Sintesa Chironae 2

Paradoxul chironian 

Suntem în faţa cunoscutului paradox – cel care îi vindecă pe alţii nu se poate vindeca pe sine. Indiferent la ce poțiuni, loțiuni, terapii energetice, diete cu alimente crude, esențe florale, remedii homeopatice ar încerca, niciuna nu îi este de leac. Ajutând oamenii, Chiron a descoperit multe remedii, dar niciunul atât de bun încât să vindece şi durerea lui. Şi atunci, decide să renunţe la nemurire, să devină om şi să poată muri  decât să fie nemuritor și să trăiască cu durerea perpetuă, de fapt, acceptă în cele din urmă, că unele lucruri depăşesc propria înțelegere și că problemele - care nu sunt neapărat ale lui – au soluţii dincolo de capacitatea sa de a vindeca. Şi atunci, soluţia este de a renunţa la nemurire în favoarea unui muritor, nu mai vrea să găsească un leac, se confruntă deschis cu propria rană şi transcede durerea printr-o formulă emergentă ideii de vindecare – iluminarea interioară ca o condiţie a finalităţii – moartea, dar şi a unui nou început – legenda.

            De exemplu, trebuia să găsesc o soluţie pentru nativi care erau alcoolici sau se drogau, pentru dependenţa de sex, pentru relaţiile toxice sau consumul alimentar în exces s.a. Surpriză poate, şi pentru mine a fost, când am realizat cât de simplu este, nu trebuia decât să îi ascult şi apoi să îi ajut să-şi conştientizeze durerea. Cine credeţi că înţelege durerea mea? Era o întrebare pe care mi-au pus-o aproape toţi clienţii mei. Şi atunci, m-am întors la Chiron. Nu putea fi singura persoană otrăvită cu sânegele Hydrei, dar el a simţit mai acut drumul pe care îl avea de parcurs prin faptul că oamenii, datorită ciudăţeniei, cum să răneşti un nemuritor şi rana să nu se vindece, îl vor izola. Rana chironiană dă senzaţia că nimeni nu ar putea înțelege vreodată problemele deosebite pe care le au, doar că se înșeală. Oare câți oameni nu a ignorat sau de care s-a înstrăinat, concentrat pe suferinţa lui, Chiron?

Pentru că nu suntem nemuritori și avem doar o viaţă de trăit, există mai multe modalități de a privi mitul chironian. Câţi nu procedăm ca şi Chiron? Dar a recunoaște că avem o problemă, fără să credem că a noastră este mai deosebită ca a celuilalt, ar trebui să coborâm cu picioarele pe pământ și să ne trăim viaţa nu să suferim în tăcere. Dilema noastră este să ne recunoaștem problemele cu care nu ne putem obişnui şi dacă nu putem să ne vindecăm singuri, să cerem ajutorul. Moartea este o metaforă pentru transformare, pentru depăşirea momentului. Când vom înceta să ne mai concentrăm doar pe propria noastră durere, când vom vedea că nu suntem singurii care au o problemă şi vom accepta ca aceasta durere face parte din noi, ne deschidem spre transformare și transcendență. Când vom accepta această fisură în zidul cu care ne-am înconjurat şi nu mai încercăm să o reparăm înseamnă că a început transformarea. Dărâmarea zidului este un act voluntar, înseamnă că îndepărtăm obstacolul care nu ne lăsa să mergem mai departe a da drumul fixare pe o problemă care nu va merge departe.

            Mai toate religiile sau filozofiile culturale nu dau prea multă atenţie organismului, îl trădează cu prima ocazie în favoarea minţii sau a spiritulului, nu întâmplător alimentele consumate şi aerul respirat pot avea un efect dramatic asupra transei care duce la întâlnirea cu Divinul. Postul nu este întâmplător atunci când ne pregătim pentru un anumit ritual, începând cu apa (abluţiunea) şi încheind cu continenţa sau ascetismul. Psihologia este o disciplină care a adunat majoritatea datelor referitoare la experienţele fizică din prea multe experienţe religioase sau mistice.

Dacă tot suntem parte în procesul de vindecare a altora, atunci nu suntem imuni la antagonismele cu care se confruntă aceştia. Dacă tot vorbim despre energie atunci mă întreb dacă faptul că luăm durerea provocată lui Chiron şi îl absolvim de vină pe Heracles este analog cu modul în care ne asumăm eliberarea durerii celorlalţi. De exemplu, soţia unui alcoolic sau a unui practicant a jocurilor de noroc simte durerea de a nu-şi fi putut vindeca de vicii zilnic, se resemnează spunând că se luptă cu morile de vânt. Dar poate ea dă dovadă de stângăcie în încercările sale, aşa cum a făcut şi Heracles, poate a crezut că cu timpul bărbatul ei se va lăsa singuri de aceste vicii, că va înţelege la un moment dat că îşi face rău sieşi şi celor din jur. Provocarea chironiană constă în a vindeca singuri ceea ce nici un  alt tămăduitor nu poate face.

Să ne întoarcem la figura lui Chiron. El este un centaur şi, prin urmare, o figură compozită a mitului, are trupul jumătate cal - jumătate om, jumătatea raţiune – jumătate instinct. Poate că descoperirea lui Chiron în anii 70, nu este întâmplătoare, deoarece el apare într-o perioadă masculin dominantă dezechilibrată, când emanciparea femeii începe să se facă simţită ca pol de interes, iar bătălia dintre sexe este şi astăzi departe de a se fi încheiat. Pe de altă parte, este interesant faptul că, în legendele greceşti, în viaţa lui Chiron nu a existat nicio femeie, poate şi pentru că a fost o perioadă dominant masculină, puţine au fost femeile care s-au implicat în treburile statului cum a fost, de exemplu, Aspasia, amanta lui Pericle, statutul femeii se reducea la perpetuarea speciei iar homosexualitatea era un apanaj extravagant, mulţi tineri erau în căutarea unui Mentor în materie de educaţie politică şi relaţională. Chiron a fost un Profesor, ceea ce a insemnat mult mai mult decât Mentorul, a fost cel care a dat de orientare în educaţie motiv pentru care a fost respectat până şi de zei şi totuşi sancţionat de aceştia. Prin ceea ce făcea îi depăşea chiar şi pe ei.

Deşi majoritatea astrologilor nu îl folosesc pe Chiron în analiza temei natale, apariţia sa are un efect incontestabil asupra astrologiei deoarece pregăteşte terenul pentru influenţa spirituală neptuniană şi forţa regeneratoare plutoniană, îi îndrumă pe astrologi să evolueze la un nivel superior de tămăduire nu doar spirituală. 

         Verbul principal care îl defineşte pe Chiron este cel de Tămăduitor, dar acesta nu ar putea fi înţeles dacă nu l-am lua în contextul Întregului care suntem – corp – minte – suflet – spirit, tot aşa cum pentru Saturn nu este suficient să spui că doar restricţionează şi să nu accepţi că ordinea creată prin limitarea variabilelor permite mai de grabă creşterea structurală decât haosul aleator. Deci, nu putem pătrunde tainele Tămăduitorului fără a înţelege dinamica implicată în vindecare. Planetele acţionează diferit, în diferite zone, deci este puţin probabil ca Chiron care nu are un statut aparte să elucideze activitate lor în case şi semne. Scopul său este de a face vizibil ceea ce este disponibil ca experienţă altfel nu ar fi atât de evident că urmează modelele de gândire uzuale implicate în modul nostru de a privi lumea. Postmodernismul a apărut dupa ce a fost descoperit Chiron şi, probabil, a fost implicat în naşterea teoriei care elucidează mecanismele ce stau în spatele creaţiei pe care am acceptat-o mult timp înainte ca o realitate statică. Stim acum mai multe despre modul în care omul este setat să creadă minciunile guvernanţilor cu scopul de a menţine echilibrul biologic prin intermediul sistemului nervos.

Deci, cum ar trebui interpretată misiunea chironiană? A tămădui, a elucida sau a experimenta pentru a face posibile diverse percepţii şi opinii cu privire la ceea ce considerăm realitate. Este nevoie să adăugăm şi noţiunea de subtil, verbelor de mai înainte, deoarece procesul de vindecare, elucidarea sau experiementare cu care se confruntă în sine este asemănător mai de grabă cu intuiţia unei femei decât cu circumstanţele logice care fac ca lucrurile să se întâmple. Ca şi natura ale cărei principii nu au fost înţelese şi elucidate decât în zilele noastre prin evoluţia şi extinderea modului de gândire şi viziunii integratoare a Viului. 

În acelaşi mod funcţionează relaţia dintre Chiron - Pluto şi, probabil, relaţia indirectă cu otrava Hydrei care îi permit acestuia să aleagă să devină muritor. Câştigându-şi condiţia umană, pământeană, Chiron asigură echilibrul stării murire/nemurire. Există, cu siguranţă, o corelaţie între momentul descoperirii lui Chiron şi medicina alternativă, care lucrează la nivel metafizic în primul rând, apoi la nivel de împământare în manifestarea materială a biologicului.

            Pionierii lumii medicale au salvat nenumărate vieţi prin descoperirile lor să ne gândim numai la medicamentele sub formă de tablete, de exemplu, sau antibioticele. Fiecare medicament a fost un leac miraculos și a venit ca urmare a progresului în domeniu. Dar, periodic, se pare că cercetătorii, producătorii de medicamente şi chiar medicii, nu au înţeles mesajul chironian şi au lăsat cale liberă oamenilor de a lua medicamente după ureche cum spun eu, cum este cazul antibioticelor care  astăzi dau mari bătăi de cap clinicienilor deoarece accesul liber la antibiotice din spectrul cel mai nou a dus la dezvoltarea unor tulpini de viruşi şi bacterii care nu mai pot fi stăpânite medical.

Încă de acum 30 de ani, mai precis pe 11 aprilie 1984, când Chiron a intrat în Gemeni, pentru prima oară de la decoperirea lui, media a încercat să tragă un semnal de alarmă vis-a-vis de antibiotice. O ştire a Associated Press puncta faptul că medicii încearcau să pună stavilă consumului de antibiotice. Se constatatese că folosirea necontrolată a acestora a produs bacterii rezistente la atacul medicamentos şi înfecţii precum gonoreea, meningita sau boli ale sângelui nu mai puteau fi controlate medical.  Bacteriile rezistente la antibiotice contracarau capacitatea organismului de a se apăra chiar şi faţă de banalele boli de sezon…atitudinea societăţii faţă de antibioticele care păreau să vindece pătrunde cultura mondială. Iată ce spunea ştirea, ca o concluzie: această mentalitate trebuie să se schimbe. Întru-un raport al OMS se vorbeşte despre o mamă care a dat antibiotice unui autobuz plin cu copii numai pentru că unul dintre ei fusese răcit. Antibioticele modifică mediul şi dau posibilitatea să apară tulpini de viruşi rezistenţi, care pot coloniza din nou zonele din care alte tulpini au fost eliminate tocmai de ele...

În octombrie 1984 s-a născut o fetiţă cu un defect cardiac. Pentru a corecta defectul, medicii i-au administrat ciclosporină pentru a suprima temporar sistemul imunitar şi s-a putut face un transplant cardiac neobişnuit, micuţa a primit inima unui babuin. Fără această manevră, organismul ar fi respins, în mod automat transplantul, ştiut fiind că acesta este aproape imposibil între specii. În același timp avea loc o altă intervenţie chirurgicală care va face istorie. O femeie a primit un rinichi de la cineva care avea o altă grupă de sânge decât a sa. Acest lucru era considerat imposibil la vremea aceea deoarece sistemul imunitar respinge orice corp străin. Medicii folosit o tehnică nouă -  au extras diferite componente ale sistemului imunitar al pacientei, mai precis din sânge, evitând astfel respingerea. În ambele cazuri, Chiron era culminant.

De fapt, 1984 a fost anul în care s-a vorbit foarte mult despre sisitemul imunitar, mai ales despre Sindromul Imunodeficienței Dobândite – SIDA. În 14 septembrie 1984, Chiron avea să înceapă ciclul retrogradării, staţionând la  la 8 gr 33 Gemeni, în decanul lui Mercur şi activa gradul în care avusese loc, pe 30 mai, o eclipsă de Soare, cu Luna şi cu Soarele conjuncte în Gemeni la 9 gr 26 care făcea opoziţie cu Uranus aflat la 11 gr 39 Săgetător. Luna Neagră aflată în Berbec la 1 gr 04 în punct Aries, în decanul lui Marte, vorbea despre practici ascunse iar Jupiter în Casa sexualităţii despre practici sexuale atipice dar savurate cu voluptate tocmai pentru că erau altfel decât o cerea morala epocii, Jupiter se afla in Capricorn la 3 gr 31 şi în decanul lui Saturn. Două yoduri indicau că vom asista la o maladie necruţătoare: primul îl avea focar pe Pluto între Luna Neagră şi Kiron conjunct cu Nodul Nord, cea de-a doua avea focar exact conjunctia Nodul Nord – Chiron între Neptun şi Pluto. Holistic am putea spune că avem un cort şi un cort poate ascude multe energii de care oi habar nu avem. Eu rămân la convingerea că este vorba despre despre 2 yoduri. 

Iată un moment bun pentru a clarifica ce este sistemul imunitar. Moleculele de proteine din serul sanguin sunt baza acestui sistem. Când un corp străin, numit antigen, ajunge în sistem, este stimulată producerea acestor molecule de proteine. Ele lucrează în mai multe moduri - în colaborare cu celule măturător care neutralizează orice element străin, pot anihila o bacterie punând-o la zid şi determinând-o să reacţioneze,  pot acoperi o componentă structurală a unui virus în aşa fel încât acesta să nu poată lucra, dar ceea ce este cu adevărat remarcabil la aceşti anticorpi este că ei sunt specifici atunci când un antigen intră în sistem, iar organismul este capabil să producă un anticorp corespondent care acționează numai împotriva acestei antigen specific, și nu asupra altora. La fel ca și încuietorile și cheile, numai anticorpii specifici se potrivesc cu antigenul specific. Celulele imunitare sunt, de asemenea, implicate în inflamații și în repararea țesuturilor organismului. În condiții ideale, sistemul imunitar funcționează fără probleme. Când acesta este în echilibru, este suficient pentru a apăra organismul împotriva oricărui invadator. Cheia aici este cuvântul echilibru.Sistemul imunitar este alimentat de forţa vitală din organism. În cazul în care este perturbată, sistemul imunitar este, de asemenea, deranjat. Motivul principal pentru care forţa vitală se dezechilibrează este lipsa de armonie cu mediul înconjurător și implicit, cu universul. Consecinţa? În organism se găsesc cantități mari de toxine ca urmare a unui mod de alimentaţie greșit, a lipsei de mişcare și a perturbărilor climatice, cum ar fi poluarea, de exemplu. Cât este tânăr, organismul este capabil să facă față acestor atacuri din interior dar cu vârsta această capacitate diminuează. Cele mai multe toxine sunt absorbite la nivelul rinichilor, ficatului și a altor organe cu funcţie excretorie sau de eliminare. Cu timpul, organele respective se supraîncarcă şi funcţia lor încetineşte. În acel moment, organele care nu sunt implicate în procesul de eliminare, vor prelua temporar funcţiile acestora până când organismul se reechilibrează.