuflă dragostea pentru hrana spirituală. Atunci când suntem lipsiţi de dragoste maternă intrăm în conflict cu noi înşine. Strigătul de ajutor este ceva de genul – vreau dragostea mamei mele chiar dacă ştiu că asta mă poate răni. De exemplu, Luna în Peşti aduce o mare nevoie de a simţi dragostea maternă, de a fi cufundat în această iubire ca într-un univers, de fapt, nevoia de protecţie de răul din lume. Dacă aspectele Lunei natale sunt pozitive, relaţia cu mama este cea de care aminteam, dar dacă Luna este atacată de aspecte cu planete grele mai ales, dar şi cu Marte, nativul dezvoltă complexul maternal.
·        Când Luna este apectată de Neptun, nativul manifestă nevoia de afecţiune mai aparte, dar dacă aspectul este unul stresant, induce o temă permănentă faţă de abandon şi tot timpul va reclama iubirea necondiţionată precum şi cultivarea ei. Complexul maternal pentru un bărbat care dezvoltă un asemenea complex va fi corvoadă pentru femeia de lângă el, deoarece va proiecta asupra acesteia şi figura mamei nu doar pe cea a iubitei – spălatul ciorapilor, sărutul de noapte bună ş.a. Şi nu cred că întâmplător s-a născut zicala că femeia într-o relaţie trebuie să fie câte puţin din toate - mamă, iubită, amantă, soră, prietenă etc.
·        Luna într-un aspect benefic cu Venus desemnează femeia afectuoasă care aşteaptă să primească aceeaşi afecţiune; dacă însă aspectele sunt stresante, dezvoltă complexul maternal şi se va purta cu partnerul sau soţul său asemeni unei mame în loc să înţeleagă că el are nevoie înainte de toate de o soţie, de o femeie pe care să o iubească şi în acel moment l-a pierdut pentru că inconştient, îşi împinge soţul/partenerul în braţele altei femei şi pe urmă, derutată se consumă, suferă şi încearcă să priceapă de ce i s-a întâmplat tocmai ei asta! Cu un asemenea aspect, aceaste native au nevoie de o mamă care să le arate cum se iubeşte şi pentru care mama trebuie să fie înainte de toate un model de feminitate şi mai apoi unul de senzualitate.
·        Când Luna este în aspect cu Marte, mama este percepută ca ceva dureros şi agresiv, complexul dezvoltat în caz de aspect dizarmonic este perceperea iubirii maternale ca pe o durere fizică şi dacă am privi în harta unor femei care afirmă că adoră masochismul vom remarca faptul că Luna este în pătrat, opoziţie, seschipătrat ş.a. de fapt, asistăm la un complex care se manifestă ca pedeapsă.
·        Luna conjunctă cu Saturn dă o mamă searbădă şi rece care exercită un control permanent şi dur aş spune, asupra odraslei; complexul pe care îl induce va face ca fiul/fiica să caute permanet altceva în spatele figurii inflexibile, exigente şi autoritare şi care cu timpul va deveni deprimant. La femei, complexul se manifestă prin încercarea onsesivă de a cultiva dragostea faţă de o asemenea persoană conştientă de faptul că orice tentativă de de acest fel va fi respinsă. Proiecţia se va face asupra partenerului de viaţă  pe care va încerca la rândul ei să-l controleze, deşi dăuiesc iubire dar o şi resping în aceea şi măsură.
             Complexul maternal se poate regăsi şi la bărbat prin nevoia nativului de a-şi căuta un partener de viaţă sau de afaceri care să semene cu mama sau caută sprijinul urmărit de figura mamei, de regulă persoana asupra căreia se proiectează aceste nevoi este o femeie mai în vârstă – bona, dădaca, meditatoare şi mai târziu şefa.

4.       Proiecția complexului
            Aspectele dintre planetele arhetip arată natura relaţiei dar şi ce aşteaptă nativii de la o relaţie şi sunt cei mai buni indicatori pentru a evalua potenţialul complex.Să nu uităm că putem privi planetele ca pe oameni. Un astrolog psihanalist face aceste comparaţii pentru a înţelege mai bine complexul, mai ales dacă două sau mai multe planete în interaspect vorbes despre felul în care se privesc doi oameni – şmecher, exigent, arogant, nerăbdător, agresiv, protector, iubitor, atent, erou etc. Toate aceste caracteristici ne pot ajuta să înţelegem mai bine natura complexului
Proiecţia complexuluiUn conflict intern, un complex, rezidă în subconştientul nostru, iar faptul acesta este invizibil pentru ceilalţi pentru că este ascuns în noi. Pentru a-l exterioriza şi a-l conştientiza trebuie să-l putem proiecta asupra celuilalt. La un moment dat devenim conştienţi de acest lucru şi realizăm că vina aparţine exclusiv persoanei respective pentru comportamentul lor. 
Un exemplu clasic în acest sens a fost excesul de zel în a te situa de partea moralităţii sexuale. Persoana cu un asemenea comportament, în mod inconştient, relevă un complex legat de perversitatea sexuală şi se manifestă ca atare, dorind să iasă în stradă şi să spună lumii întregi că sexul este o problemă imorală care nu ar trebui să preocupe societatea. Un asemenea om poate găsi cu uşurinţă adepţi. Cu cât o persoană vorbeşte mai mult despre un lucru pe care îl consideră anormal cu atât devine mai vizibil complexul său comportamentul, este ca şi cu molia fascinată de căldură şi care se apropie de flacără până când aceasta din urmă ajunge să o mistuie. Acest tip de comportament îl întâlnim la persoanele care de regulă, nu au o viaţă sexuală împlinită.
Un alt exemplu de proiecţie este comportamentul în relaţie. În cazul în care bărbatul suferă de un complex maternal el va proiecta, cum spuneam şi mai sus, asupra partenerei de viaţă nevoile sale afective, ea va fi responsabilă pentru fericirea lui emoţională şi care cu timpul se transformă în povară. Dacă femeia intră în rolul mamei şi la un moment dat se opreşte, sătulă să se tot copilărească sau de infantilismele soţului său, acesta se va replia în sine ca într-o cochilie şi se va comporta ca un copil căruia i s-a luat jucăria favorită. Iar dacă femeia rezistă şi nu mai vrea să intre în rol, relaţia fie se poate rupe, fie va duce irevocabil la consilier pentru a rezolva problema. Proiecţia care se realizează are două componente – nevoia Lui de a controla şi a asigura stabilitate relaţiei, în care să găsească trebuie să găsească şi dragostea femeii şi cultivarea propriul Eu, tot aşa cum femeia trebuie să găsească în relaţie siguranţa emoţională.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu