Probabil sunteţi familiarizaţi cu
situaţia în care spuneţi ceva obiectiv şi raţional, dar partenerul vostru să
aibă o reacţie emoţională contrară şi să se simtă rănit. Sau aţi fost vreodată
deranjaţi de faptul că soţul sau soţia erau extrem de ponderaţi şi de cu
picioarele pe pământ, atunci când vă lăsaţi fantezia să bată câmpii?
Acest fenomen interesant, dar
aproape de neînţeles este bine-cunoscut. În ciuda faptului că
individualitatea umană "se lasă"
categorisită, Jung explică acest fenomen, şi el, prin clasificarea
acestei individualităţi în patru tipuri psihologice. Conform teoriei lui
conştiinţa de sine cunoaşte patru moduri principale de percepţie care se
exprima în mod diferit, mai mult sau mai puţin puternic, în fiecare
individ: gândirea, intuiţia, sentimentul, percepţia sau senzaţia şi care, astrologic, sunt asociate celor
patru elemente: foc, aer, apă şi pământ.
Ele pot fi definite ca
două perechi antitetice: gândirea şi intuiţia sunt
considereate raţionale (în sensul că ele valorizează, implică
judecata de valoare şi se completează reciproc). Pe când sentimentul şi senzaţia sunt
considerate funcţii iraţionale, pentru că ele nu judeca, ci pur şi
simplu percep lucrurile altfel decât pe cale raţională. Firesc, nu toate
cele patru funcţii sunt la fel de puternice în individ. O funcţie domină,
în timp ce alta tinde să fie subşiminală. Pentru a deveni cu adevărat un
Întreg, o persoană trebuie să încerce să-şi dezvolte toate cele patru moduri de
percepţie. Aceasta este o sarcină extrem de dificilă iar Jung scrie
în Tipuri psihologice - ştim că un om nu poate fi în
acelaşi timp Întreg, ca fiinţa evoluată; el nu va fi niciodată complet ci va
dezvolta anumite calităţi în detrimentul altora, şi astfel integritatea ideală
nu este niciodată atinsă.
În astrologie, cele douasprezece semne
ale zodiacului sunt structurate elementar: foc, aer, apă şi pământ. Elementele
ne informează despre atitudinea predominantă a unei persoane. De exemplu,
dacă tema natală a unui nativ este dominată de distribuţia majorităţii
planetelor în semne de foc, vorbim despre un tip elementar de foc. Modul
de manifestare şi percepţiile sale sunt predominant de foc, ceea ce este
echivalent cu tipul intuitiv jungian.
Ca să înţelegem cum lucrează
acestea, să ne aruncăm puţin privirea şi asupra altor culturi a căror tradiţii mitologice,
religioase şi filosofice includ un sistem de matrici energetice care vorbesc
despre o energie primară ce se regăseşte în Tot şi Toate chiar dacă ea poartă
nume diferite – chi, prana, eter, forţă vitală ş.a. Interesant este că, în
toate, regăsim un numitor comun pentru această matrice - caracterele generale
identice. În Tibet regăsim stupa, o construcţie mistică formată din elemente
geometrice: pătrat – pământ, sferă – apa, spirala – focul, semiluna – aerul
şi o mică sferă care se găseşte între cornurile Lunii este eterul,
energia primară care a generat viaţa în forme evolutive - pătratul devine
sferă, apoi spirală, apoi se disipeaza ca prin contracţie să redevină sferă. În
China, regăsim cele cinci elemente – lemnul, focul, pământul, metalul şi apa.
În Grecia, găsim sistemul elementar foc, aer, pământ şi apă cărora le dă
coeziune tymos-ul, eterul. În Evul Mediu teroria elemetelor este preluată prin
scrierile lui Galen şi se elaborează Teoria umorilor prin corelarea elementelor
cu umorile. Regăsim ideea de elemente primordiale şi în mitologie; la greci îi avem
pe Ouranous –aerul, Geea – pământul, Okeanous – apa, Cyclopus – pământul; la
summerieni Anu – aerul, Enlil – focul, Ninurta – pământul şi Enkidu – pământul
ş.a.
Evoluţia omenirii însăşi este
pendinte întrucâtva de cele patru elemente; în scrierile hinduse şi budiste
găsim corelaţia elemente primare – chakre energetice, în cele de
spiritualitate asocierea foc – iubire, aer – lăcomie, pământ – dăruire şi apă –
liniştea interioară. Teoria celor patru elemente se regăseşte în spatele multor
scrieri oculte sub denumirea de corpuri subtile care se întrepătrund cu
câmpurile de energie. Astfel, în esenţă, trebuie să înţelegem că nivelul la
care operează astrologia este cel al:
- matricelor
energetice,
- a
fluxurilor de energie şi
- transgresarea
acestor energii.
Tradiţional elementele au fost
concepute ca perechi cu acţiune antagonistă: foc – aer care
sunt exteriorizate şi extravertite şi apă – pământ care
sunt interiorizate şi introvertite. Perechea foc – aer este activă şi creativă
pe când cea apă – pământ este receptivă şi pasivă. Cele două perechi sunt
similare cu elementele fundamentale ale filosofiei chineze – yin şi yang sau cu
expresia energiei în helenismul clasic - apolonian versus dionisiac.
O veche legendă spune despre antagosnimul
perechilor elementare, că Aerul este cel care întreţine Focul şi îl face să
ardă cu vâlvătăi, în timp, ce Focul este fascinat de modul în care Aerul se
ridică spre orizonturile nebănuite; Apa este sentimentală şi sensibilă şi are
nevoie de o formă ca să-şi fluidizeze emoţiile şi vine Pământul care îi dă
suportul pentru a curge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu