În tranzit, nu vom apuca să-l
vedem parcurgând toate semnele, ci în medie, 3 până la 5 case, în funcţie de
mişcarea pe care o va avea în casa respectivă. Şi atunci mi-am spus, e clar,
înseamnă că acel câmp de acţiune pe care îl reprezintă casa respectivă necesită
o transformare profundă, este domeniul în care nativul se confruntă cu cele mai
complexe probleme emoţionale şi cele mai greu de rezolvat datorită rezistenţei
cu care se opun schimbării. De asemenea, părerea mea este că cele mai
importante aspecte pe care le face Pluto în tranzit sunt cele cu planetele
personale – Mercur, Venus şi Marte şi, implicit, cu luminariile – Soarele şi
luna. Cum fiecare aspect, aşa cum spuneam mai sus, are în medie între 3 şi 4
ani, putem deduce că schimbările profunde din structura personalităţii noastre,
reprezentate de aceste planete și de Pluto, au o dimensiune foarte adâncă și de
aici dificultatea conştientizării şi elaborării lor.
Pluto ne învață să ne confruntăm
cu emoțiile noastre, să ne cufundăm în ele şi apoi să ieşim la suprafaţă şi să
ne reformulăm pentru a analiza trăirile şi a căuta oglinzile potrivite pentru
reflectarea distorsiunii pe care să o analizăm în vederea schimbării. Ne vom
elibera de jugul întrebărilor abia în momentul în care vom fi fost capabili să echilibrăm
ceea ce era supra sau subdimensionat în personalitatea noastră. Dar, pentru a ajunge
la acest echilibru trebuie mai întâi să înțeleagem motivele blocajelor noastre,
cât de adânci sunt rădăcinile refulărilor noastre, care sunt mecanismele de
apărare şi de control tocmai pentru a fi în măsură să le schimbăm după aceea. Cum
am putea exemplifica? Simplu, realizând care sunt temerile noastre profunde, adică unde se
regăsesc umbre, ca să spun aşa, în personalitatea noastră.
Apoi, o altă întrebare care-mi
trece prin minte este câți dintre noi, am avut experienţe interioare
distorsionate care ne-au schimbat drumul în viaţă? Care au fost acelea? Este
uşor să spui nu am avut condiţii sau nu am avut posibilitatea să facem un
anumit lucru dar foarte greu recunoaştem că, de fapt, nu am avut chef să ne
înhămăm la ceva mai dificil decât propria noastră stare de bine, de confort
interior, ne lipsea aplombul şi curajul unei anumite vârste, dar care vârstă nu
dispunea de experienţa de viaţă a maturităţii. Cu Pluto însă, important este să
ne regăsim cine suntem noi cu adevărat, de ce anume trebuie să ne debarasăm şi
ce trebuie să păstrăm ca să mergem mai departe.
Pluto simbolizează inconştientul
profund. În aceste condiţii, trebuie să înţelegem că inconştientul nu este
numai depozitarul celor mai dificile complexe emoţionale ci şi locul în care
multe dintre comorile personalităţii noastre sunt ascunse. Trebuie să identificăm
în noi, cu atenție, calități suprimate, în scopul de a le integra și de a lucra
cu ele, cine crede că nu este capabil să le scoată la lumină se înşeală
amarnic, dar nu numai că se înşeală, va rămâne prizonierul neputinţei sale.
Cu toții avem anumite impulsuri interioare
şi ni se pare deplasat să le exteriorizăm deoarece face nota discordantă cu
mediul în care trăim, ne ferim să le exprimăm deoarece ne este teamă de felul
în care ne vor privi cei din jur sau cum vor reacţiona persoanele la care ţinem
sau pe care le iubim, mai ales copii fiind. Prin urmare, tentativa de a
controla aceste impulsuri s-a transformat într-un mecanism de autoapărare şi
care se poate întoarce împotriva noastră atunci când ne aşteptăm mai puţin. Nu
întâmplător spun părinţilor care se despart să nu îl vorbească de rău pe
celălalt părinte.
Revenind, să nu uităm că ego-ul se formează cu scopul de a
include calitățile și impulsurile pe care lumea exterioară le aprobă și le
exclude pe cele altfel decât considerate normale. Când reprimăm caracteristici ale
personalităţii, considerate nepotrivite la un anumit moment sau de mediu social
în care evoluăm, renunţăm fără să ne dăm seama la un potențial extrem de
creativ și de productiv. Din acest motiv, vom încerca să negăm ceea ce este inadecvat
și sfârșim prin dezvoltarea unui sine fals, dar care îndeplineşte condițiile de
siguranță ale societăţii în care trăim.
Tranzitul plutonian, de obicei, ne
duce spre ceea ce suntem cu adevărat, spre materia primă din care s-a plămădit
personalitatea noastră, oferindu-ne posibilitatea de a integra potențialul pe
care l-am negat multă vreme. Procesul catharctic este urmat de o actualizare de
experiențele trăite și o exteriorizare a calităţilor reprimate, care au o
valoare intrinsecă, mult mai mare decât teama de a le exprima. Pe urmă, să nu
uităm Pluto este legat de procesul de eliminare a balastului, a trăirilor
aiurea şi a disponibilităţilor care nu ne mai sunt de nici un folos, el este
simbolul curăţării profunde a conținutului psihic, ceea ce duce la
transformarea și reaşezarea caracteristicilor zonei în care acţionează. Rezistenţa
la acest proces duce la un mecanism de apărare exprimat, de regulă, prin
anumite idei fixe, un comportament mecanic repetativ, obsesii și acțiuni
distructive .
Propunerea lui Pluto este de a
căuta comorile noastre interioare, fiecare aspect bun al personalității noastre
care, la un momentdat, a fost considerat in util sau de neacceptat – acum 20 de
ani era o ruşine ca o femeie singură să facă un copil sau era de neconceput ca
o femeie să fie procuror, şofer ori manager de companie, concepţii care astăzi
sunt depăşite. Dar ca să ajungem la această transformare, trebuie să trecem printr-o
serie de etape pe care un astfel de tranzit ni le oferă:
- prima etapă este atunci când
ne este frică de noi înșine, ne este frică de stările interne sau externe
pe care le putem experimenta din frica faţă de suferinţă, de distrugere,
de risipa și epuizarea care pot rezulta de pe urma procesului;
- apoi vine sentimentul de
pierdere a controlului - nu mai avem controlul asupra acestor situații așa
cum aveam înainte, nu mai avem aceleași puncte de referință şi adesea,
avem sentimentul că ne-am pierdut, ceea ce, adesea, duce la descurajare și
oboseală;
- vom începe pe urmă, să
vedem tot mai multe posibilități în jur şi vom avea, treptat, acces la un altfel
de cunoaştere; este începutul restructurării interioare exprimat printr-o eliberare
pe care nu ştim, pe moment, cu ce să o asimilăm.
- la sfârșitul tranzitului
sau atunci când un anumit aspect se risipeşte, simțim o stare de bine
interioară, o bucurie de a trăi viața într-un alt mod, mai complet și mai
profund, dar, mai ales, devenim conștienți de integrarea şi apoi
manifestarea calităților simbolizate de planeta atinsă de influxurile
plutoniene și experienţele pe care urmează să le trăim în câmpul de
acţiune reprezentat de casa tranzitată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu