Sintesa Chironae 5

Mai mult decât simple coincidenţe 

Chiron a fost descoperit de Charles T. Kowal, la 1 noiembrie 1977, ora 10, la Observatorul din Pasadena, California. Din momentul în care a fost descoperit s-a observat că nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de obiecte cerești existente și din acest motiv a fost clasificat de mai multe ori ba ca un asteroid, ba ca cometă, ba ca planetoid.

Şi în prezent, Chiron are o dublă clasificare, de cometă şi de planetă minoră, este poziţionat între Saturn și Uranus, eu prefer să îi spun planetoid, şi intersectează orbitele altor 2060 de asteroizi şi de aceea el poate fi când mai aproape, ca ​​Saturn, când mai departe, ca Uranus. Are coada unei comete care poate ajunge la 300.000 km lungime şi uneori coada poate fi văzută, alteori, nu. 

După ce Chiron a fost descoperit oficial, astronomii au avut suprize să îi descopere prezenţa surprinsă pe plăci fotografice datând undeva pe la sfârșitul anilor 1800. Se pare că el fost tot timpul acolo dar nu a fost observat. Poate de aici ideea, că într-o temă astrală, Chiron mai simbolizeaza şi ceea ce este ascuns. Mic ca dimensiuni, diametrul său este de doar 180 km, Chiron poate descrie, acele lucruri care, datorită faptului că sunt prea mici pot părea insignifiante, dar care în realitate sunt foarte importante. Astfel că sensul chironian în harta natală rezistă clasificării dar sfidează orice descriere.

Cincisprezece ani mai târziu, în anul 1992, a fost descoperită Centura Kuiper, o zonă imensă de materie primordială care se întinde de la orbita lui Neptun până dincolo de limitele Sistemului Solar şi cuprinde miliarde de obiecte cerești mici în curs de descoperire sau de clasificare. De curând, în această zonă au fost descoperite patru  potențiale planete:  2003 UB 313 cu diamentru de 2600 km sau Eris, Charon cu diametrul de 1250 km, Quaoar - circa 1250 km şi Sedna cu diametrul de 1600 km.  Eris sau 2003 UB 313 este cel mai mare obiect descoperit în Sistemul Solar de la identificarea lui Triton în 1846. Ea este mai mare decât Pluto și are chiar și o mică lună. Această planetă orbitează în jurul Soarelui în 557 de ani tereștri și se află la 14,6 miliarde de kilometri de Soare.

Numită după astronomul olandez Gerald Kuiper (1905-1973) care a prezis existența sa, Centura Kuiper a condus la noi categorii astronomice, inclusiv la denumirea de centauride. Unele dintre obiectele centuridelor mari Kuiper au fost numite şi planete trans-Neptuniene - Quaoar, Sedna, Ixion si Xena şi asta poate dovedi de ce ele stârnesc un interes astrologic deosebit, iar până în prezent, au fost descoperite mai mult de douăzeci de asemenea planete, deși doar doisprezece au primit, deocamdată, o denumire.

Centauridele s-au format atunci când au fost atrase în Sistemul Solar de deșeurile de gheață care orbitează în jurul lui Pluto şi de câmpul gravitaţional al lui Neptun. Ştim din mitologia greacă, că centaurii au fost un trib de creaturi fantastice şi războinice, jumătate cal - jumătate om, avem chiar câteva nume și fiecare are o poveste proprie. Similar, formaţiunea Centauridelor conţine, mai mult ca sigur, şi alte asemenea planetoide care așteaptă să fie descoperite în adâncurile Centurii Kuiper, dar, repet, doar câteva au fost denumite, printr-o analogie elegantă cu mitologia. Chiron rămâne, probabil, cel mai cunoscut, centaurul șef, la fel ca și Ceres care este regina asteroizilor. În mitologie, în principal Chiron, Pholus și Nessus, au o linie genealogică şi o poveste substanțială, dar până în prezent, se dovedesc a fi mai utili din punct de vedere astrologic.

Şi încă un lucru important! Este pentru prima oară în istorie când astrologii și astronomii lucrează împreună pentru numirea Centauridelor identificate aruncând astfel peste prăpastia dintre cele două profesii, în sfârşit, o punte. Probabil aici trebuie să căutăm, mai întâi, semnificaţia mitologică a centaurului – întâlnirea dintre știință și intuiţie, dintre raţiune şi inspiraţie, la fel cum jumătatea umană se contopeşte cu jumătatea animal în aceste fiinţe fabuloase şi care de fapt, reflectă, la rândul lor uniunea contrariilor, opoziţia care lucrează prin complementaritate, şi care provoacă omenirea să integreze ceea ce i se pare străin şi imposibil de acceptat.

Centauridele au caracteristici distinctive însă. Trec peste orbitele unuia sau mai multor alte asemenea obiecte, între Jupiter și Pluto, și au orbite eliptice atipice. Acest lucru face să pară că prin unele semne zodiacale trec rapid, iar prin altele agale, la pas, am spune. Aşa se întâmplă şi cu Chiron care  petrece aproximativ 8 ani Berbec și doar aproximativ 2 din Fecioara şi Balanţă şi în jur de 1, 2 ani în Capricorn şi Vărsător. O tură a orbitei lui Chiron dureaza aproximativ 50 de ani, a lui Pholus aproximativ 90 de ani, iar a lui Nessus 124 ani. Forma orbitei lui Chiron seamănă, dacă privim dimensional, cu un ou, aceasta ar fi o explicaţia de ce petrece foarte mult timp într-un semn şi mai puţin în altul. De exemplu, distanţa medie Chiron - Soare este 13.73 AU, la periheliu este 8.453 AU, în timp ce la afeliu este 18.899 AU. Perioada de rotație axială este 5.9 oră, iar înclinația orbitală a eclipticii este de doar 7 grade.

Sue Thompkins şi Melanie Reinhart sunt de părere că descoperirea lui Chiron, în acel moment din istoria omenirii, reflectă un proces de inovare și de schimbare, un salt în evoluţia biologică – cercetările în domeniul medicinei şi geneticii sunt ridicate la un alt nivel, evoluţia tehnologică – calculatorul începe să ia forme din ce în ce mai stilizate şi cu o memorie artificală din ce în ce mai mare şi evoluţia spirituală – un imens potenţial care vizează schimbările de conștiință, de credință, de comportament și de stil de viață. În acest sens, Chiron uneşte tărâmurile uraniene - schimbarea radicală, revoluția și răsturnarea structurilor colective vechi și cele saturniene, promotoare şi păstrătoare ale formelor existente. Dacă contopim ambele energii, uraniană şi saturniană, într-o nouă formulă, într-un nou impuls, unic şi personal, putem privi procesul chironian ca pe un proces de individualizare, dincolo de caracterul general al colectivităţii, ca pe scoaterea unui individ anume dintr-o mulţime la care ne raportăm. Pe mine ca individ, Minerva, mă evidenţiază în mulţimea de astrologi care există în colectivitatea din România. Argumentul de a se vindeca pe sine şi a-i ajuta şi pe alții să se vindece, se reflectă, prin extenso, asupra mediului în care trăim și asupra naturii care ne susţine, acesta  este preţul sau taxa pentru supravieţuire pe care o cere Chiron.

              Faptul că în mitul grecesc, Chiron este lovit accidental de o săgeată înmuiată în sângele otrăvit al Hydrei, iată  încă o punte de legătură. Tema otrăvirii este grăitoare în raport cu Chiron. De ce spun asta? Pentru că el a fost descoperit cu puţin timp înainte să iasă la lumină adevărul despre dimensiunea reală a otrăvirii mediului. Subiecte ca deșeuri nucleare, deșeuri chimice, poluanți, accidente industriale și deversări toxice au început să apară din ce în ce mai des în buletinele de ştiri. Suntem otrăviţi zilnic cu materiale toxice – din apă, din aerul pe care îl respirăm, din materialul dentar pe care majoritatea dintre noi îl au în gură – celebrul amalgam. Şi, iar putem face o analogie, de astă dată între inelele lui Saturn care protejează simbolic sistemul imunitar și Chiron care le străpunge şi care ar putea fi co-semnificatorul pentru unele dintre bolile de deficit imunitar, care au proliferat în ultimele decenii.

               Aminteam, undeva mai sus de legătura dintre Chiron şi Pluto. Ei bine, Chiron poate avea un rol care să ne permită să integrăm profund experiențele semnificative din viaţă, prin planetele exterioare - Uranus, Neptun și Pluto, în special, Pluto care este, de fapt, cel mai mare locuitor al spaţiului trans-neptunienelor, şi un pasaj sigur de trecere, ca să zic aşa. Am putea spune că acţionează ca un emisar, agent sau ca un evadat de pe Pluto care vine să anunţe ce va urma să se întâmple. O comparaţie sugestivă, pe care o găsim transfigurată şi în basmele româneşti, este musca, ea zboară fără să fie luată în seamă de nimeni dar află lucruri importante care îl ajută pe Făt Frumos să se salveze. Sau buzduganul aruncat de căpcăun sau de zmeu care vesteşte apropierea acestuia de casă iar Făt Frumos are timp să se ascundă, ca să se salveze. Aşa şi cu Chiron. El este purtărorul mesajului unor boli sau evenimente dramatice din viaţa noastră pe care le putem descifra din timp ca să ne luăm măsurile de protecţie necesare – mers la medic, la service cu maşina, evitarea stărilor conflictuale care pot degenera în violenţe ş.a.  Să nu uităm, că în mitologie, centaurii iniţiază ritualuri de trecere și procese de purificare care însoțesc dezvoltarea spirituală. Descoperirea lor poate permite conștiinței să se expandeze interior şi exterior, conştientizare care atinge zone ale sufletului anterior inaccesibile, cu excepția, poate, a pustnicilor, a misticilor și a șamanilor atunci când purced la istovitoarea călătorie interioară a descoperirii de Sine. 

       Tot din mitologie, observăm izolarea lui Chiron ca şi cum ar fi exilat. Poate de aceea locul pe care îl ocupă într-o temă astrală sugerează domeniul în care ne-am putea simţi diferiţi, neînţeleşi, excluşi şi în această postură el funcţionează ca o versiune mai slabă a lui Uranus şi cum acesta din urmă semnifică revolta şi acţiunile revoluţionare, posibil ca Chiron să ne avertizează că, la un moment dat, ne putem revolta dacă nu suntem acceptaţi prin ceea ce suntem şi ceea ce reprezentăm în context; experienţa chironiană că nu ne putem rupe de ceilalţi ci trebuie să intrăm în ritmul lor dar pentru a putea intra în ritm cu ceilalţi ei trebuie să ne accepte. Aici se dă lupta! 

       Apoi, legătura cu Pluto. Moartea este, de obicei, corelată cu Saturn, Pluto, casa a 8-a și semnul Scorpionului, dar sunt convinsă că şi Chiron se alătură acestei echipe de semnificatori. Teme ca eutanasia voluntară, sinuciderea asistată, testamentele și drepturile muribunzilor par să fie simbolizate în mod specific de Chiron, al cărui rol se pare că este să aducă sub aceeaşi umbrelă şi acceptarea conștientă a morții. O astfel de acceptare poate juca un rol important în procesul de vindecare. Când este în tranzit, Chiron poate semnifica moartea altor persoane importante din viețile noastre, deși există întotdeauna şi alţi semnificatori ai acestui moment. Chiron este adesea foarte activ în perioadele de boală grea, când suntem obligați să ne confruntăm cu ideea că suntem muritori. 

         Aminteam că în mitologie, Chiron a fost rănit accidental de Herakle, în realitatea astrologică această poziţie a lui Chiron pare să vorbească de probleme la locul de muncă, atunci când oamenii sunt victime colaterale, prinşi într-un schimb de focuri între şefi sau partenerii de afaceri – firma intră în insolvenţă, pierderea locului de muncă, ruperea asocierii sau pur şi simplu desfiinţarea locului de muncă. Găsim aceste lucruri reflectate în tema natală, mai ales în momentele de cumpănă din viaţa noastră, când Chiron este în opoziție cu Saturn sau Pluto. 

          Kim Gallagher Rogers, astrolog american, a observat similitudinea dintre simbolul chironian şi cel al persoanelor cu handicap, în special pentru cei imobilizaţi în scaunul cu rotile. Ea a mai remarcat că simbolul a fost adoptat în 1968, când Chiron se afla 00 grade Berbec, în Punct Aries, un punct puternic care semnifică adesea nașterea a ceva nou. Legătura dintre Chiron cu Pluto ca şi co-semnificator a unor forme de handicap  a coincis cu momentul în care noţiunea de invaliditate a fost, în cele din urmă, recunoscută și acceptată. Campania - Drepturi egale pentru persoanele cu handicap din Statele Unite, a cunoscut punctul culminant în…1977 când Edward Roberts, a fost prima persoană cu handicap grav acceptată să locuiască în campusul universităţii unde era student. La fel s-a întâmplat şi în anii 70, când subiectul morții era un tabuu la fel ca şi ideea de handicap. Marea majoritate a publicului american, de exemplu, nu a știut că președintele Frederic Delano Roosevelt era complet paralizat de la brâu în jos -  poliomielită sau sindromul Guillain-Barre contractat în 1921. De ce? Pentru că preşedintele american era fotografiat bust, prim plan, la birou sau aşezat în fotoliu ori pe canapea, iar scaunul cu rotile ascuns privirii. 

        Alături de Pluto, Chiron cu siguranță, sugerează uneori handicapul şi folosirea scaunului cu rotile sau handicapul care ar putea necesita în viitor, scaunul cu rotile. De exemplu, conjuncţia Soare - Chiron în Săgetator, în Casa a 7-a, poate da indicii despre un posibil soţ/soţie care la un moment dat va rămâne în scaun cu rotile şi am întâlnit aspectul în cazul sclerozelor multiple iar semnul Sagetatorului, cu  stăpânirea coapselor şi şoldurilor, este relevant aici. Împreună cu Chiron însă, găsim şi sensul psihologic al rănii deoarece poziţia descrie moştenirea deficienţei fizice, transmisă de-a lungul generațiilor, care apare ca un nou cap pe corpul Hydrei. 

              Interesantă mi s-a părut apoi, cum din 1977 încoace, toată lumea încearcă să coreleze etimologic grecescul keiros care înseamnă mâini cu chiropractica, chirurgia, chiromanţia ş.a. Şi într-adevăr, de la descoperirea lui Chiron, s-au făcut progrese remarcabile în medicină, în special în chirurgie, specializare care necesită îndemânare şi o coordonare extraordinară a mâinilor (chirurgia poate semnifica gaura cheii, de exemplu, prin care Chiron ne facilitează vindecarea) cu ochii, ca să nu mai vorbesc despre terapiile alternative unde lucrul cu mâinile este de o importanţă covârşitoare.  Dacă ne gândim la mitologie, e clar că Chiron nu a învățat doar să vindece ci să şi lupte deprinzând arta războiului, arte vânătorii și arta muzicii. Iniţierea elevilor săi în arta războiului, adică adică cum să-şi omoare duşmanul, amintește de sinuciderea asistată. În acelaşi timp însă, Chiron poate fi semnificatorul muzicii, cel puţin a celei înregistrate, conform tendinţei sale de a reconstitui armonios (armonica) părţi disparate ale unui Întreg, asemenea unui puzzle. 

Sintesa Chironae 4

Chiron şi complexul abandonului 

Chiron este un singuratic care îşi dobândește cunoștințele coborând în străfundurile sufletului său, apoi le folosește pentru a vindeca boli, de multe ori provocate prin "cuvinte". Şi poate nu întâmplător, Chiron a fost descoperit în zorii Erei Vărsătorului. Mitologia arată că relația dintre Chiron şi tatăl său Saturn, este una simbolică ca şi cea cu Uranus, de altfel. Prometeu care reprezintă arhetipul Vărsătorului, schimbă condiţia sa de muritor cu cea de nemuritor a lui Chiron ca să-l scape de durerea insuportabilă. Dar să nu uităm că din punct de vedere astrologic Uranus reprezintă Maestrul. Vărsătorul toarnă apă peste lume adică aduce Cunoaştere, Prometeu fură focul de la zei ca să-l dea oamenilor adică le facilitează accesul la aceasta.

Chiron, renunţând la nemurirea sa și acceptând să moară din cauza suferinței sale, va fi la o intersecție de drumuri. În sincronicitatea evenimentelor, şi pentru el ca şi pentru Prometeu vorbim de alegere. Chiron alege să renunţe la nemurire după cum Prometeu alege să accepte schimbul, renunţând la condiţia de muritor, zeul este înlocuit tot de un zeu dar un zeu care va coborî mai întâi în împărăția lui Hades ca mântuire pentru suferinţa sa şi va renaşte în Univers ca să dea această Cunoaştere celor care au nevoie de ea. Astfel spus, Chiron îi oferă lui Prometeu Cunoaştere iar Prometeu oferă oamenilor energia necesară pentru a accesa Cunoaşterea. Simbolic dacă ne gândim că acest schimb a fost dintotdeauna acceptat de către Saturn - informaţii cristalizate, ordonate şi organizate în baza unor legi specifice, care evoluează, mai apoi, prin Uranus şi ajung Cunoaştere prin dezvoltarea informaţiilor de-a lungul generațiilor şi devenind în timp, un simbol al eternei reîntoarceri.

Revenind acum la părinții biologici ai lui Chiron, la Saturn şi la Phillyra putem spune de la bun început că respingerea din partea tatălui, exact cum a făcut Ouranus cu Saturn, precum și din a mamei sale, copilul abandonat datorită hidoşeniei sale, este cauza principală a suferinței lui Chiron. Poziţia lui Chiron sugerează un posibil complex al abandonului într-o temă astrală.

Sursa suferinţei chironiene trebuie căutată în ereditatea methamorphosisului mitic. Saturn sau Cronos s-a transformat în cal pentru a scăpa de Rhea, soția geloasă care îl urmărea mai mereu, ca să-şi trăiască patima cu nimfa Philyra, frumoasa fiică a lui Okeanos. Posibil să fie vorba despre o reminiscenţă genetică în urma evoluţiei, un defect ereditar pe care unul din părinţi să-l fi transmis şi pe care Phillyra îl numeşte dezavantaj fizic "monstruos"; altă ipoteză este ca Chiron la naştere să fii fost mare şi în momentul travaliului să se fii produs dislocarea şoldurilor, dar cum să explici oamenilor aceste lucruri când nu aveai instrumentarul necesar iar capacitatea lor de percepţie era minimă? De aici până la metamorfoza jumătate om – jumătate animal este mai puţin de un pas, imaginaţia Începuturilor a avut întotdeauna ceva monstruos în ea. Să ne amintim doar mitul Minotaurului, bărbatul cu chip de animal, de o ferocitate tipic lombrossiană - rodul iubirii bolnăvicioase a reginei Passifae, soţia regelui cretan Minos, pentru Taurul sacru a lui Apollo, mai ales că în zorii omenirii zoofilia părea ceva normal. Urmele acestui methamorfosis, îl găsim târziu într-un basm din evul mediu, când antagonismele de tip Frumoasa şi Bestia au încins fantezia oamenilor. Doar că genetic omul şi animalul nu sunt compatibili decât dacă presupunem o intervenţie de…inginerie genetică?!  

Iar dacă privim puţin mai atent informaţiile pe care le avem, însăşi genealogia chironiană este confuză în sine, vorbim despre un adulter şi atât, pe când sursa Cunoaşterii chironiene este de altă sorginte, vine din altă parte şi nu de la părinții fiziologici. Originea tuturor cunoştinţelor sale se găseşte în ştiinţa profesorilor săi, în cunoaşterea solară şi demiurgică a zeilor gemeni Apollo și Artemis, zei din a treia generaţie, superiori titanilor lui Saturn şi acestuia din urmă însuşi şi poate de aici încrâncenarea în păstrarea ordinei prestabilite a lucrurilor, bătălia dintre vechi şi nou, dintre anacronic şi progres, dintre evoluţie şi involuţie, dualitate care se regăseşte în mai toate structurile preexistente prezentului şi doctrinar şi filosofic şi metafizic.

Chiron este educat de părinţii adoptivi care aduc o înțelegere diferită asupra Cunoaşterii pănă atunci prestabilite, alta decât ceea ce era ştiut şi respectat şi care era simbolizat, generic şi fatalist, de Saturn. Aceste cunoștințe îi permit să depășească momentul saturnian – însingurare şi izolare, pe care l-ar fi impus rușinea de a fi fost rodul unui adulter, iar caracterul inhibitor al acestora implică evoluția sa într-o lume a prejudecăților sociale şi să transforme trauma într-un act binefăcător. De aceea simbolic, Chiron mai semnifică puterea de a depăşi natura instinctuală şi de canalizarea energiilor animalice în studiu. Acest lucru ar explica simbolismul lui Chiron prin sublimarea potențialului instinctiv în capacitatea de a studia, de a conştientiza trauma sau rana în raport cu câmpul de acţiune în care se află Chiron în tema natală şi care poate da soluții pe care să le folosim pentru a repara "lacunele" din  educație ca o consecință educaţiei de acasă. 

Protejat de Apollo şi Artemis, Chiron a învăţat să acceseze Cunoaşterea prin Înţelepciune şi Artele specifice vremii şi a înţeles că viaţa este formată din două planuri existenţiale supreme – natura instinctuală şi natura divină. Această natură duală a omului ar putea avea corespondent în culturile tribale din Africa, de exemplu, dacă stăm să ne gândim. Apollo l-a învățat tot ce implică cultura unei civilizații - muzica, poezia, matematica, logica, tot ceea ce caracterizează ceea ce noi numim lumea civilizată. Artemis, l-a învăța tot ce este legat de natură, de la vânătoare şi respectul pentru legile naturii la cum să rămână în armonie cu aceasta, cum să îi folosească virtuţile / calităţile ascunse adică cunoașterea acelor caracteristici prin care se păstrează legătura cu teluricul, cu celestul și cu cunoaşterea instinctivă.

Psihologic, am spune că rolul lui Chiron este de a echilibra emisfera stângă a creierului unde îşi au locul mintea, motivaţia și logica simbolizate prin Apollo, cu cea dreaptă - intuiție, instinct, imaginație care acționează asupra creierului arhaic unde găsim salvate emoțiile primare și, de asemenea, instinctul de supraviețuire controlat de Pluto. Aici găsim legătura complementară dintre Chiron şi Pluto, transformarea bogăției interioare într-un act de vindecare, reglementarea resursele interioare și transformarea lor în esența vieţii, două domenii interdependente care se regăsesc pe axa Taur / Scorpion, locul unde a fost descoperit Chiron. (Taur 3 gr 08 R)

Putem spune că Chiron are un rol foarte important în astrologie deoarece forţează fiinţa să integreze cel două planuri ale umanităţii care se opun, raţiunea şi instinctul, scopul final fiind acela al autovindecării, al autoîmplinirii, stăpânind impulsurile uraniene care cer totuş dintr-odată. Acest lucru este vizibul atunci când Chiron este într-o configurație puternică cu Luna sau cu Jupiter, cu semnele stăpânite de ele – Rac şi Săgetător şi cu casele analoage, Gemeni şi Capricorn. De aceea, casele tranzitate de Chiron aduc confruntări cu Sinele şi implică cunoştinţe înnăscute, care par străine la început, deoarece nu au interesat şi nu au fost exersate deşi ele dormitau latent în memoria subconştientului şi informaţiile care curg ca de la robinet din rezervorul de cunoștințe ale subconştientului colectiv şi care pot ajuta la dizolvarea blocajelor existente în casa şi semnul unde se află Chiron, în scopul vindecării.

În ciuda experienţei abandonului, Chiron reușește să înveţe din aceasta şi găseşte astfel, resursele necesare pentru a-şi construi o viață fericită și împlinită. A trăit toată viața într-o peșteră pe muntele Pelion și a fost căsătorit cu o nimfă, Chariclo (nimfele și nereidele erau descrise de mitologia greacă drept fiinţe extrem de senzoriale, renumite pentru mediumnitatea lor sau foarte bune telepate, puternic legate de ciclul lunar. – n.a.). Împreună au avut o fiică, Thea, al cărei nume înseamnă cea care este slava lunii şi era cunoscută pentru darul ei de a profeți.

Adult, Chiron nu a căutat răzbunare şi nici nu şi-a revendicat locul olimpian, lângă fratele său vitreg, Zeus. A preferat să-şi canalizeze Cunoaşterea spre educaţie, să transmită generaţiilor pe care le-a format, esenţa Cunoaşterii şi i-a ajutat pe oameni să-şi fructifice la maxim potențialul. Prin rezistenţa la tentaţie nu a făcut altceva decât să continue acțiunea constructivă. În loc să se victimizeze şi să urască, şi-a folosit sensibilitatea pentru a ajuta. 

Cât priveşte alegerea finală a lui Chiron, renunţarea la nemurire din cauza durerilor îngrozitoare, unii au fost tentaţi să îl acuze de lașitate în fața durerii şi că a capitulat în faţa nemuririi. De fapt, nu este nici laş şi nici nu a capitulat, el a murit, cum mai spuneam, ca să renască într-o altă dimensiune, a transces durerea şi a trecut în…mit lăsându-ne deschisă calea propriei vindecări interioare. 

Sintesa Chironae 3

Aspectarium Kirone 

În timp ce aspectele natale ale lui Chiron au manifestări adesea subtile, dacă ne gândim că alunecarea în subtil presupune accesarea altor niveluri de conștiință, cu Chiron în tranzit, efectele nu sunt deloc subtile atâta timp cât reprezintă momente critice atunci când trebuie să ne armonizăm cu mai multe corpuri - fizic, emoțional, mental și spiritual. Acestea conduc la separarea planului fizic de celelalte dimensiuni spre care nativului i se cere să se deschidă. Unii nativi se pot dezechilibra cu uşurinţă, pot să-și piardă sănătatea mintală și trebuie să fie din nou readuşi pe linia de plutire, ca să evite pierderea a ceea ce au câştigat până atunci.

Atunci când Chiron tranzitează o casă, oferă posibilitatea unei noi înțelegeri, accesarea unui nou nivel de conştiinţă a câmpului de acţiune pe care o reprezintă casa respectivă. Când Chiron trece peste o planetă, această contopire de energii deschide drum spre cel mai înalt nivel de conştiinţă al nativului. În general, numărul de aspecte dintre Chiron şi planete indică gradul de putere de vindecare și modelul de răspuns al nativulului.

Un Chiron care receptează mai multe aspecte de la celelalte planete sugerează calea către vindecarea a sine-lui (ego-ului). Pătratele și opozițiile puternice ale lui Chiron cu planetele interioare îl poate conduce pe nativ la o vindecare interioară profundă.

În ceea ce privește nodurile lunare, putem spune că aspectele cu Chiron indică o legătură karmică cu arta vindecării, individul ar trebui să facă o analiză mai adâncă a energiilor implicate, astfel încât orice tuşă, orice tonalitate pe care va pune accentul să îi ofere cunoștințe despre relaţia Chiron – Nodul Nord sau Chiron – Nod Sud focalizându-se pe aspectele legate de sănătate și vindecare.

În tranzit poate să activeze situaţii în care nativii pot apela la calităţi demult însuşite, dar pe care nu le-au folosit până atunci deoarece nu erau conştienţi că le au. Odată descoperite aceste calităţi, ele îi pot duce pe drumul rezolvării multor probleme. Tranzitul poate accentua anumite zone din astrogramă dar poate fi şi ocazia în care să avertizeze puterea vindecătoare din fiecare şi nativul să remarce că foloseşte cu uşurinţă anumite informaţii despre care nu a citit aici, în această viaţă, dar pe care şi le aminteşte ca şi cum ar recapitula ceva învăţat cândva.

Candy Hillenbrand, astrolog australian, spunea că sensul psiho-spiritual al mitului chironian continuă să evolueze și s-a scris deja destul despre asta. Deseori descris ca vindecătorul rănit, Chiron este un principiu arhetipal, cu care mulţi astrologi și terapeuți s-au identificat și îl aplică în munca cu oamenii. În astrologie, poziţia lui Chiron în tema natală a nativului poate fi privită ca un indicator al rănii chironiene sau a rănii psihice care reprezintă probleme psiho-emoționale nerezolvate - de la trauma din copilărie la experiențele ulterioare - probleme care deşi sunt accesibile spre vindecare, de multe ori le reprimă şi continuă să se văieete, să bâjbâie după iertare si vindecare. Adesea rana psihică este interpretată ca un dar ascuns care acționează asemenea unui stimul pentru descoperirea de sine. Dar de cele mai multe ori se consideră că energia chironiană este detenta pentru conflictul între ego și neputinţă care funcţionează ca o iluzorie omnipotență, o purificare interioară prin catarsis, o metanoia (de la grecesul metanoia care acoperă semnificaţia de la schimbare de sentimente, remușcare, regret, căință la schimbarea spiritulală, înnoirea ideatică, orientarea fundamentală a vieții, prin care, mai apoi, se ajunge la îndumnezeire – n.a.) şi prin urmare care conduce la transcendența percepției de dincolo de propria persoană și la creşterea psiho-spirituală sau, altfel spus, la auto-transformare.

Atunci când Chiron aspectează o planetă, nativul este în mod constant împins să-şi aprofundeze nivelul de conștiință. Chiron, prin aspectele sale, este o reacţie la  dificultățile care decurg din vieţile trecute. De exemplu, Chiron în pătrat cu Venus poate indica faptul că nativul se implică în relații romantice cu persoane cu care a avut deja probleme emoționale în viețile trecute.

Planete în aspect cu Chiron îl fac pe nativ să se simtă instabil la început, deoarece ele reprezintă energia care trebuie să fie experimentată și stăpânită de el. Rolul lui Chiron, asmenea lui Saturn, este în primul rând, să dea un test. Acela de a-l provoca pe individ să caute o cale să vindece suferinţa şi prin aceasta să evolueze şi abia apoi să facă trecerea de la conservatorismul lui Saturn la inventivitatea şi originalitatea lui Uranus.

Cu cât sunt mai numeroase aspectele pe care le face Chiron, cu atât nativului îi este devoalată importanţa puterii de autovindecare dar și puterea de a transcede rana chinuitoare. Un Chiron puternic aspectat arată cum trebuie să se vindece nativul, indiferent că sunt sau nu aspecte armonice. De exemplu, disonanța Venus - Chiron sugerează faptul că nativul se poate vindeca prin iubire chiar dacă trece prin experienţe dificile, dar nu este neapărată nevoie ca lucrurile să decurgă chiar aşa!

Cum afectează Chiron viețile noastre depinde foarte mult de cum vom rezista influențelor sale sau cum încercăm să lucrăm cu energiile sale. Rolul său este acela de a deschide răni, în acele momente ale vieții noastre, când psihicul nostru este pregătit pentru informaţia chironiană, în special printr-un tranzit lung cu planetele lente deoarece pe parcursul unui asemenea tranzit Chiron ne cere să învăţăm cum să ne vindecăm şi sufletul şi mintea.

Inițial, în fază aplicantă, când aşa cum spuneam mai sus, aspectele lui Chiron cu planetele transpersonale tinde să fie unul maxim, grad pe grad, poate face să ne simţim epuizaţi, fără forţa de a răspunde stimulilor, incapabili să mai luptăm, copleşiţi. Dar pe măsură ce aspectul se configurează din ce în ce mai puternic vom începe să observăm şi să învățăm ce ne reţine de la exprimarea deschisă, de ce nu mai spunem lucrurilor pe nume cum o făceam până atunci, ci dimpotrivă parcă suntem obligaţi permanent să le demonstrăm celor din jur intenţiile noastre.

 De fapt, este o capcană pe care ne-o întinde Chiron. De ce? Pentru că trebuie să lucrăm cu noi mai întâi şi abia apoi cu ceilalţi, pentru a ne reevalua şi dacă descoperim că sunt fisuri sau pereţi prăbuşiţi, să reparăm măcar ceea ce numim respectul de sine.

Eforturile de a dovedi altora ce facem, cine suntem, ce vrem, cum vrem să ne impunem sau cum gândim, poate avea efecte inverse adică, pur si simplu, să nu funcţioneze. Cu cât vom încerca să fim mai declarativi cu atât sentimentul de neputinţă va fi mai puternic. Suntem într-o buclă temporală, nu ştim deocamdată ieşirea şi cel mai bun lucru este să dăm un pas înapoi, să avem răbdare şi acţiunile noastre vor vorbi de la sine chiar dacă unii nu ne văd bine în acel moment sau pun la îndoiala intenţiile noastre, singura cale de a rezolva problema este să rezistăm impulsului de a da socoteală.

Atenţie însă, pe un asemenea tranzit chironian trebuie să evităm să ne luăm după alţii, în tentativa de a fii cum doresc ei nu cum suntem noi în realitate, Chiron va redeschide rănile acolo unde dor mai tare, va scoate la lumină vulnerabilităţile noastre, lecţia fiind că nu trebuie să le acoperim doar pentru a urma doleanţele unora, nu pentru a ne asuma roluri de servitute ci pentru a învăţa să fortificăm aceste puncte. De ce spun asta? Pentru că locul lui Chiron într-o temă natală reprezintă cea mai adâncă şi profundă rană a noastră, o parte a sufletului şi a psihicului nostru din care lipsesc atât respectul de sine cât şi tendinţa de a compensa acest lucru prin subterfugii. Vom fi loviţi exact în aceste puncte până când vom învăţa să ne construim aşa cum trebuie stima şi respectul de sine.

În esenţă, Chiron reprezintă nesiguranța de sine, vinovăția fără fundament și, într-o anumită măsură, subordonarea. Simțim nevoia, fără să înţelegem de ce, că trebuie să dăm măsura capabilităţii noastre până când tot izbindu-ne de zid nevăzut reuşim să-l dărâmăm şi să înţelegem că suntem pe un drum greşit, că trebuie să ne întoarcem în acel punct din care să facem totul cum trebuie, ca să fim noi înşine.

Sintesa Chironae 2

Paradoxul chironian 

Suntem în faţa cunoscutului paradox – cel care îi vindecă pe alţii nu se poate vindeca pe sine. Indiferent la ce poțiuni, loțiuni, terapii energetice, diete cu alimente crude, esențe florale, remedii homeopatice ar încerca, niciuna nu îi este de leac. Ajutând oamenii, Chiron a descoperit multe remedii, dar niciunul atât de bun încât să vindece şi durerea lui. Şi atunci, decide să renunţe la nemurire, să devină om şi să poată muri  decât să fie nemuritor și să trăiască cu durerea perpetuă, de fapt, acceptă în cele din urmă, că unele lucruri depăşesc propria înțelegere și că problemele - care nu sunt neapărat ale lui – au soluţii dincolo de capacitatea sa de a vindeca. Şi atunci, soluţia este de a renunţa la nemurire în favoarea unui muritor, nu mai vrea să găsească un leac, se confruntă deschis cu propria rană şi transcede durerea printr-o formulă emergentă ideii de vindecare – iluminarea interioară ca o condiţie a finalităţii – moartea, dar şi a unui nou început – legenda.

            De exemplu, trebuia să găsesc o soluţie pentru nativi care erau alcoolici sau se drogau, pentru dependenţa de sex, pentru relaţiile toxice sau consumul alimentar în exces s.a. Surpriză poate, şi pentru mine a fost, când am realizat cât de simplu este, nu trebuia decât să îi ascult şi apoi să îi ajut să-şi conştientizeze durerea. Cine credeţi că înţelege durerea mea? Era o întrebare pe care mi-au pus-o aproape toţi clienţii mei. Şi atunci, m-am întors la Chiron. Nu putea fi singura persoană otrăvită cu sânegele Hydrei, dar el a simţit mai acut drumul pe care îl avea de parcurs prin faptul că oamenii, datorită ciudăţeniei, cum să răneşti un nemuritor şi rana să nu se vindece, îl vor izola. Rana chironiană dă senzaţia că nimeni nu ar putea înțelege vreodată problemele deosebite pe care le au, doar că se înșeală. Oare câți oameni nu a ignorat sau de care s-a înstrăinat, concentrat pe suferinţa lui, Chiron?

Pentru că nu suntem nemuritori și avem doar o viaţă de trăit, există mai multe modalități de a privi mitul chironian. Câţi nu procedăm ca şi Chiron? Dar a recunoaște că avem o problemă, fără să credem că a noastră este mai deosebită ca a celuilalt, ar trebui să coborâm cu picioarele pe pământ și să ne trăim viaţa nu să suferim în tăcere. Dilema noastră este să ne recunoaștem problemele cu care nu ne putem obişnui şi dacă nu putem să ne vindecăm singuri, să cerem ajutorul. Moartea este o metaforă pentru transformare, pentru depăşirea momentului. Când vom înceta să ne mai concentrăm doar pe propria noastră durere, când vom vedea că nu suntem singurii care au o problemă şi vom accepta ca aceasta durere face parte din noi, ne deschidem spre transformare și transcendență. Când vom accepta această fisură în zidul cu care ne-am înconjurat şi nu mai încercăm să o reparăm înseamnă că a început transformarea. Dărâmarea zidului este un act voluntar, înseamnă că îndepărtăm obstacolul care nu ne lăsa să mergem mai departe a da drumul fixare pe o problemă care nu va merge departe.

            Mai toate religiile sau filozofiile culturale nu dau prea multă atenţie organismului, îl trădează cu prima ocazie în favoarea minţii sau a spiritulului, nu întâmplător alimentele consumate şi aerul respirat pot avea un efect dramatic asupra transei care duce la întâlnirea cu Divinul. Postul nu este întâmplător atunci când ne pregătim pentru un anumit ritual, începând cu apa (abluţiunea) şi încheind cu continenţa sau ascetismul. Psihologia este o disciplină care a adunat majoritatea datelor referitoare la experienţele fizică din prea multe experienţe religioase sau mistice.

Dacă tot suntem parte în procesul de vindecare a altora, atunci nu suntem imuni la antagonismele cu care se confruntă aceştia. Dacă tot vorbim despre energie atunci mă întreb dacă faptul că luăm durerea provocată lui Chiron şi îl absolvim de vină pe Heracles este analog cu modul în care ne asumăm eliberarea durerii celorlalţi. De exemplu, soţia unui alcoolic sau a unui practicant a jocurilor de noroc simte durerea de a nu-şi fi putut vindeca de vicii zilnic, se resemnează spunând că se luptă cu morile de vânt. Dar poate ea dă dovadă de stângăcie în încercările sale, aşa cum a făcut şi Heracles, poate a crezut că cu timpul bărbatul ei se va lăsa singuri de aceste vicii, că va înţelege la un moment dat că îşi face rău sieşi şi celor din jur. Provocarea chironiană constă în a vindeca singuri ceea ce nici un  alt tămăduitor nu poate face.

Să ne întoarcem la figura lui Chiron. El este un centaur şi, prin urmare, o figură compozită a mitului, are trupul jumătate cal - jumătate om, jumătatea raţiune – jumătate instinct. Poate că descoperirea lui Chiron în anii 70, nu este întâmplătoare, deoarece el apare într-o perioadă masculin dominantă dezechilibrată, când emanciparea femeii începe să se facă simţită ca pol de interes, iar bătălia dintre sexe este şi astăzi departe de a se fi încheiat. Pe de altă parte, este interesant faptul că, în legendele greceşti, în viaţa lui Chiron nu a existat nicio femeie, poate şi pentru că a fost o perioadă dominant masculină, puţine au fost femeile care s-au implicat în treburile statului cum a fost, de exemplu, Aspasia, amanta lui Pericle, statutul femeii se reducea la perpetuarea speciei iar homosexualitatea era un apanaj extravagant, mulţi tineri erau în căutarea unui Mentor în materie de educaţie politică şi relaţională. Chiron a fost un Profesor, ceea ce a insemnat mult mai mult decât Mentorul, a fost cel care a dat de orientare în educaţie motiv pentru care a fost respectat până şi de zei şi totuşi sancţionat de aceştia. Prin ceea ce făcea îi depăşea chiar şi pe ei.

Deşi majoritatea astrologilor nu îl folosesc pe Chiron în analiza temei natale, apariţia sa are un efect incontestabil asupra astrologiei deoarece pregăteşte terenul pentru influenţa spirituală neptuniană şi forţa regeneratoare plutoniană, îi îndrumă pe astrologi să evolueze la un nivel superior de tămăduire nu doar spirituală. 

         Verbul principal care îl defineşte pe Chiron este cel de Tămăduitor, dar acesta nu ar putea fi înţeles dacă nu l-am lua în contextul Întregului care suntem – corp – minte – suflet – spirit, tot aşa cum pentru Saturn nu este suficient să spui că doar restricţionează şi să nu accepţi că ordinea creată prin limitarea variabilelor permite mai de grabă creşterea structurală decât haosul aleator. Deci, nu putem pătrunde tainele Tămăduitorului fără a înţelege dinamica implicată în vindecare. Planetele acţionează diferit, în diferite zone, deci este puţin probabil ca Chiron care nu are un statut aparte să elucideze activitate lor în case şi semne. Scopul său este de a face vizibil ceea ce este disponibil ca experienţă altfel nu ar fi atât de evident că urmează modelele de gândire uzuale implicate în modul nostru de a privi lumea. Postmodernismul a apărut dupa ce a fost descoperit Chiron şi, probabil, a fost implicat în naşterea teoriei care elucidează mecanismele ce stau în spatele creaţiei pe care am acceptat-o mult timp înainte ca o realitate statică. Stim acum mai multe despre modul în care omul este setat să creadă minciunile guvernanţilor cu scopul de a menţine echilibrul biologic prin intermediul sistemului nervos.

Deci, cum ar trebui interpretată misiunea chironiană? A tămădui, a elucida sau a experimenta pentru a face posibile diverse percepţii şi opinii cu privire la ceea ce considerăm realitate. Este nevoie să adăugăm şi noţiunea de subtil, verbelor de mai înainte, deoarece procesul de vindecare, elucidarea sau experiementare cu care se confruntă în sine este asemănător mai de grabă cu intuiţia unei femei decât cu circumstanţele logice care fac ca lucrurile să se întâmple. Ca şi natura ale cărei principii nu au fost înţelese şi elucidate decât în zilele noastre prin evoluţia şi extinderea modului de gândire şi viziunii integratoare a Viului. 

În acelaşi mod funcţionează relaţia dintre Chiron - Pluto şi, probabil, relaţia indirectă cu otrava Hydrei care îi permit acestuia să aleagă să devină muritor. Câştigându-şi condiţia umană, pământeană, Chiron asigură echilibrul stării murire/nemurire. Există, cu siguranţă, o corelaţie între momentul descoperirii lui Chiron şi medicina alternativă, care lucrează la nivel metafizic în primul rând, apoi la nivel de împământare în manifestarea materială a biologicului.

            Pionierii lumii medicale au salvat nenumărate vieţi prin descoperirile lor să ne gândim numai la medicamentele sub formă de tablete, de exemplu, sau antibioticele. Fiecare medicament a fost un leac miraculos și a venit ca urmare a progresului în domeniu. Dar, periodic, se pare că cercetătorii, producătorii de medicamente şi chiar medicii, nu au înţeles mesajul chironian şi au lăsat cale liberă oamenilor de a lua medicamente după ureche cum spun eu, cum este cazul antibioticelor care  astăzi dau mari bătăi de cap clinicienilor deoarece accesul liber la antibiotice din spectrul cel mai nou a dus la dezvoltarea unor tulpini de viruşi şi bacterii care nu mai pot fi stăpânite medical.

Încă de acum 30 de ani, mai precis pe 11 aprilie 1984, când Chiron a intrat în Gemeni, pentru prima oară de la decoperirea lui, media a încercat să tragă un semnal de alarmă vis-a-vis de antibiotice. O ştire a Associated Press puncta faptul că medicii încearcau să pună stavilă consumului de antibiotice. Se constatatese că folosirea necontrolată a acestora a produs bacterii rezistente la atacul medicamentos şi înfecţii precum gonoreea, meningita sau boli ale sângelui nu mai puteau fi controlate medical.  Bacteriile rezistente la antibiotice contracarau capacitatea organismului de a se apăra chiar şi faţă de banalele boli de sezon…atitudinea societăţii faţă de antibioticele care păreau să vindece pătrunde cultura mondială. Iată ce spunea ştirea, ca o concluzie: această mentalitate trebuie să se schimbe. Întru-un raport al OMS se vorbeşte despre o mamă care a dat antibiotice unui autobuz plin cu copii numai pentru că unul dintre ei fusese răcit. Antibioticele modifică mediul şi dau posibilitatea să apară tulpini de viruşi rezistenţi, care pot coloniza din nou zonele din care alte tulpini au fost eliminate tocmai de ele...

În octombrie 1984 s-a născut o fetiţă cu un defect cardiac. Pentru a corecta defectul, medicii i-au administrat ciclosporină pentru a suprima temporar sistemul imunitar şi s-a putut face un transplant cardiac neobişnuit, micuţa a primit inima unui babuin. Fără această manevră, organismul ar fi respins, în mod automat transplantul, ştiut fiind că acesta este aproape imposibil între specii. În același timp avea loc o altă intervenţie chirurgicală care va face istorie. O femeie a primit un rinichi de la cineva care avea o altă grupă de sânge decât a sa. Acest lucru era considerat imposibil la vremea aceea deoarece sistemul imunitar respinge orice corp străin. Medicii folosit o tehnică nouă -  au extras diferite componente ale sistemului imunitar al pacientei, mai precis din sânge, evitând astfel respingerea. În ambele cazuri, Chiron era culminant.

De fapt, 1984 a fost anul în care s-a vorbit foarte mult despre sisitemul imunitar, mai ales despre Sindromul Imunodeficienței Dobândite – SIDA. În 14 septembrie 1984, Chiron avea să înceapă ciclul retrogradării, staţionând la  la 8 gr 33 Gemeni, în decanul lui Mercur şi activa gradul în care avusese loc, pe 30 mai, o eclipsă de Soare, cu Luna şi cu Soarele conjuncte în Gemeni la 9 gr 26 care făcea opoziţie cu Uranus aflat la 11 gr 39 Săgetător. Luna Neagră aflată în Berbec la 1 gr 04 în punct Aries, în decanul lui Marte, vorbea despre practici ascunse iar Jupiter în Casa sexualităţii despre practici sexuale atipice dar savurate cu voluptate tocmai pentru că erau altfel decât o cerea morala epocii, Jupiter se afla in Capricorn la 3 gr 31 şi în decanul lui Saturn. Două yoduri indicau că vom asista la o maladie necruţătoare: primul îl avea focar pe Pluto între Luna Neagră şi Kiron conjunct cu Nodul Nord, cea de-a doua avea focar exact conjunctia Nodul Nord – Chiron între Neptun şi Pluto. Holistic am putea spune că avem un cort şi un cort poate ascude multe energii de care oi habar nu avem. Eu rămân la convingerea că este vorba despre despre 2 yoduri. 

Iată un moment bun pentru a clarifica ce este sistemul imunitar. Moleculele de proteine din serul sanguin sunt baza acestui sistem. Când un corp străin, numit antigen, ajunge în sistem, este stimulată producerea acestor molecule de proteine. Ele lucrează în mai multe moduri - în colaborare cu celule măturător care neutralizează orice element străin, pot anihila o bacterie punând-o la zid şi determinând-o să reacţioneze,  pot acoperi o componentă structurală a unui virus în aşa fel încât acesta să nu poată lucra, dar ceea ce este cu adevărat remarcabil la aceşti anticorpi este că ei sunt specifici atunci când un antigen intră în sistem, iar organismul este capabil să producă un anticorp corespondent care acționează numai împotriva acestei antigen specific, și nu asupra altora. La fel ca și încuietorile și cheile, numai anticorpii specifici se potrivesc cu antigenul specific. Celulele imunitare sunt, de asemenea, implicate în inflamații și în repararea țesuturilor organismului. În condiții ideale, sistemul imunitar funcționează fără probleme. Când acesta este în echilibru, este suficient pentru a apăra organismul împotriva oricărui invadator. Cheia aici este cuvântul echilibru.Sistemul imunitar este alimentat de forţa vitală din organism. În cazul în care este perturbată, sistemul imunitar este, de asemenea, deranjat. Motivul principal pentru care forţa vitală se dezechilibrează este lipsa de armonie cu mediul înconjurător și implicit, cu universul. Consecinţa? În organism se găsesc cantități mari de toxine ca urmare a unui mod de alimentaţie greșit, a lipsei de mişcare și a perturbărilor climatice, cum ar fi poluarea, de exemplu. Cât este tânăr, organismul este capabil să facă față acestor atacuri din interior dar cu vârsta această capacitate diminuează. Cele mai multe toxine sunt absorbite la nivelul rinichilor, ficatului și a altor organe cu funcţie excretorie sau de eliminare. Cu timpul, organele respective se supraîncarcă şi funcţia lor încetineşte. În acel moment, organele care nu sunt implicate în procesul de eliminare, vor prelua temporar funcţiile acestora până când organismul se reechilibrează.

Sintaesa Chironae 1

Naşterea unui mit - Chiron 

În vremurile de demult când lumea era condusă de Zei, în fiecare clipă se năştea câte o poveste care în timp, avea să se piardă în legendă şi mai apoi în mit…Aşa a fost şi cu Chiron, înţeleptul centaur care a câştigat nu doar stima muritorilor ci şi pe cea Zeilor…dar nu a fost din totdeauna aşa.

Încă de la naştere s-a lovit de neacceptarea propriilor părinţi – mama care îl credea prea urât, o creatură monstruoasă, pentru că era rezultatul unui viol, apoi indiferenţa tatălui care din măreţia lui de zeu nu considera necesar să se ocupe de copiii risipiţi prin lume, conta doar satisfacerea propriilor instincte. Apoi, mai era şi gelozia soţiei care îşi urmărea cu cerbicie soţul amator de escapade romantice, care nici ea nu a stat cu mâinile în sân, blestemând fiecare femeie de care acesta se îndrăgostea. Dar Chiron mai avea ceva deosebit; se trăgea dintr-un nemuritor şi o muritoare, deci era nemuritor…cel puţin aşa ne spune mitul.

Cu Philyra, frumoasa oceanidă, fiica lui Okeanos, stăpânul tuturor apelor curgătoare, şi a titanidei Thetys, nu a fost uşor, Saturn i-a dat târcoale cu asiduitate mult timp, iar aceasta simţidu-se încolţită de dragostea zeului şi-a rugat tatăl să o metamorfozeze într-un animal – cal, doar că Saturn a prins de veste şi s-a transformat şi el în cal şi a urmat ceea ce a urmat…s-a născut o fiinţă fantastică, Chiron, jumătate om, jumătate animal. Altă legendă spune că, de fapt,  Rhea aflând de escapada lui Saturn a blestemat fiinţa care avea să se nască din uniunea adulterină. Dar indiferent câte legende s-au ţesut în zorii civilizaţiei, Chiron rămâne, cel puţin pentru astrologie, zeul care, de la o zi la alta, îşi relevă potenţialul.

Doar că zeii nu i-au fost întru totul potrivnici lui Chiron. El şi-a găsit un protector neaşteptat în Apollo - Helios, Zeul Luminii şi al Soarelui. Crescut şi educat de acesta din urmă, Chiron a fost iniţiat în tainele Cunoaşterii, în timp, stăpânind arta războiului, apoi arta poetică şi arta cântului şi rând pe rând, a ajuns să stăpânească cam toate artele. În timp ce, în general, centaurii erau agresivi, puşi pe harţă, iubeau vinul și femeile, Chiron a fost diferit. El  a preferat să se retragă într-o peșteră de pe muntele Pelion și în scurt timp şi-a câştigat renumele şi respectul ca  vindecător, astrolog, înţelept și învățător.

Chiron avut mulți elevi iluștri: Ahile - războinicul grec datorită căruia Troia a fost cucerită, Asklepios – cunoscător al plantelor medicinale și chirurg renumit în vremea sa, fiul lui Apollo, care este considerat părintele medicinei și al cărui caduceu este emblema familiară a profesiei medicale moderne. Chiron l-a  pregătit pe Herakles la rugămintea lui Zeus, pentru a încheia cu succes cele 12 munci, actele sale eroice care simbolizează provocările cu care se confruntă fiecare ființă umană pe calea spirituală. De asemenea, i-a fost profesor lui Jason, care a format grupul argonauților plecaşi în expedişie ca să recupereze legendara Lână de Aur, Sfântul Graal al zilelor sale. Chiron era priceput în cititul semnelor astrale şi astfel l-a ajutat pe Jason să ajungă să atingă comoara atemporală. Dar cea care l-a făcut renumit a fost Arta Tămăduirii...

            În calitatea sa de Învăţător era mai mare peste centauri; excela în arta supraviețuirii şi a tămăduirii fiind, printre altele, expert în cunoaşterea plantelor pe care le folosea în tratamentele sale și în astrologie. Puterea sa de vindecare stătea în mâini; se spune că dacă el nu putea să vindece atunci nimeni şi nimic nu vindeca şi, ca paradoxul să fie întreg, nu s-a putut vindeca pe sine.

            Invitaţi la nunta unui fiu de rege, Centaurii s-au îmbătat și au început să facă avansuri femeilor prezente, inclusiv mireasei. Prins în lupta dintre centauri și oaspeții beți, printre care şi Heracles, acesta din urmă, l-a rănit accidental la coapsă, cu o săgeată otrăvită, scăldată în sângele Hydrei (cum sângele acesteia era otrăvit, săgeţile muitate în el erau otrăvite) provocându-i o rană urâtă şi de nevindecat; văzându-se neputincios, chinuit de dureri atroce, de incapacitatea de a se vindeca și că nu poate muri, s-a retras în peştera de pe muntele Pelion, de unde a continuat să transmită discipolilor cunoștințele sale. Prometeu, titanul care a furat focul de la zei și l-a dat oamenilor şi pentru care a fost înlănţuit pe o stâncă de pe muntele Elbrus, i-a propus lui Zeus să îi cedeze condiţia de muritor lui Chiron ca să-l elibereze de suferinţă. Mai marele zeilor a fost de acord şi Chiron a murit în liniște. Zeus însă i-a dat onoarea cuvenită nemurindu-l în constelaţia Săgetătorului.

            Numele său este tăinuit etimologic şi astăzi în diverse cuvinte care configurează arhetipul chironian de astăzi – chiromanţie, chiropractică, chirografie, chirurgie. Nu toate instrumentele derivate din numele său au legătură doar cu puterea terapeutică a mîinilor; suntem în faţa unei ontologii a cunoaşterii prin instinct, uman şi animal, prin contopirea minţii cu trupul. Poate că cea mai bună ilustrare în acest sens se exprimă în artă, opera de artă prinde formă, mai întâi, în mintea creatorului şi abia apoi mâna creează la propriu.

Potrivit mitului, Chiron a încercat multe tehnici noi și diferite metode de vindecare de pe urma cărora a dobândit cunoștințe semnificative, în încercarea de a găsi vindecarea, dar el niciodată nu-şi va vindeca singur rana. Astfel, Chiron ar putea dobândi o înaltă calificare în domeniul rănilor de orice fel, iar aceasta poate fi un alt sistem de apărare, cel care păzește rana primară.

Numele lui Chiron (KY-ron) provine din mitologia greacă şi este numele unui centaur care a trăit în munţi şi care, datorită înţelepciunii şi ştiinţei sale, a fost desemnat de zei tutorele şi profesorul unor tineri care, mai târziu, au devenit eroi în viaţă.

Tot din mit, aflăm semnificația astrologică al lui Chiron - include arhetipul Învăţătorului, a Vindecătorului, Muzicianului, Cercetătorului sau Astrologul prin excelnţă. Mai simbolizează şi realizarea de sine, satisfacția personală prin melanjul dintre rațiune și pasiune, inteligență și instinct, animalic și uman.  Chiron s-ar traduce prin ,,mână”, iar termenul ,,chiropractic”, înseamnă cineva care practică medicina cu mîinile sau poate nimfa Philira, mama lui Chiron care s-a transformat în tei poate sugera forţa terapeutică, calmantă a tratamentelor cu plante.

Ca  arhetip mundan, se spune că Chiron întruchipează lecțiile de viaţă de care omenirea are nevoie şi anume capacitatea de a îngemăna preocupările zilnice ale vieții (plata chiriei, spălat rufele,  și așa mai departe), cu realitățile spirituale profunde, simbolizeând astfel o punte de lucru între tărâmul pământean și cel spiritual și astfel să găsească echilibru de care are nevoie.

Într-o temă astrală, Chiron reflectă energiile arhetipale ale vindecătorului, ale şamanului, rănit și ale profesorului care, potențial, există în fiecare dintre noi. Deşi subiectul este departe de a fi fost complet elucidat, plasarea lui Chiron în tema natală reflectă rana afectivă, involuntară, din copilăria timpurie. Această rană chironiană este o leziune a naturii noastre instinctuale cu impact extrem de puternic asupra încrederii. Ea a fost provocată, de regulă, de către cineva apropiat nouă şi în care aveam încredere.  Astrologul englez, Liz Greene, este de părere că rănirea s-a produs ca urmare a unei neglijenţe stupide sau din neatenţie şi în consecinţă, nu există o persoană anume care să fie acuzată de rea intenţie. Rana chironiană este o durere care nu va fi niciodată vindcată complet.

Ființă umană are o structură constitutivă foarte complexă. În plus, față de constituția energetică, adăugaţi şi constituția anatomică şi fiziologică cu tot cu funcționarea sistemelor de organe – endocrin, nervos și imunitar ş.a.; complexitatea acestui organism viu, care funcționează ca un întreg, ne permite să percepem și să exprimăm cât de complicată și cât de mare este problema ego-ului față de conștiința de sine a individului. Dacă adăugăm la aceasta, ideea că nimeni nu trăiește singur, în sensul că individul depinde de familie dar și de comunitatea în care trăieşte, ca să se raporteze la social și să se angajeze în activități profesionale, este o idee ușor acceptabilă; contactul cu o persoană - cu resursele sale interioare, cu calităţile şi talentele lui precum și cu limitările sale care nu sunt incluse în structura lui genetică, nu poate fi mecanică, ci mai degrabă depinde de un efort conștient și ar fi perfect, consecvent de-a lungul vieții sale.

Astfel, conexarea unui individ cu propriul procesul de individuație - care include şi problemele de sănătate într-un sens cât mai larg - depinde recunoașterea și interesul faţă de ființa sa interioară. Ar trebui remarcat faptul că acest interes reflectă un proces dinamic, care poate începe în orice moment al vieții, de la începutul anului până la sfârșitul lunii. Indiferent însă, chiar dacă există şi unele excepții, cazul în care persoana află că există o urgență de familie sau că o persoană din mediul pe care îl frecventează are o problemă, prin poziţia şi atitudinea sa necesită participarea lui la desfăşurarea evenimentelor din lumea exterioară.

Prin urmare, modul cum relaționează cu sine şi cu lumea exterioară, reflectă dinamica procesului de necesitate, inclusiv problema sănătății proprii dar şi a comunităţii din care face parte. Dacă o persoană recunoaște necesitatea de contact și de experiența cu fiinţa sa interioară, declanşarea procesului numit metanoia sau schimbarea de proces mental, apucând o nouă direcție spre lumină, va duce la o dezangajare în raport cu identificarea pură și exclusivă cu lumea materială și implicarea într-un proces de maturare individuală sau de individuație, în sens strict, şi care, în cele din urmă, poate duce la reconectarea cu sinele. Am putea adăuga că dezvoltarea ego-ului față de fiinţă, ca totalitate, se va realiza şi prin integrarea corpului în acest proces, această integrare implicând abordarea sănătăţii sub toate aspectele ei. Un simptom este privit ca un simbol care exprimă  nevoia de a integra un element nou în conştiinţa reprimată.

Pentru James Hillman, factorii de personalitate cum sunt sentimentalismul, eficientizarea costurilor, creşterea puterii și fervoarei religioase sunt factori recurenţi care pot duce la boli, în special cele ale inimii. Pentru el, infarctul ţine de ideea de consistent, de totalitate şi arată că inima omului modern fie nu este pregătită pentru valorile intrate în circulație, fie a fost constrânsă de varii stricturi să nu li se permită să treacă mai departe şi că aceste valori vin din lumea fanteziei şi a imaginaţiei. Am putea spune că ego-ul nu ne lasă să dăm drumul conținuturilor inconștientului să iasă la lumină şi de aici, creşte tensiunea internă, ceea ce este un pericol şi sporeşte starea anxioasă a individului. Atunci când aceste conținuturi sunt asociate cu conflicte cum este iubirea, de exemplu, rezultatul poate fi o lipsă de armonie care duce la aritmie. Bolnavul de inimă exprimă detaşarea de ego şi se orientează spre necesitatea iubirii aşa că nu trebuie decât să se reataşeze la sine pentru ca armonia să revină. De aceea, accentul pe refacerea armoniei dintre Eu şi Sine este fundamentală pentru stabilitatea sa ca întreg, inclusiv a sănătăţii sale, deoarece va permite dezvoltarea procesului de individuație (Jung) şi care este important pentru fiecare dintre noi. Acesta este procesul de a individualiza, de a deveni ceea ce este cu adevărat individul, rezultatul interacțiunii dintre el şi colectivitate pe de o parte și modul în care se adaptează la esenţă, pe de alta.

În activitatea sa clinică, terapeutul trebuie să ia în considerare şi aspectul simbolic al bolii care provoacă imaginaţia pacientului – de câte ori nu ne închipuim, atunci când avem simptome pe care nu ni le putem explica sau nu le recunoaştem, că suntem grav bolnavi? – şi care, de fapt, este rezultatul contactului dintre inconștientul personal și cel colectiv şi creează condițiile pentru a înţelege mai bine ce s-a schimbat în dinamica organismului. Astfel, relaţia pacientului cu boala sa și cu recuperare este strâns legată de ce se întâmplă la nivel mental. Prin urmare, putem vedea că simptomul este un simbol care exprimă și dezvăluie o cale de decuplare. Aceasta depinde de ego, în cazul în care acesta va înţelege ce se întâmplă, va da un sens procesului în cazul în care simptomul continuă să fie văzută ca ceva care trebuie să fie eliminat sau ignorat. Aceasta eliminare, fără conștientizarea sensului, duce mai mult ca sigur la probabilitate ca simptomele să reapară periodic, cum se întâmplă în numeroasele cazuri de ulcere recurente si bolile de inima, printre altele.

În general, procesul terapeutic încearcă să diagnosticheze un număr cât mai mare de elemente care restricționează raspunsul natural, să deblocheze aceste restricții, să incurajeze bolnavul să se confrunte cu propriile temeri prin dezvoltarea talentului nativ în acest sens şi care în cele din urmă, îi ajută să elibereze spontan energia vitală. În acest sens, un studiu astrologic, care trebuie să includă o analiză a temei natale, a tranzitelor și progresiilor, poate ajuta, dând cezarului ce este a cezarului, adică punerea în lumină a lui Chiron care să fie pivotul central al unei teme de sănătate, de exemplu.

Astrologic, Chiron poate fi extrem de frustrant ca interpretare. În primul rând, pentru că nu a existat, dea lungul vremii, nicio convenţie astrologică legată de el, în cazul în carea ar fi trebuit să fie una, el fiind descoperit abia în 1977. În al doilea rând, mulți astrologi nu îl includ pe Chiron într-o interpretare a temei natale și nici nu recunosc că ar avea vreun efect asupra acesteia. În plus, orbita lui este neregulată, asteroidul petrece mai mult timp în unele semne decât în altele. Cuvântul cel mai potrivit pentru al descrie este cel de rătăcitor prin sistemul solar.

Astrologii folosesc termenul de vindecător rănit, atunci când se discută despre Chiron şi pun un accent grav în interpretare pentru a sublinia implicarea lui vis-a-vis de aspectul educației, de vindecarea și înțelepciunea chironiană, iar rana, în sine, este rareori elaborată. Dilema finală este legată de modul de interpretare în tema natală una simplă asemenea mersului pe bicicletă sau una elaborată cum este mecanismul subtil al subconştientului individual.

Cuvântul cronic, de exemplu, este similar cu Chiron și sugerează o condiție de lungă durată. Interpretarea oficială pentru astrologia medicală este de indigestie cronică, boli de lungă durată și recurente sau caracterizate de suferinţe îndelungate, invaliditate temporară sau definitivă ori lipsa cronică de fonduri sau starea de șomaj îndelungat ar putea fi observate prin poziţia lui Chiron în Casa a 6-a, Casa muncii dar şi a bolilor cu manifestare acută.  Prin urmare, Chiron în Taur sau în Casa a 2-a care reprezintă veniturile individuale provenite din munca proprie, auto- suficiența și valoarea de sine poate descrie o persoană care are datorii vechi sau scadente fără putinţa de a le plăti dar care caută modalităţi de plată ceea ce scade încrederea în sine şi induce nesiguranţă. Chiron în Prima Casă sau în Casa a 6-a a temei natale poate reprezenta boli cronice sau accidentul care indisponibilizează temporar ori definitiv un nativ, limitându-i astfel posibilitatea de mişcare. În artroze, de exemplu, unde durerea este cronică vorbim despre un blocaj, despre o situație din care nu există nicio cale de ieșire. De asemenea, o situație nedreaptă sau o starea de boală, îndelungată, pentru care nu există niciun leac. Privit din această perspectivă Chiron reprezintă locul unde ne simțim neputincioși și de care ne-am săturat fără însă, a ne construi apărarea.

Dar, Chiron mai semnifică valori şi cunoştinţe vechi; unirea intelectului cu instinctul. El a predat medicină, arta războinicului, muzica şi astrologia, printre alte discipline, practic vorbind, el reprezintă însăşi disciplina şi educaţia, arată cum să ne schimbăm viaţa prin crearea unui destin mai bun, o transformare radicală a atitudinii faţă de viaţă, acesta a fost adevăratul scop a lui Chiron. Apropo, cuvântul chiropractician provine de la numele său.

Semnul Săgetătorului sau Arcaşul are ca reprezentare un centaur care ţine în mâini un arc cu săgeata îndreptată spre Înalt. Similitudinea nu este o coincidenţă, Chiron a fost Prima fiinţa de acest fel. Rănit accidental, suferinţa şi agonia lui au fost lungi deoarece era nemuritor şi şi nu putea muri fără permisiunea zeilor. A renunţat de bună voie la nemurirea sa cu încuviinţarea acestora iar după moarte a fost imortalizat în constelaţia Arcaşului.

Chiron este cheia pentru căutarea perpetuă,  pentru învăţarea marilor valori universale, pentru promovarea creşterii noastre spirituale prin căutarea unui Profesor, a unui ghid în labirintul vieţii. Reprezintă, de asemenea, căutarea unei modalităţi de vindecare a rănilor psihologice şi de a le integra în marea Lecţie de viaţă, ca ispăşire şi ridicarea în Lumină.

Acest lucru se face prin amalgamarea competenţelor de dascăl şi căutare a adevărului către o nouă identitate şi poate nu întâmplător simbolul lui Chiron este o cheie stilizată. Este cheia ezoterică de care avem nevoie ca să deschidem uşa schimbării printr-o formulă personală dacă vrem răspunsuri. Iar pentru a găsi răspunsuri, căutăm un Învăţător, un mentor, care să ne ajute să dezlegăm şi să înţelegem aceste mistere ale vieţii.

Vedem unde este plasat Chiron în tema noastră natală şi aceasta ne ajută să înţelegem ce, de ce şi cine suntem adică are rolul unui ghid.  Rolul de tămăduitor al lui Chiron, ca unul care a fost rănit de acţiunea neintenţionată a altuia este în concordanţă cu etapele de dezvoltare ale unei copilării atipice, copilul crecut pentru a face ceva anume, destin hotărât de alţii, în speţă de mamă sau de tată şi nu de el. Alice Miller vorbeşte despre conştientizarea timpurie a durerii altuia, în cartea sa Drama unui copil talentat. Ea crede că familiile în care copiii sunt sensibili şi plini de compasiune, empatizează emoţional cu adulţii şi focalizează aceste emoţii asupra mamei care acţionează ca un model Ceres – Lună, îl îndrumă şi-i cultivă toate adevărurile ei (tu eşti capul familiei, tu eşti singurul meu sprijin) şi care ajung să fie şi ale lui, dar, de fapt, îl creşte manipulându-i persoalitatea şi distorsionându-i-o pentru ca mai apoi acesta să devină însensibil la nevoile proprii şi ale familiei, să se trasforme într-un sistem de sprijin doar pentru mama sa şi astfel asistăm la un schimb psihologic de roluri. Felul în care copilul ar percepe acest transfer de roluri depinde de o mulţime de factori: limitări financiare, pierderea soţului prin moarte sau prin divorţ, modele de abuz sau de neglijare sau pur şi simplu maturizarea înainte de vreme cu lipsă de putere emoţională. Rezultatul? Copilul se identifică cu aceste experienţe ca fiind ale lui însuşi şi care, în fapt, îi distrug copilăria. Rolul lui Chiron în aceste situaţii este de a obliga copilul lipsit de copilărie să se confrunte cu drama sa şi să rezolve problema îngropată în subconştient – Luna şi primele impresii despre mamă şi inconştient – Casa a 12-a, probleme psihologice, Casa a 4-a, conştientizarea realităţii şi Casa 8-a, valorile altora. Aceşti copii, cresc de multe ori cu rana în suflet, mulţi dintre ei ajung psihologi sau terapeuţi, asistenţi sociali, psihiatri, consilieri pe probleme de abuz şi de cele mai multe ori, nu sunt conştienţi de ce au ales acest drum profesional. Mecanica chironiană intră însă sub incidenţa arhitecturii temei natale, în afară de casele astrologice.