Principiile fundamentale ale astrologiei arhetipale

Astrologia arhetipală şi asocierea plutoniană

-1-

Astrologia arhetipală se bazează pe studiul unor teme specifice, calități și impulsuri asociate, pe deoparte, cu principii universale, pe de alta, cu categorii tematice cunoscute sub numele de arhetipuri planetare. Fiecare dintre planetele sistemului solar, începând cu Soarele și Luna, este asociată cu un principiu arhetipal distinct care are o serie de semnificații. Astfel, planeta Marte, de exemplu, se referă la o gamă complexă de teme și calități asociate cu arhetipul războinicului și, mai general, cu principiul afirmării, acțiunii, forţei și agresivităţii, în timp ce Jupiter este legat de principiul expansiunii, amplificării, ascensiunii sociale sau profesionale și abundenţei.

​​            Metoda folosită pentru analizarea și interpretarea dinamicii arhetipale a experienței umane, în ceea ce privește pozițiile planetelor, se bazează pe luarea în considerare a alinierii geometrice – relaţia sau aspectul specific - formată între diferitele planete de pe orbită, în sensul că fiecare aliniere planetară sau "aspect" depinde atât de caracteristicile arhetipale asociate cu planetele implicate și cât şi de aspectul particular, de relația dintre planete.

Pitagora spunea că  principiile astrologiei se bazează pe  număr și pe geometrie şi sunt recunoscute ca fiind fundamentale pentru structura şi organizarea în profunzime a cosmosului. Aceste principii numerice sunt reflectate în relațiile geometrice dintre planete. Există două abordări principale în studiul arhetipurilor planetare din astrologie: analiza temei natale și tranzitul.

         Analiza temei natale se bazează pe premisa că pozițiile planetelor în momentul nașterii unei persoane, în raport cu locul de naștere şi ora naşterii, poate dezvăui un model arhetipal semnificativ care este exprimat atât în personalitatea individului cât și în evenimentele și experiențele sale pe parcursul vieţii. 

           A doua abordare, tranzitul, se bazează pe studiulsuccesiunii ciclurilor planetare, în timp, și relațiile care se nasc între planete pe parcursul acestor cicluri. Aceste relații planetare sau tranzite sunt înțelese ca purtătoare de simboluri importante pentru nativ, deoarece ele permit relevarea unor modificări corespunzătoare în conținutul temaei astrale precum și calitatea experienței umane. Astrologia arhetipală operează cu două tipuri de tranzite – cel global sau mundan şi cel personal. Tranzitul global sau mundan se referă la toată lumea, vorbim deci despre modelele cu impact asupra experienței umane colective. Tranzit personal se referă, în mod special, la persoane fizice și derivă din relaţiile care se stabilesc între planetele aflate în mişcare, la un moment dat, şi planetele din tema natală. Acestea sunt elementele esențiale ale teoriei astrologice. Deși astrologia tradiţională este un subiect vast și complex, cu o gamă năucitoare de factori care ar putea fi luaţi în considerare, astrologia arhetipală se axează, de obicei, doar pe aceste trei forme de corespondență, așa cum le-a numit şi Richard Tarnas în Cosmos şi Psyche:

·       harta natala arată poziția planetelor la momentul nașterii unui individ,

·       mişcarea planetelor în timp - tranzitele mundane

·       relația dintre cele două de-a lungul vieţii - tranzitul prin tema natală.

Să privim acum mai atent cele zece principii arhetipale asociate cu planetele din astrologie. Trebuie însă, să fim precauţi când reducem, simplist, arhetipurile planetare la câteva sensuri de bază, dar este un punct de plecare în demersul meu.

În astrologie, personalitatea umană este considerată o expresie a interacțiunii complexe a unor principii relativ distincte: Soarele reprezintă ego-ul, conştiinţa de sine şi identitatea, Luna - sentimentele, Mercur - mintea rațională și așa mai departe. Studiul și interpretarea relațiilor dinamice dintre aceste principii au fost centrul, focarul astrologiei psihologice moderne. Cu toate acestea, arhetipurile planetare nu sunt singurele principii psihologice experimentate în cadrul psihicului individual. Ele sunt şi factori transpersonali a căror influență poate fi ușor observată la nivel mundan, prin experiență umană colectivă. În timp ce mintea modernă face o distincție clară și categoriseşte, de multe ori artificial, între individ și colectivitate, interior și exterior, psihologic și fizic, perspectiva astrologică - în forma sa arhetipală - postulează existența unor factori transcendenţi care au trecut prin toate aceste categorii. Să luăm în considerare, ca un exemplu, gama de modalităţi în care arhetipul planetar plutonian își găsește expresie în experiența umană. Cercetarea astrologică a stabilit că funcția primară a arhetipului plutonian este de a împuternici, de a intensifica, a aprofunda, a distruge și a transforma. Ea simbolizează experiența de viață atât interioară cât și exterioară, la nivel individual și dar şi colectiv, forța instinctuală a fiinţei, evoluţia prin propria transformare prin conjugarea conștiinței de sine şi reflexivitatea umană. Astfel, prin arhetipul lui Pluto experimentăm forţa instinctuală inter-umană, puterea de convingere ca voință de a exercita puterea cuiva și ca nevoie de transformare interioară. De asemenea, în plan extern regăsim puterea elementară, primară, de natura plutoniană menită a impresiona prin experiența umană colectivă, care produce de multe ori transformarea radicală și restructurarea lumii exterioare. Pluto se referă la forţa titanică a instinctului interior care vine din propriile profunzimi și, de asemenea, la forţa neştiută din adâncurile pământului cum se întâmplă în cazul erupțiilor vulcanice sau la forţa energiei nucleare, dar și la imensa cantitate de energie stocată în adâncurile materiei. Aceasta se referă în egală măsură la propria natură animalică, instinctuală, cât și la aspectul ferocităţii din lumea animală, în sine, întâlnite, de exemplu, în junglă sau în adâncurile oceanului.

În filosofie, principiul lui Pluto se regăseşte atât în ideea nietzschiană de voință de putere cât și în cea schopenhauriană a voinței inexorabile. În epistemologie vedem cum principiul plutonian este exprimat cel mai clar de activitatea lui Foucault, cu accent pe  motivaţia luptei pentru putere care stă în spatele tuturor cunoștințelor. În psihologie, arhetipul lui Pluto este descris de Freud prin noțiunea de ID, unități instinctual-biologice inconștiente, care trebuie să fie controlate și subjugate de către ego-ul rațional la cererea superego-ului, autoritatea morală internalizată. Principiul plutonian este, de asemenea, legat de arhetipul jungian al Umbrei, acea partea intunecată a psihicului care conține forța reprimată și puterea îngropată în inconștient, contrabalansând astfel unilateralitatea personalităţii conștiente. O altă faţetă a arhetipului plutonian este descris de conceptul adlerian referitor la unitatea de putere a individului.

Teme plutoniene exprimate arhetipal în realitate concretă găsim în mitologie și în manifestarea simbolică a unor motive mitologice. De exemplu, Pluto este conducătorul lumii subterane, a lumii interlope şi se referă la lumea de dincolo, la inconștientul devenit conştient prin explorarea profunzimilor interioare dar Pluto se referă şi la lumea interlopă cunoscută nouă – Mafia, celebrul sindicat al crimei, afacerile oneroase, în care temele lumii interlope mitice sunt jucate psihologic la un  nivel socio-cultural. Dimensiunea plutonică a experienței cuprinde, de asemenea, şi acele calități universale care sunt asociate cu tema lumii interlope: mirosuri respingătoare, gusturile fetide, culorile sumbre, roşu întunecat şi neagrul, extreme de căldură și frig etc. Pluto este asociat apoi, cu procesele de putrefacție, de descompunere, de distrugere și cu tot ce a fost reprimat și ascuns, forțat să se ducă în adâncimile sufletului sau în măruntaiele Pământului, așa cum sunt deşuerile toxice sau gunoiul.

  Cu toate acestea, așa cum aflăm în marile mituri ale omenirii, în noroiul lumii interlope se află bogăţii neştiute şi este sarcina de Eroului să coboare în sine, să conştientizeze nevoia acestei călătorii în adâncimile abisale ale fiinţei pentru a aduce la suprafață comori, altfel greu de găsit.