Puterea umanităţii bazată pe experienţele din
trecut precum şi depășirea tradiţiilor
conservatoare, se regăsește în dualitatea Gemenilor. Este arhetipul
eroului care transcende tabuurile şi interdicţiile cele mai sacre şi a
gemenilor care au comis păcatul originar împotriva ordinii divine şi au
deranjat schema nemuririi sufletului inconştient, ceea ce a dus la dihotomia
viață - moarte.
Perechea de oameni identici evocă o teamă
superstiţioasă a anticilor care au gândit modelul gemenilor ca ceva
supranatura, ca un compromis între ordinar şi minunat, unul dintre gemeni a
fost adesea considerat a fi născut dintr-un tată muritor şi cealalt dintr-un
tată zeu, mitologic vorbind avem aceeaşi polaritate: geamănul muritor şi
geamănul nemuritor ca şi în cazul lui Castor şi Polux sau
a Elenei şi Clitemnestrei, Elena era sora divină a lui Castor, iar Polux
fratele muritor al Clitemnestrei; mai
târziu Castor şi Polux au fost imortalizaţi în constelaţia Gemenilor de către
tatăl zeu, la rugămintea fratelui care i-a cerut acestuia să împartă nemurirea
cu fratele muribund. În plus, dualitatea vieţii şi a morţii a fost
reprezentată şi în prima pereche de oameni sau prima pereche de zei care au coborât din
Ceruri pe Pământ pustiu, pentru a-l aranja şi a-l popula cum se întâmplă în
mitologia japoneză: Izanaki - primul om
şi Izanami - prima femeie.
Dualitatea reprezentată de gemeni este uneori
considerat hermafrodită, cum se regăseşte în dualitatea zi şi noapte, bine şi
rău, bărbatul şi femeia etc. Apoi, unul dintre gemeni a trebuit să moară,
cu scopul de a consolida dreptul de proprietate asupra Pământului de către rasă
umană, geamănul mort devenind zeul morţilor. În mod similar, fratele şi
sora comit incestul ritualic, necesar pentru continuitatea omenirii, proces de
care ei devin conştienţi, nu doar de viaţă ci şi de moarte, ceea ce indică un
destin separat şi independent de fiinţă umană care trăieşte în lumea naturii
care şi ea moare şi renaşte, ceea ce ar sugera existenţa părţii nemuritoare din
fiecare. Povestea biblică a lui Adam şi a Evei se pare că
provine de la un asemenea mit.
Ideea acestui arhetip se referă şi la semnul opus,
cel al Săgetătorului, cel care au rupt tradiţia, ordinea naturală a lui Saturn,
pentru o ordine superioară şi a despărţit omenirea de lumea animală. Dacă
pornim de la ideea că Gemenii au distrus legătura omului de natura sa primară,
Săgetătorul a iniţiat respectul faţă de religie care reface legătura cu ordinea
primară.
Dacă mergem la esenţa miturilor, şi citim cu
atenţie printre rânduri, observăm că omul este cel care creează lumea cu toate
lucrurile necesare şi utile. Aşa se întâmăplă, de exemplu, cu zeul chinez
Fu-Xi; el afirmă tradiţiile şi ritualurile, inventează instrumentele necesare
scrisului şi transmite această moştenire urmaşilor săi, după ce a locuit pe
pământ şi care şi-a îndeplinit misiunea în conformitate cu arhetipul precedent
lunar. În imaginea tipică a eroului cultural vedem că cel de al treilea
semn de aer, completează ideea de creaţie care, de acum, ia o formă concretă.
Odată cu instituirea acestei imagini asistăm şi la
o transgresiune a interdicţiei care a fost iniţial, o metodă de auto-afirmare
sau mai de grabă de reconfirmare pentru antici; existenţa alter ego-ului, a
imaginii în oglindă, a perechii complementare - unui zeu amăgitor, care minte
şi fură definit în terminologia mitologică drept jongleurul. Activitatea
mentală a oamenilor stă sub semnul acestuia, el este zeul calculelor, scrierii
şi limbajului. Logica umană se pare că a apărut iniţial dintr-o
înşelăciune. Nou-născutul Hermes fură vacile lui Apollo şi în ciuda
adevărului imperativ cerut de Zeus, Apolo nu a putut obţine mărturia
înşelătorului din scutece care a înşiruit poveşti fără sfârşit pentru a-şi
scuza gestul.
Zeu al comunicării şi al scrisului
serveşte ca mediator între zei şi oameni, este un mesager lui Zeului suprem şi
în această calitate însoţeşte sufletele morţilor în lumea subpământeană – ca
elenul Hermes sau egipteanul Thoth, ca romanul Mercur sau
fenicianul Melkarth, el este stăpânul interacţiunilor dintre oameni şi
protejează activităţile de schimb şi comerţul. Este foarte inventiv,
apelează la tot felul trucuri si nu ţine seamă nici de interdicţiile cele mai
sacre, cum face nordicul Loki care i-a făcut proşti odată, pe zei, în
glumă şi a rupt tratatul de pace între zei şi giganţi. Toţi aceşti factori
permit să luăm în considerare imaginea zeului jongleur, şmecher, precum şi cea
a strămoşilor-gemeni ca fiind cele mai vechi autoportrete ale omenirii.
Arhetipul
planetei Mercur se referă la etapa istorică de inventare a scrisului, care a
permis fixarea miturilor şi a istoriei, a dus la rezultate în toate domeniile
Cunoaşterii şi a ştiinţei ca spaţiu cultural separat, iar aceste semnale
vorbesc despre începutul intelectualizării omenirii. Curiozitate mercuriană
promovează contactul dintre civilizaţii, ceea ce a dus la dezvoltat flotelor
maritime şi comerciale ceea ce ar corespunde supremaţiei oraşelor stat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu