Sintaesa Chironae 1

Naşterea unui mit - Chiron 

În vremurile de demult când lumea era condusă de Zei, în fiecare clipă se năştea câte o poveste care în timp, avea să se piardă în legendă şi mai apoi în mit…Aşa a fost şi cu Chiron, înţeleptul centaur care a câştigat nu doar stima muritorilor ci şi pe cea Zeilor…dar nu a fost din totdeauna aşa.

Încă de la naştere s-a lovit de neacceptarea propriilor părinţi – mama care îl credea prea urât, o creatură monstruoasă, pentru că era rezultatul unui viol, apoi indiferenţa tatălui care din măreţia lui de zeu nu considera necesar să se ocupe de copiii risipiţi prin lume, conta doar satisfacerea propriilor instincte. Apoi, mai era şi gelozia soţiei care îşi urmărea cu cerbicie soţul amator de escapade romantice, care nici ea nu a stat cu mâinile în sân, blestemând fiecare femeie de care acesta se îndrăgostea. Dar Chiron mai avea ceva deosebit; se trăgea dintr-un nemuritor şi o muritoare, deci era nemuritor…cel puţin aşa ne spune mitul.

Cu Philyra, frumoasa oceanidă, fiica lui Okeanos, stăpânul tuturor apelor curgătoare, şi a titanidei Thetys, nu a fost uşor, Saturn i-a dat târcoale cu asiduitate mult timp, iar aceasta simţidu-se încolţită de dragostea zeului şi-a rugat tatăl să o metamorfozeze într-un animal – cal, doar că Saturn a prins de veste şi s-a transformat şi el în cal şi a urmat ceea ce a urmat…s-a născut o fiinţă fantastică, Chiron, jumătate om, jumătate animal. Altă legendă spune că, de fapt,  Rhea aflând de escapada lui Saturn a blestemat fiinţa care avea să se nască din uniunea adulterină. Dar indiferent câte legende s-au ţesut în zorii civilizaţiei, Chiron rămâne, cel puţin pentru astrologie, zeul care, de la o zi la alta, îşi relevă potenţialul.

Doar că zeii nu i-au fost întru totul potrivnici lui Chiron. El şi-a găsit un protector neaşteptat în Apollo - Helios, Zeul Luminii şi al Soarelui. Crescut şi educat de acesta din urmă, Chiron a fost iniţiat în tainele Cunoaşterii, în timp, stăpânind arta războiului, apoi arta poetică şi arta cântului şi rând pe rând, a ajuns să stăpânească cam toate artele. În timp ce, în general, centaurii erau agresivi, puşi pe harţă, iubeau vinul și femeile, Chiron a fost diferit. El  a preferat să se retragă într-o peșteră de pe muntele Pelion și în scurt timp şi-a câştigat renumele şi respectul ca  vindecător, astrolog, înţelept și învățător.

Chiron avut mulți elevi iluștri: Ahile - războinicul grec datorită căruia Troia a fost cucerită, Asklepios – cunoscător al plantelor medicinale și chirurg renumit în vremea sa, fiul lui Apollo, care este considerat părintele medicinei și al cărui caduceu este emblema familiară a profesiei medicale moderne. Chiron l-a  pregătit pe Herakles la rugămintea lui Zeus, pentru a încheia cu succes cele 12 munci, actele sale eroice care simbolizează provocările cu care se confruntă fiecare ființă umană pe calea spirituală. De asemenea, i-a fost profesor lui Jason, care a format grupul argonauților plecaşi în expedişie ca să recupereze legendara Lână de Aur, Sfântul Graal al zilelor sale. Chiron era priceput în cititul semnelor astrale şi astfel l-a ajutat pe Jason să ajungă să atingă comoara atemporală. Dar cea care l-a făcut renumit a fost Arta Tămăduirii...

            În calitatea sa de Învăţător era mai mare peste centauri; excela în arta supraviețuirii şi a tămăduirii fiind, printre altele, expert în cunoaşterea plantelor pe care le folosea în tratamentele sale și în astrologie. Puterea sa de vindecare stătea în mâini; se spune că dacă el nu putea să vindece atunci nimeni şi nimic nu vindeca şi, ca paradoxul să fie întreg, nu s-a putut vindeca pe sine.

            Invitaţi la nunta unui fiu de rege, Centaurii s-au îmbătat și au început să facă avansuri femeilor prezente, inclusiv mireasei. Prins în lupta dintre centauri și oaspeții beți, printre care şi Heracles, acesta din urmă, l-a rănit accidental la coapsă, cu o săgeată otrăvită, scăldată în sângele Hydrei (cum sângele acesteia era otrăvit, săgeţile muitate în el erau otrăvite) provocându-i o rană urâtă şi de nevindecat; văzându-se neputincios, chinuit de dureri atroce, de incapacitatea de a se vindeca și că nu poate muri, s-a retras în peştera de pe muntele Pelion, de unde a continuat să transmită discipolilor cunoștințele sale. Prometeu, titanul care a furat focul de la zei și l-a dat oamenilor şi pentru care a fost înlănţuit pe o stâncă de pe muntele Elbrus, i-a propus lui Zeus să îi cedeze condiţia de muritor lui Chiron ca să-l elibereze de suferinţă. Mai marele zeilor a fost de acord şi Chiron a murit în liniște. Zeus însă i-a dat onoarea cuvenită nemurindu-l în constelaţia Săgetătorului.

            Numele său este tăinuit etimologic şi astăzi în diverse cuvinte care configurează arhetipul chironian de astăzi – chiromanţie, chiropractică, chirografie, chirurgie. Nu toate instrumentele derivate din numele său au legătură doar cu puterea terapeutică a mîinilor; suntem în faţa unei ontologii a cunoaşterii prin instinct, uman şi animal, prin contopirea minţii cu trupul. Poate că cea mai bună ilustrare în acest sens se exprimă în artă, opera de artă prinde formă, mai întâi, în mintea creatorului şi abia apoi mâna creează la propriu.

Potrivit mitului, Chiron a încercat multe tehnici noi și diferite metode de vindecare de pe urma cărora a dobândit cunoștințe semnificative, în încercarea de a găsi vindecarea, dar el niciodată nu-şi va vindeca singur rana. Astfel, Chiron ar putea dobândi o înaltă calificare în domeniul rănilor de orice fel, iar aceasta poate fi un alt sistem de apărare, cel care păzește rana primară.

Numele lui Chiron (KY-ron) provine din mitologia greacă şi este numele unui centaur care a trăit în munţi şi care, datorită înţelepciunii şi ştiinţei sale, a fost desemnat de zei tutorele şi profesorul unor tineri care, mai târziu, au devenit eroi în viaţă.

Tot din mit, aflăm semnificația astrologică al lui Chiron - include arhetipul Învăţătorului, a Vindecătorului, Muzicianului, Cercetătorului sau Astrologul prin excelnţă. Mai simbolizează şi realizarea de sine, satisfacția personală prin melanjul dintre rațiune și pasiune, inteligență și instinct, animalic și uman.  Chiron s-ar traduce prin ,,mână”, iar termenul ,,chiropractic”, înseamnă cineva care practică medicina cu mîinile sau poate nimfa Philira, mama lui Chiron care s-a transformat în tei poate sugera forţa terapeutică, calmantă a tratamentelor cu plante.

Ca  arhetip mundan, se spune că Chiron întruchipează lecțiile de viaţă de care omenirea are nevoie şi anume capacitatea de a îngemăna preocupările zilnice ale vieții (plata chiriei, spălat rufele,  și așa mai departe), cu realitățile spirituale profunde, simbolizeând astfel o punte de lucru între tărâmul pământean și cel spiritual și astfel să găsească echilibru de care are nevoie.

Într-o temă astrală, Chiron reflectă energiile arhetipale ale vindecătorului, ale şamanului, rănit și ale profesorului care, potențial, există în fiecare dintre noi. Deşi subiectul este departe de a fi fost complet elucidat, plasarea lui Chiron în tema natală reflectă rana afectivă, involuntară, din copilăria timpurie. Această rană chironiană este o leziune a naturii noastre instinctuale cu impact extrem de puternic asupra încrederii. Ea a fost provocată, de regulă, de către cineva apropiat nouă şi în care aveam încredere.  Astrologul englez, Liz Greene, este de părere că rănirea s-a produs ca urmare a unei neglijenţe stupide sau din neatenţie şi în consecinţă, nu există o persoană anume care să fie acuzată de rea intenţie. Rana chironiană este o durere care nu va fi niciodată vindcată complet.

Ființă umană are o structură constitutivă foarte complexă. În plus, față de constituția energetică, adăugaţi şi constituția anatomică şi fiziologică cu tot cu funcționarea sistemelor de organe – endocrin, nervos și imunitar ş.a.; complexitatea acestui organism viu, care funcționează ca un întreg, ne permite să percepem și să exprimăm cât de complicată și cât de mare este problema ego-ului față de conștiința de sine a individului. Dacă adăugăm la aceasta, ideea că nimeni nu trăiește singur, în sensul că individul depinde de familie dar și de comunitatea în care trăieşte, ca să se raporteze la social și să se angajeze în activități profesionale, este o idee ușor acceptabilă; contactul cu o persoană - cu resursele sale interioare, cu calităţile şi talentele lui precum și cu limitările sale care nu sunt incluse în structura lui genetică, nu poate fi mecanică, ci mai degrabă depinde de un efort conștient și ar fi perfect, consecvent de-a lungul vieții sale.

Astfel, conexarea unui individ cu propriul procesul de individuație - care include şi problemele de sănătate într-un sens cât mai larg - depinde recunoașterea și interesul faţă de ființa sa interioară. Ar trebui remarcat faptul că acest interes reflectă un proces dinamic, care poate începe în orice moment al vieții, de la începutul anului până la sfârșitul lunii. Indiferent însă, chiar dacă există şi unele excepții, cazul în care persoana află că există o urgență de familie sau că o persoană din mediul pe care îl frecventează are o problemă, prin poziţia şi atitudinea sa necesită participarea lui la desfăşurarea evenimentelor din lumea exterioară.

Prin urmare, modul cum relaționează cu sine şi cu lumea exterioară, reflectă dinamica procesului de necesitate, inclusiv problema sănătății proprii dar şi a comunităţii din care face parte. Dacă o persoană recunoaște necesitatea de contact și de experiența cu fiinţa sa interioară, declanşarea procesului numit metanoia sau schimbarea de proces mental, apucând o nouă direcție spre lumină, va duce la o dezangajare în raport cu identificarea pură și exclusivă cu lumea materială și implicarea într-un proces de maturare individuală sau de individuație, în sens strict, şi care, în cele din urmă, poate duce la reconectarea cu sinele. Am putea adăuga că dezvoltarea ego-ului față de fiinţă, ca totalitate, se va realiza şi prin integrarea corpului în acest proces, această integrare implicând abordarea sănătăţii sub toate aspectele ei. Un simptom este privit ca un simbol care exprimă  nevoia de a integra un element nou în conştiinţa reprimată.

Pentru James Hillman, factorii de personalitate cum sunt sentimentalismul, eficientizarea costurilor, creşterea puterii și fervoarei religioase sunt factori recurenţi care pot duce la boli, în special cele ale inimii. Pentru el, infarctul ţine de ideea de consistent, de totalitate şi arată că inima omului modern fie nu este pregătită pentru valorile intrate în circulație, fie a fost constrânsă de varii stricturi să nu li se permită să treacă mai departe şi că aceste valori vin din lumea fanteziei şi a imaginaţiei. Am putea spune că ego-ul nu ne lasă să dăm drumul conținuturilor inconștientului să iasă la lumină şi de aici, creşte tensiunea internă, ceea ce este un pericol şi sporeşte starea anxioasă a individului. Atunci când aceste conținuturi sunt asociate cu conflicte cum este iubirea, de exemplu, rezultatul poate fi o lipsă de armonie care duce la aritmie. Bolnavul de inimă exprimă detaşarea de ego şi se orientează spre necesitatea iubirii aşa că nu trebuie decât să se reataşeze la sine pentru ca armonia să revină. De aceea, accentul pe refacerea armoniei dintre Eu şi Sine este fundamentală pentru stabilitatea sa ca întreg, inclusiv a sănătăţii sale, deoarece va permite dezvoltarea procesului de individuație (Jung) şi care este important pentru fiecare dintre noi. Acesta este procesul de a individualiza, de a deveni ceea ce este cu adevărat individul, rezultatul interacțiunii dintre el şi colectivitate pe de o parte și modul în care se adaptează la esenţă, pe de alta.

În activitatea sa clinică, terapeutul trebuie să ia în considerare şi aspectul simbolic al bolii care provoacă imaginaţia pacientului – de câte ori nu ne închipuim, atunci când avem simptome pe care nu ni le putem explica sau nu le recunoaştem, că suntem grav bolnavi? – şi care, de fapt, este rezultatul contactului dintre inconștientul personal și cel colectiv şi creează condițiile pentru a înţelege mai bine ce s-a schimbat în dinamica organismului. Astfel, relaţia pacientului cu boala sa și cu recuperare este strâns legată de ce se întâmplă la nivel mental. Prin urmare, putem vedea că simptomul este un simbol care exprimă și dezvăluie o cale de decuplare. Aceasta depinde de ego, în cazul în care acesta va înţelege ce se întâmplă, va da un sens procesului în cazul în care simptomul continuă să fie văzută ca ceva care trebuie să fie eliminat sau ignorat. Aceasta eliminare, fără conștientizarea sensului, duce mai mult ca sigur la probabilitate ca simptomele să reapară periodic, cum se întâmplă în numeroasele cazuri de ulcere recurente si bolile de inima, printre altele.

În general, procesul terapeutic încearcă să diagnosticheze un număr cât mai mare de elemente care restricționează raspunsul natural, să deblocheze aceste restricții, să incurajeze bolnavul să se confrunte cu propriile temeri prin dezvoltarea talentului nativ în acest sens şi care în cele din urmă, îi ajută să elibereze spontan energia vitală. În acest sens, un studiu astrologic, care trebuie să includă o analiză a temei natale, a tranzitelor și progresiilor, poate ajuta, dând cezarului ce este a cezarului, adică punerea în lumină a lui Chiron care să fie pivotul central al unei teme de sănătate, de exemplu.

Astrologic, Chiron poate fi extrem de frustrant ca interpretare. În primul rând, pentru că nu a existat, dea lungul vremii, nicio convenţie astrologică legată de el, în cazul în carea ar fi trebuit să fie una, el fiind descoperit abia în 1977. În al doilea rând, mulți astrologi nu îl includ pe Chiron într-o interpretare a temei natale și nici nu recunosc că ar avea vreun efect asupra acesteia. În plus, orbita lui este neregulată, asteroidul petrece mai mult timp în unele semne decât în altele. Cuvântul cel mai potrivit pentru al descrie este cel de rătăcitor prin sistemul solar.

Astrologii folosesc termenul de vindecător rănit, atunci când se discută despre Chiron şi pun un accent grav în interpretare pentru a sublinia implicarea lui vis-a-vis de aspectul educației, de vindecarea și înțelepciunea chironiană, iar rana, în sine, este rareori elaborată. Dilema finală este legată de modul de interpretare în tema natală una simplă asemenea mersului pe bicicletă sau una elaborată cum este mecanismul subtil al subconştientului individual.

Cuvântul cronic, de exemplu, este similar cu Chiron și sugerează o condiție de lungă durată. Interpretarea oficială pentru astrologia medicală este de indigestie cronică, boli de lungă durată și recurente sau caracterizate de suferinţe îndelungate, invaliditate temporară sau definitivă ori lipsa cronică de fonduri sau starea de șomaj îndelungat ar putea fi observate prin poziţia lui Chiron în Casa a 6-a, Casa muncii dar şi a bolilor cu manifestare acută.  Prin urmare, Chiron în Taur sau în Casa a 2-a care reprezintă veniturile individuale provenite din munca proprie, auto- suficiența și valoarea de sine poate descrie o persoană care are datorii vechi sau scadente fără putinţa de a le plăti dar care caută modalităţi de plată ceea ce scade încrederea în sine şi induce nesiguranţă. Chiron în Prima Casă sau în Casa a 6-a a temei natale poate reprezenta boli cronice sau accidentul care indisponibilizează temporar ori definitiv un nativ, limitându-i astfel posibilitatea de mişcare. În artroze, de exemplu, unde durerea este cronică vorbim despre un blocaj, despre o situație din care nu există nicio cale de ieșire. De asemenea, o situație nedreaptă sau o starea de boală, îndelungată, pentru care nu există niciun leac. Privit din această perspectivă Chiron reprezintă locul unde ne simțim neputincioși și de care ne-am săturat fără însă, a ne construi apărarea.

Dar, Chiron mai semnifică valori şi cunoştinţe vechi; unirea intelectului cu instinctul. El a predat medicină, arta războinicului, muzica şi astrologia, printre alte discipline, practic vorbind, el reprezintă însăşi disciplina şi educaţia, arată cum să ne schimbăm viaţa prin crearea unui destin mai bun, o transformare radicală a atitudinii faţă de viaţă, acesta a fost adevăratul scop a lui Chiron. Apropo, cuvântul chiropractician provine de la numele său.

Semnul Săgetătorului sau Arcaşul are ca reprezentare un centaur care ţine în mâini un arc cu săgeata îndreptată spre Înalt. Similitudinea nu este o coincidenţă, Chiron a fost Prima fiinţa de acest fel. Rănit accidental, suferinţa şi agonia lui au fost lungi deoarece era nemuritor şi şi nu putea muri fără permisiunea zeilor. A renunţat de bună voie la nemurirea sa cu încuviinţarea acestora iar după moarte a fost imortalizat în constelaţia Arcaşului.

Chiron este cheia pentru căutarea perpetuă,  pentru învăţarea marilor valori universale, pentru promovarea creşterii noastre spirituale prin căutarea unui Profesor, a unui ghid în labirintul vieţii. Reprezintă, de asemenea, căutarea unei modalităţi de vindecare a rănilor psihologice şi de a le integra în marea Lecţie de viaţă, ca ispăşire şi ridicarea în Lumină.

Acest lucru se face prin amalgamarea competenţelor de dascăl şi căutare a adevărului către o nouă identitate şi poate nu întâmplător simbolul lui Chiron este o cheie stilizată. Este cheia ezoterică de care avem nevoie ca să deschidem uşa schimbării printr-o formulă personală dacă vrem răspunsuri. Iar pentru a găsi răspunsuri, căutăm un Învăţător, un mentor, care să ne ajute să dezlegăm şi să înţelegem aceste mistere ale vieţii.

Vedem unde este plasat Chiron în tema noastră natală şi aceasta ne ajută să înţelegem ce, de ce şi cine suntem adică are rolul unui ghid.  Rolul de tămăduitor al lui Chiron, ca unul care a fost rănit de acţiunea neintenţionată a altuia este în concordanţă cu etapele de dezvoltare ale unei copilării atipice, copilul crecut pentru a face ceva anume, destin hotărât de alţii, în speţă de mamă sau de tată şi nu de el. Alice Miller vorbeşte despre conştientizarea timpurie a durerii altuia, în cartea sa Drama unui copil talentat. Ea crede că familiile în care copiii sunt sensibili şi plini de compasiune, empatizează emoţional cu adulţii şi focalizează aceste emoţii asupra mamei care acţionează ca un model Ceres – Lună, îl îndrumă şi-i cultivă toate adevărurile ei (tu eşti capul familiei, tu eşti singurul meu sprijin) şi care ajung să fie şi ale lui, dar, de fapt, îl creşte manipulându-i persoalitatea şi distorsionându-i-o pentru ca mai apoi acesta să devină însensibil la nevoile proprii şi ale familiei, să se trasforme într-un sistem de sprijin doar pentru mama sa şi astfel asistăm la un schimb psihologic de roluri. Felul în care copilul ar percepe acest transfer de roluri depinde de o mulţime de factori: limitări financiare, pierderea soţului prin moarte sau prin divorţ, modele de abuz sau de neglijare sau pur şi simplu maturizarea înainte de vreme cu lipsă de putere emoţională. Rezultatul? Copilul se identifică cu aceste experienţe ca fiind ale lui însuşi şi care, în fapt, îi distrug copilăria. Rolul lui Chiron în aceste situaţii este de a obliga copilul lipsit de copilărie să se confrunte cu drama sa şi să rezolve problema îngropată în subconştient – Luna şi primele impresii despre mamă şi inconştient – Casa a 12-a, probleme psihologice, Casa a 4-a, conştientizarea realităţii şi Casa 8-a, valorile altora. Aceşti copii, cresc de multe ori cu rana în suflet, mulţi dintre ei ajung psihologi sau terapeuţi, asistenţi sociali, psihiatri, consilieri pe probleme de abuz şi de cele mai multe ori, nu sunt conştienţi de ce au ales acest drum profesional. Mecanica chironiană intră însă sub incidenţa arhitecturii temei natale, în afară de casele astrologice.