In cautarea propriilor nevoi

Arhetipul Lilith

           

         Ca să putem vorbi despre arhetipul lui Lilith, să ne uităm mai întâi, la ceea ce acoperă această poveste dincolo de îndemnul de a face parte, conform regulilor instituite, dintr-o anumită societate. În timp ce mitul este versiunea socială adaptată după o poveste care a circulat deschis, am putea spune că arhetipul este un fel de software de bază conform căruia fiecare dintre noi acţionează  sau, cel puţin, la care are acces ca parte dintr-o colectivitate legată prin povestea în sine.

Arhetipul este disponibil în fiecare dintre noi deoarece suntem o conexiune constantă la inconștientul colectiv. Aceste conexiuni nu sunt altceva decât miturile cu care trăim, care nu au nimic de-a face cu creatorul de artă, dar care au modelat cutumele de-a lungul timpului, le-au adaptat propriilor nevoi şi care ne învaţă cum să trăim în lumea pe care am creat-o pentru noi înșine. Prin urmare, arhetipul ne leagă unul de celălalt și exprimă, cel mai aproape de adevăr, cine suntem cu adevarat ca oameni.

Fiecare mit vorbeşte despre cum ar trebui să ne comportăm, să acţionăm sau să respectăm ordinea firească a lucrurilor şi să avem succes în contextul cultural şi social în care trăim. Arhetipul descrie o parte din cine suntem noi, precum şi mediul şi felul în care suntem înclinaţi să trăim noi înșine. Dacă învăţăm mai întâi să vizualizăm un mit și abia apoi să-l repovestim, ne conectăm la cine suntem în interiorul nostru. Procesul ne permite să dăm deoparte așteptările, adânc înrădăcinate, pe care societatea le-a cultivat în fiecare dintre noi şi să decelăm între ceea ce este poveste şi ceea ce este realitate.

Ne putem simți rușinaţi sau vinovați pentru că am trăit un proces arhetipal, care diferă de la mit la altul, dar este de așteptat să se întâmple toate acestea pentru a găsi un răspuns cu privire la viața noastră, la reacţiile, deciziile sau renunţările noastre. Cu toate acestea, mulți dintre noi nu găsesc în miturile pe care le au la-îndemână, viaţa aşa cum este simplă și fără complicații, în alb sau negru, cu bune şi rele, pentru că suntem profund ancoraţi în cultura în care am fost formaţi şi în mediul din care facem parte.

Când coborâm în lumea noastră interioară căutăm să înţelegem, să ajungem la acel adevăr de care avem nevoie şi  găsim nu doar o întreagă paletă de griuri minunate, ci şi alte culori care fac trecerea de la negru la alb. Atunci când vrem să vedem diferența dintre mit și arhetip, nu avem parte de linişte interioară ci căutăm să ne desprindem din înrădăcinarea obişnuinţelor, din fixitaea tabieturilor şi a obiceiurile, de fapt, încercăm să găsim DRUMUL către adevăr. Este ca şi cum am dezghioca, văl cu văl, realitatea subiectivă învăluită în problemele, dorinţele, aşteptările, acţiunile noastre ca să o transformăm într-o realitate obiectivă.

Aceasta este o posibilitate şi mai mare de auto-responsabilizare, dar mult mai important, este un spațiu de a ne accepta și a ne iubi pe noi. Ca să fii diferit de cei care te înconjoară, este foarte dificil. Astăzi nu pare să mai fie o problemă de ordin social, dar în mare parte, privind doar în istorie, a fi diferit nu este privit cu ochi buni, mai ales, atunci când vine vorba despre propriile opinii. A fi altfel decât ceilalţi trebuia evitat, dacă nu riscai să fii nevoit să părăşeşti cetatea pe ascuns – cum a făcut-o dese ori Leonardo da Vinci, de exemplu, numele tău să fie trecut pe o listă neagră – să ne gândim doar la Galilei sau la Giordano Bruno ori la Copernic, obligaţi să-şi renege crezul, ştiinţa sau originiea, altfel riscau să fie ucişi cât mai sinistru posibil – Bruno a sfârşit pe rug sau perioada neagră a penitenciarelor şi reeducării comuniste în România. Întregul fenomen a fost circumscris naturii arhetipale ale lui Lilith sau Lunii Neagre cum i se mai spune.

Transmiterea culturală a mitului Lilith ne-a lăsat o plajă largă de opţiuni, dar mulţi dintre noi nu doresc sau nu pot să se iubească pe sine aşa cum o cere Lilith. Unii dintre noi o fac si apoi descoperă surprinşi ca nu mai sunt ca înainte, alții se întreabă dacă ar trebui să dăm importanţă laturii noastre instinctive, sălbatice, de ce uneori ne simţim sfâșiaţi între realitatea interioară și realitatea exterioară, prescriptivă, care ne spune cine ar trebui să fim.

Cred că nu mai putem evita confruntarea cu noi înşine decât iubind şi această latură instinctivă şi sălbatică cum o numim. Implicațiile modifică relația noastră cu femininul şi masculinul natural, includ modul în care concepem și chiar interacționăm cu influxurile acesteia, mai pe româneşte spus, să o stăpânim noi pe Lilith şi nu ea pe noi, iar pe de altă parte să conştientizăm că Lilith deține cheia pentru capacitatea noastră de a ne adapta, de a continua şi de a trăi. Spun asta, la acest început de mileniu când fiecare dintre noi este provocat să se cureţe efectiv de resturile emoționale și energetice ale Trecutului.

Mergând pe firul procesului de separare a mitului de arhetip, ca în orice poveste mitologică, vom vedea destul de rapid că acesta face apel la capacitatea noastră, de fapt, de a porni pe drumul lung al descoperirii sinelui pentru a deschide uşa propriei acceptări şi care conduce, inevitabil, la iubirea de sine. Dar nu putem porni la acest drum dacă nu acceptăm ideea că trebuie să ne întoarcem la Instinct.

Când vorbesc despre latura sălbatică, acel nu stiu ce m-a facut sa-mi pierd mintile, legat de Lilith, vreau să vă gândiţi la instinct. Eu definesc instinctul drept o chimie personală,  deoarece reacţiile în interiorul nostru sunt viscerale. Instinctul este un aspect de bază a energiei lui Lilith și stă la baza a tot ceea ce putem spune despre ea și arhetipul ei din propria experienţă.  Atunci când vorbim despre sănătate, Lilith ascultă de ce îi spune instinctul ei (a se citi poziţia în tema natală şi aspectele din tranzit, mai ales). În fiecare aspect al vieţii putem găsi informaţii despre ea, iar mesajele sunt citibile la o privire mai atentă. Ceea ce trăim astăzi este rezultatul concepţiei patriarhale despre cine suntem, rigiditatea în gândire a evului mediu timpuriu care a făcut să ne disociem de natura noastră animalică din toate punctele de vedere. Gândirea epocii a avut  drept scop controlul absolut, să reducă totul la o viziune previzibilă şi predictibilă. Dacă oamenii şi-ar conştientiza latura instinctuală a fiinţei ca atare, nu ar mai putea fii controlaţi, ideea este că fiinţa raţională este mai uşor controlabilă dacă  este încurajată să-şi nege latura instinctuală în favoarea a ceea ce este raţiune şi controlabil decât să se bazeze pe instinct fapt care este aproape imposibil de controlat. Chiar dacă unii dintre noi sunt conştienţi de latura instinctuală şi apreciază cel puțin câteva dintre modalitățile de normalizare a structurilor sociale, ar fi imposibil să-şi valorifice această calitate deoarece conștiința maselor este axată pe a forma colectivăţi, a emite normative şi legi, a crea un monolit uşor de manipulat.

Structura socială trebuie să cuprindă cât mai mulți oameni posibil, din cât mai multe categorii sociale, iar atenţia lor este polarizată pe activitatea partidelor politice, indivizii rezonând după propriile criterii şi afinităţi cu ideologia unuia sau ale altuia, deloc unitar, împotriva climatului dominat de gândirea și de politica publică. Pentru mulți dintre cei care se conectează la latura lor instinctivă însă, abordarea sănătoasă și conștientă a energiei lui Lilith, face să li se pară dezgustător jocul politic polarizat de interese egoiste și nu acceptă să facă jocul politicii de faţadă.

Partea instinctivă din noi nu este raţională, nu are logică și nu este dispusă să-și petreacă timpul dezbătând probleme sociale sau angajarea într-o retorică calomnioasă menită să întârzie evenimentele care arata progresul. Acestă parte din noi, ca parte esențială a ființei umane, ne învață să facem ceea ce contează cu adevărat, direct, tranşant nu să pierdem timpul tatonând terenul sau experimentând, ne arată ceea ce este necesar pentru a supraviețui, ceea ce ne aduce împlinire și bucurie, cum putem menține activă conexiunea conștientă cu natura noastră interioară dar și să ne regăsim pe noi înșine ca nişte extensii ale naturii.

Mintea noatră este complexă şi toţi ştim acest lucru pentru că toţi trăim drama zilei de mâine. Dacă ne conectăm cu energia sălbatică a lui Lilith lucrurile nu vor deveni simple – dar nici nu vom rămâne încartiruiţi în structuri sociale monolit şi nici nu vom deveni sălbatici în sensul de temut al cuvântului! Sinele nostru personal trebuie să-şi asume latura instinctuală ca extensie a naturii, cum spuneam mai sus, pe de o parte, iar pe de alta, să permită înţelepciunii dobândite să ne ghideze pentru ceea ce urmează să se întâmple în această etapă a evoluţiei coletive şi individuale.

Ar trebui să devenim conștienţi de răspunsurile fiziologice și energice pe care le primim din exterior - oameni, relaţii, situaţii, dinamică, oportunităţi sau orice altceva. Aţi auzit despre un lucru sau aţi întâlnit situații care să evalueze sentimentul de sine și reacţia fizică la fel de mult cum o fac mintea și raţiunea? Aţi întâlnit vreodată o persoană care să arate bine în fotografie și totuși să simţiţi că aceasta nu este bună pentru voi, că nu se ridică la nivelul implicării personale aşa cum se întâmplă în cazul vostru? 

Corpul nostru este un instrument complex, care oferă feedback-ul prin unul din cele două răspunsuri posibile: da sau nu; suntem instruiți pentru a edita această conștientizare a trupurilor noastre deşi, uneori, istoria şi evoluţia civilizaţiilor ne-a  obligat să ignorăm faptul că avem corpuri numai pentru a deveni etaloane ale rațiunii, motivul fiind dese ori virtutea – dedicarea prin aceasta, călugăria, funcţia sacerdotală, vestala, ideologiile religioase etc. 

Putem să ne ascultăm sau nu corpul, totul funcţie de informațiile pe care ni le oferă cu privire istoric vorbind, dacă ceea ce ni se întâmplă sau cu ce ne confruntăm este bine sau nu pentru noi. Am fost educaţi să ne temem de ceea ce ar putea face trupurile noastre și să respingem orice tentaţie. Să vă dau un exemplu. Dragostea şi sexul pentru o sportivă de performanţă dragostea este ca un drog care o duc spre victorie, în schimb pentru un sportiv, de acelaşi calibru, este un handicap şi asta numai pentru că trupurile şi creierele noastre funcţionează tipic. Ia să priviţi poziţiile Lunii si ale lui Marte în temele marilor sportivi. Din ce am constata eu este că, Luna in tema natală a unui bărbat arată partea lui feminina, de sensibilitate, iar Marte în tema astrală a unei femei arată partea ei masculină, iar poziţia în semne şi case locul în care ele au putere şi pot să acţioneze. In perioada marilor concursuri, bărbaţii devin mai sensibili, iar femeile mai calculate, este o chestiune care implică ceea ce psihologii numesc, creier feminin si creier masculin, adică reactivitatea proprie. Frecvent am întâlnit o relaţie tensionată între Lună şi Marte, dar şi o inconjuncţie cu Lilith. În temele feminine cu Marte iar in temele masculine cu Luna. Ceea ce înseamnă că instinctiv, mecanismul de apărare face ca ei să reaţioneze atipic, bărbaţii să devină mai sensibili, iar femeile mai raţionale. 

Reconectarea cu Lilith este un proces în cadrul căruia, corpul ca vehicul pentru călătoria sufletului în acest plan se reloghează la înțelepciunea instinctivă care ne este permanent pe aproape. Când privim semnificaţia etosului, medicina alopată şi alte aspecte ale vieții noastre moderne, de exemplu putem observa manifestarea unui anumit tip de mentalitate care a străbătut veacurile, ceea ce corpul cere este pus sub interdicţia că ne-ar face rău sau am deranja anumite instanţe divine  şi deci ceea ce ne dorim este o ameninţare pentru atât pentru noi cât şi pentru ordinea firească a lucruruilor. Dar de cele mai multe ori vindecarea mai mult răneşte. Vindecarea corpului cu ajutorul medicaţiei de sinteză nu este o soluţie, atenuarea simptomelor induce un dezechilibru care necesită adesea distrugerea unei părţi a orgnismului sau a unui organ. Când suntem reconectaţi la informațiile pe care corpul nostru ni le oferă sesizăm semnalele lui. Dacă nu îmi povestea o pacientă ceea ce urmează, nu realizam că şi eu am trecut prin această fază. Din tema astrală reiese o problemă hormonală la nivelul suprarenalelor. Mi-a confirmat dar mi-a mai spus şi că în urmă cu câţiva ani, un medic ginecolog i-a recomandat să ia anticoncepţionale pentru reechilibrare hormonală. A luat o perioadă, dar când a sesizat că începe să se îngraşe şi că organismul ei s-a dat peste cap, a oprit tratamentul. A înţeles că trupul ei îi transmitea că tratamentul cu anticoncepţionale nu este soluţia la problema care o avea. Marte în Balanţă era atacat pe de o parte de Luna natală, aveam deja problema de disfuncţie a secreţiilor interne, iar pe de altă parte de o inconjuncţie cu Lilith. Am rugat-o să-şi facă creatinina şi dacă este mare să meargă la un alt medic. A făcut ce i-am spus şi s-a constat că problema era, de fapt, un adenom hipofizar, o mărire a şeii hipofizare, glandă direct implicată în funcţia suprarenalelor.  Pe de altă parte, Luna sugera şi o stare de neîmplinire afectivă, iar Lilith îi sugera că merge în direcţie opusă, că nu era atentă la ce îi spunea organismul ei. Nativa era foarte legată de mama ei şi din teama că nu îi va fi alături la greu, refuzase diverse relaţii, închizând robinetul, astfel, pentru orice reglare a tensiunilor biologice normale.

Orice intervenție chimică în organism ne deconecteză de înțelepciunea naturală a corpului. Intervenţia este agresivă și dacă ne uităm la pilula contraceptivă ca la un instrument de eliberare sexuală în ultimele decenii, ar trebui să luăm în considerare realitățile fiziologice şi emoţionale care vor urma având în vedere că biochimia cuiva a fost afectată în mod nenatural. Când vine vorba despre Lilith, nu pilula pentru controlul nașterilor este soluția, ci dorința de a afla mai multe despre nevoile organismului, în mod direct și conștient, și de a răspunde acestor nevoi.