Personalitate , caracter, temperament

       Că suntem diferiţi unii de ceilalţi o ştim aproape de când deschidem ochii. Dar de ce nativi aparţinând aceluiaşi grup elementar sunt atât de diferiţi? De ce două persoane cu un marcaj de Foc puternic sunt diamentral opuse, din punct de vedere astrologic vorbesc? Fiecare zi pare să aducă noi provocări, noi evenimente şi chiar oameni noi în viaţa noastră.

Astrologia oferă o modalitate de a evalua astfel de diferenţe dar, ne oferă, de asemenea, şi o perspectivă asupra modului de abordare a fiecărei situaţii. Este însă astrologia doar un astfel de instrument pentru noi? Sunt convinsă că nu. Există şi alte modalităţi de evaluare a diferenţelor dintre oameni şi a situaţiilor de zi cu zi.

De-a lungul secolelor filosofii şi diversele curente filosofice au definit, au discutat şi au dezbătut patru tipuri de personalitate.

Foc:

• ·         calitate  - fierbinte,
• ·         direcţie – sud,
• ·         astrologic – Mijlocul Cerului,
• ·         anotimp – vara,
• ·         clasificare veche – bila galbenă,
• ·         temperament – coleric,
• ·         stăpânul astral – Dionisos,
• ·         caracteristici de bază – curaj, impulsivitate, spontan,
• ·         categoria  – estetician şi artistic.

Aer:

• ·         calitate - uscat,
• ·         direcţie - est,
• ·         astrologic - Ascendent,
• ·         anotimp - primăvara,
• ·         clasificare veche - bila roşie,
• ·         temeprament - sanguinic,
• ·         stăpân - Apollo,
• ·         caracteristici de bază - inimos, spiritual şi      idealist,
• ·         categoria - religios şi analitic.

Pământ:

• ·         calitate - rece,
• ·         direcţie - vest,
• ·         astrologic - Descendent,
• ·         anotimp - toamna,
• ·         clasificare veche - bila neagră,
• ·         temperament – melancolic,
• ·         stăpân - Prometeu,
• ·         carcateristici de bază - hotărât, econom   şi materialist,
• ·         categoria - senzitiv şi raţional;

Apă:

• ·         calitate - umedă,
• ·         direcţia - nord,
• ·         astrologic - Fundul Cerului,
• ·         anotimp - iarna,
• ·         clasificare veche - flegma,
• ·         temperament - flegmatic,
• ·         stăpân - Epimeteu,
• ·         caracteristici de bază - teoretician, 
•           familist şi responsabil,
• ·         categoria - sentimental şi protector

Peste secole această tipologie s-a păstrat deşi era evident cât de diferiţi suntem şi cât de diferit interacţionăm. Iată măcar un motiv pentru care s-au căutat alte explicaţii. Una dintre aceste explicaţii o oferă psihologia, pornind de la complexitatea şi diversitatea lumii vii era clar că aceste patru categorii erau insuficiente pentru a reconfigura omul modern. Astrologic este mult mai probabil să spui sunt un Vărsător decât să spui sunt un tip de Aer.

Diferenţele de personalitate au fost sesizate de foarte multă vreme astfel că, la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului al 20-lea, psihologii au categorisit personalitatea, cu propriul instrumentar, în patru categorii antinomice cunoscute sub numele de Indicatorul Myers – Briggs: 

·         introvertit – extravertit,

·         senzitiv – intuitiv,

·         analitic – idealist şi

·         raţional – perceptiv.

Combinaţia pe care o propune este cea de: percepţia senzitivă (artistic – Foc); gândire intuitivă (materialist – Pământ); afectiv  analitic (idealist – Aer); judecata senzorială  (protector – Apa). Explicaţia ecuaţiei este că artistul este stimulat, optimist, cinic şi centrat pe ideea de Aici şi Acum; materialistul este responsabil, practic, sensibil şi analitic; analiticul are idei, este interesat de ordinea socială şi de propria imagine; protectorul este cooperant, stabil şi atent să păstreze valorile tradiţionale.

Extravertitul presupune: expresivitate, orientat spre exterior, sociabilitate, interes pentru ce se petrece în jurul său, are o grămadă de cunoştinţe, abordabil, deschis, interes pentru evenimente de orice fel, îşi risipeşte energia pentru altul, este motivat doar de prezenţa celorlalţi.

Introvertitul este rezervat, orientat spre interior, caută substanţa şi profunzimea în ceilalţi, interes pentru reactivitatea afectivă, are prieteni puţini, închis, inabordabil, concentrat asupra locului său, îşi conservă energia pentru sine, auto-motivat.

Senzitivul este un fin observator, sesizează cea mai mică schimbare de mediu, el întodeauna se află Aici şi Acum, neliniştit, curios, are nevoie de experienţe noi de viaţă, de oameni, caută soluţiile în Trecut pentru a se putea gândi la viitor, este cu picioarele pe pământ, muncitor, îşi doreşte să fie de folos, sensibil, este la zi cu toate evenimentele şi informaţiile, valorizează cu succes experienţele trecutului, depune eforturi, transpiră pentru ceea ce face, concentrat pe ideea de a fi de folos.

Intuitivul are o imaginaţie bogată, vede în orice oportunitate o posibilitate, trăieşte în viitor pe cât posibil, introspectiv, se raportează la imaginea de ansambu a lumii, suspicios, bănuitor, speculează oportunităţile, este cu capul în nori, fabulează, adoră ficţiunea, imaginează, la el totul este posibil, pentru el valoarea o reprezintă viitorul, dependent de inspiraţie, anticipează tot ce se întâmplă.

Analiticul gândeşte mai apoi şi abia pe urmă acţionează, obiectiv, atent la detalii, are o atitudine impersonală faţă de ceilalţi, are principii, respectă legile, politicos, respectă regulile, este arhetipul gânditorului, critic, comentează evenimentele, bun analist, măsurat, calculat, judecată critică, este cel care decide sau distribuie, generalizează cu uşurinţă, obiectiv şi logic, genul încearcă albul dar parcă mai bine este în negru.

Idealistul este prietenos, pune înainte propriului nevoi interesul ceorlalţi, rezonează cu problemele celorlalţi, centrat pe valoare şi consecinţă, implicat, rezultate imediate, nu-i place să îşi stabilească priorităţi, circumstanţe atenuante, devoţiune, susţinere, apreciere, tezaurizează, echilibru, înţelegere intuitivă, impresionabil, responsabil, sensibil, sentimental, alegerile sale sunt întotdeauna sub semnul afectivului, se simte excelent în prezenţa celor care gândesc ca el, se implică fără a pune întrebări.

Raţionalul este deţinătorul tuturor uneltelor, este cel care face, sistematic, respectă regulile, metodic, meticulos, îndemânatic în mânuirea tuturor instrumentelor care implică raţiunea, deciziile sale sunt mereu obiective, fixist, rigid, foarte organizat, îşi pregăteşte minuţios acţiunile, separă părţile cu uşurinţă într-un conflict, planifică dinainte totul, atent la detalii, închis, are nevoie doar de sine, îşi stabileşte date limită, ar termina lucrurile înate de aîncep dacă ar fi posibil, nu se lasă până nu termină ceea ce începe.

Perceptivul caută alternativă la rutină, sesizează momentul propice, îi place să experimenteze şi să exploreze, prinde ideea din zbor şi acţionează în consecinţă, flexibil, dezavuează conformismul, are nevoie de informaşie, nu îi plac alternativele, mixează, amestecă, amalgamează, încurcă, adaptabilitate mare, adeptul zicalei lăsaţi lucrurile să se întâmple şi trăieşte-ţi viaţa, are o minte deschisă, acţionează conform ideii care-i graba, crede în destin şi în soartă – să lăsăm lucrurile să se întîmple şi vom vedea ce va fi, deschis oricăror alternative.

            Michael Munkasey un astrolog american pasionat de psihologie, a combinat cei patru indicatori din psihologie cu cele patru tipuri de temperament din astrologie. Modelul de lucru a fost analog cu combinaţiile dintre planete, semne, case, aspecte şi puncte senzitive de tipul - Soarele în Berbec, Soarele în Taur, Soarele în Gemeni ş.a. şi au rezultat şaisprezece subcategorii de temperament, câte patru pentru fiecare temperament în parte.

Una din importantele diferenţe de care trebuie să ţinem seamă este cea dintre Caracter şi Temperament. Atât temperamentul cât şi Caracterul sunt părţi importante ale personalităţii noastre. Temperamentul poate fi descris de astrologie prin analogia cu planetele, semnele şi casele pe când Caracterul este desconspirat de aspectele din tema natală şi punctele senzitive ale acesteia: Ascendentul, Descendentul, Mijlocul Cerului şi Fundul Cerului.

Temperamentul se relevă prin acţiunile şi prin felul fiecărui nativ de a reacţiona în viaţa de zi cu zi, prin deciziile care le ia şi direcţia pe care o urmează în viaţă. Caracterul izvorăşte mai de grabă dintr-un cumul de obiceiuri, moştenite sau dobândite şi se modelează prin experienţa de viaţă, în care, bineînţeles, temperamentul joacă un rol important.

Aceste două părţi distincte ale personalităţii se regăsesc configurate în tema natală, pe de o parte, iar pe de alta, în rolul pe care îl joacă, raportat la experienţa de viaţă, aspectele care se formează între planete, semne şi case.

Să vedem acum care sunt subtemperamentele rezultate în urma combinaţiilor:

Artizan – element FOC:

·         Promotor (aproximativ 10 % din populaţie)

·         Navigator (9 %)

·         Interpret (14 %)

·         Compozitor (5%)

Analitic (ideatic) – elementul AER:

·         Profesor (3%)

·         Consilier (1%)

·         Campion (3%)

·         Tămăduitor (1%)

Afectiv (Protector) – elementul APĂ

·         Supervizor (11%)

·         Inspector (6%)

·         Furnizor (13%)

·         Protector (6%)

Raţional - elementul Pământ

·         Poliţistul (4%)

·         Judecătorul (1%)

·         Inventatorul (2%)

·         Arhitectul (mai puţin de 1%)

Cea de a doua pereche: Apă – Pământ / sentimental – senzitiv sau raţional

Apa - Tip sentimental

Apa este tărâmul emoţiilor profunde dar şi a răspunsurilor emoţionale. Deşi conştientizează cu repeziciune puterea subconştientului adesea pierd prin faptul că nu conştientizează şi ceea ce îi motivează cu adevărat. Poate de aceea Jung spunea despre această funcţie că este totuşi raţională. Până la un punct. Atât Arroyo cât şi Rudhyar recunosc că atunci când aceşti nativi sunt armonici cu dimensiunile cele mai profunde ale vieţii sunt semnele cele mai intuitive şi mai sensibile, metafizic vorbind. Şi deşi sunt în legătură cu întreaga creaţie, adesea nu sunt conştiente de propriile lor sentimente ci sunt copleşite de dorinţe compulsive, temeri ascunse, iraţionale şi hipersensibilitate la cea mai mică ameninţare şi de aceea pot fi rănite cu atâta uşurinţă dacă nu există cineva sau ceva care să le canalizeze această sensibilitate. Şi cred că pot să-l dau exemplu, din nou, pe Traian Băsescu. Amintiţi-vă momentele când lăcrimează, este transfigurat de ceea ce simte şi de aceea nu îşi poate stăpâni lacrimile. El chiar simte emoţia în acele momente, sensibilitatea lui vibrează în acordurile emotivităţii. Şi asemeni Oanei Zăvoranu, a preferat să transforme această sensibilitate într-o armă – la prima avem tupeul şi manifestările verbale violente, dar ea este marcaj de aer, la Traian Băsescu întâlnim glumele pe care nu le gustă toată lumea şi un limbaj stradal, dacă vreţi, dar suprinzător deranjant tocmai faptul că vrea să fie un om la fel ca ceilalţi ori în poziţia sa el nu mai este un om obişnuit ci este cel care ne reprezintă. Şi urâm în el tocmai multe dintre atitudinile noastre cotidiene.

 Aceste stări îi diferenţiază pe nativii apă faţă de nativii aer, care evaluează situaţiile şi oamenii pe baza unor criterii emoţionale. Şi asta mă face să cred că Victor Ponta şi Crin Antonescu sunt sfătuiţi de cineva care cunoaşte tipologia iar ei lovesc acolo unde ştiu că doare mai tare – emoţii, sentimente şi resentimente. Ce nu cred că li s-a spus celor doi, este că nativii apă sunt poate singurii, alături într-o oarecare măsură de cei de pământ, să-şi materializeze cele mai intime dorinţe. Încet şi sigur, chiar dacă sunt foarte sensibili la starea de spirit şi la atmosfera creată în jurul lor.

În astrologie, Apa corespunde funcţiei sentimentale. Atât Racul, cât şi Scorpionul şi Peştii abordează mediul în care evoluează strict emoţional. Tipologia de apă acţionează de cele mai multe ori pe baza propriilor emoţii, decât cu argumente. Cel mai important lucru la aceste marcaje este confortul interior, al său dar şi al celor din jur. Intuiţia, compasiunea şi empatia, de exemplu, sunt tipice pentru nativii Rac sau Peşti. Nativul cu un marcaj puternic de apă spre deosebire de tipul de aer este înzestrat cu darul de a fi deschis la dimensiunea inconştientului de care aminteam mai sus. Singurul element capabil să le protejeze sensibilitatea este pământul. Visele şi imaginaţia sunt deosebit de semnificative pentru ei. Scorpionul, de exemplu, este deosebit de armonic cu partea instinctuală, cu latura întunecată a personalităţii sale.

În cazul în care partea sentimentală este superdezvoltată persoana riscă o deviere prin replierea în sine, asemeni unui turn de fildeş, şi se rupe complet de lumea raţională. Din acest moment, ea este controlată de subiectivism, fără vreo motivaţie anume, aşa că pentru aceste persoane este necesar să accepte importanţa laturi logice şi raţionale a lumii.  

Pământ - Tip senzitiv sau raţional

Jung spune, la un moment dat, că senzaţia reprezintă una dintre cele două moduri de percepţie iraţională. Ideea de iraţional însă nu este folosită aici în sens depreciativ, cum am fi tentaţi să credem. Aceasta înseamnă doar că cei cu un marcaj puternic de pământ nu judecă lucrurile şi evenimentele, ci ajung la o înţelegere a acestora cu ajutorul simţurilor -  se bazează pe ceea ce poate vedea, auzi, atinge, gusta şi mirosi, pe realitatea prezentă, acum şi aici.

De astă dată ne aflăm în faţa unei tipologii acordate la lumea formelor. Faptul că aceşti nativi sunt dotaţi de la natură cu o înţelegere nativă a lumii materiale conferă acestor semne extrem de multă stabilitate, răbdare şi autodisciplină. Receptivitatea lor le dă răbdare şi perseverenţă, dar mai ales găsesc în ei puterea de a rezista, acea rezervă intimă de care mulţi dintre noi ar avea nevoie.

În astrologie, funcţia senzitivă este reprezentată de semnele de pământ - Taur, Fecioară şi Capricorn, semne preocupate de tot ceea ce este real, de tot ceea ce este material, ei înţeleg lucrurile în adevăratul sens al cuvântului. Nativii Pământ sau cei cu un marcaj puternic de Pământ preiau stimulii din mediul înconjurător şi îi clasifică rapid pe baza senzaţiilor transmise de simţuri, adică pe baza a ceea ce simt. Sunt practici şi sobr, materialitatea şi lumea fizică sunt domeniile lor. Din păcate toate aceste atribute materiale le conferă prea multă prudenţă, sunt convenţionali şi dezvoltă dependenţe asemenea semnelor de apă, radicale, aş spune dacă mă gândesc la dependenţa de muncă, de bani, de avere, de lumea materială, în general. De aici, suspiciunea lor vis-a-vis de omenii deschişi, extravertiţi, cu poftă de viaţă. Îi consideră pe nativii Foc şi Aer prea superficiali şi nerealişti, pe când receptivitatea apei se armonizează cu profunzimea analizei senzitive conform zicalei extremele se atrag şi sunt adesea fascinaţi unul de celălalt.

Tipul de pământ poate să se bazeze pe simţurile sale, fără însă a cere, chiar dacă această cerere este motivată de o necesitate stringentă. El este mai puţin deschis la semnficaţia acestei dimensiuni decât opus său, tipul intuitiv. De exemplu, doi oameni fac o plimbare prin pădure, împreună. Cum îţi dai seama că unul este intuitiv iar celălalt senzitiv?! Simplu, persoana intuitivă va aprecia simbolismul mamei natură, în timp ce senzitivul va încerca să aprecieze cam câţi metri cubi de lemn reprezintă copacii respectivi pentru o mobilă sau pentru construcţia unei case.

Spuneam undeva că persoana care vede doar aspectul material al lucrurilor şi a vieţii poate pierde cu uşurinţă legătura cu Întregul. Întrebat ce părere are despre viaţă, s-ar putea să ridice din umeri deoarece el este înconjurat de lucruri şi obiecte materiale, el nu crede în semnificaţia lor spirituală şi prin urmare va fi fascinatat sau oripilat de oamenii de tip intuitiv. Pentru a nu considera mentalul sau spiritualul drept nişte nimicuri, tipul senziv sau raţional are nevoie să-şi extindă viziunea raţională, prin adăugarea de noi dimensiuni celei de materialitate.

Primul cuplu: Foc – Aer / intuiv - analitic

Foc - tip intuitiv

Intuiţia este caracteristica de bază a Focului. Ca şi tip de senzaţie, el este considerat iraţional, în sensul că este lipsit de judecată. Dar ele diferă de la un individ la altul deoarece percepţia lui se bazează pe experienţe mentale sau spirituale. El nu primeşte cunoştinţele prin informaţii şi date cu atât mai puţin prin fapte, ci prin intuiţii spontane care "erup" în conştient. Acest element este corelat cu nucleul de energie psihică despre care vorbeşte Jung - energia este spontană, motivată şi auto-centrată.

Focul este elementul astrologic de tip intiuitiv. Berbecul, Leul si Sagetatorul sunt astral, semne de foc. Oamenii la care predomină elementul de foc tind să fie uşor inflamate. Spontaneitatea lor este aproape proverbială. Berbecul este axat pe acţiune pentru care lasă totul deoparte. Despre Leu se spune că are o sinceritate copilărească şi nemijlocită. Nativii Săgetător domină prin experienţa lor lumea, datorită calităţilor de vizionar. Acest tip de oameni nu vor fi nicodată răi pentru că vor să fie răi, răutatea lor se circumscrie reacţiei de moment, în funcţie de experienţele prin care trec, iar greşelile lor nu sunt premeditate cât sunt rezultatul impulsivităţii lor.Suportă foarte greu sensibilitatea semnelor de apă şi lentoarea semnelor de pământ pentru că simte că amândouă îl vor domina. Aerul îl ajută să ardă învăpăiat doar că impulsivitatea lui va fi prea mult, la un moment dat, penstru sensibilul sistem nervos al nativilor de aer.

Un caz tipic de marcaj de Foc este Oana Zăvoranu; ea nu este rea, are un fond sufletesc extraordinar, dar Focul care o caracterizează o face să acţioneze în consecinţă, fără să se gândească la răul pe care l-a făcut celor din jur; iar atunci când conştientizează acest lucru este prea târziu.

Nativul cu o funcţie de intuitivă dominantă este predispus la riscul de a fi restricţionat de fapte care nu concordă cu realitatea. În cazul în care, în expansivitatea lor, ei ignoră limitările materiale, energia spirituală vă curge în gol. Nerăbdarea şi impulsivitatea lor pot să-i facă să scape din vedere evidenţele ceea ce poate duce la un adevărat blocaj în lumea ideilor iar marile viziuni să rămână neîndeplinite.

Prometheus jumătate de zeu – jumătate om care a adus focul semenilor săi este sursa lor spirituală şi de dezvoltare mintală. Dar dacă nu folosesc acest foc într-un mod practic acesta este inutil şi va dispare fără urmă. În acest sens, este important pentru nativii foc să nu rămână izolaţi în în sfera lor spirituală, ci să cultive valoarea funcţiei polare -  realismul şi gândirea. 

   Aer - tip analitic

La semnele de Aer este predominantă gândirea. Aceşti nativi văd lumea  într-un mod raţional şi logic. Analizează lucrurile pe baza logicii aristoteliene iar criteriul de evaluare pe care îl consideră util este obiectivarea cu tendinţa permanentă să clasifice tot ceea ce este în jurul lor. Aceste semne sunt criticate dar şi critică dar sunt extraordinare atunci când trebuie să sintetizeze, să tragă concluzii sau să găsească dovezi.

De fapt aerul este energia vitală, este ceea ce yoghinii numesc prana. Dacă semnele de foc îşi focalizează atenţia asupra lucrurilor imediate şi a dorinţelor, semnele de aer sunt atrase de lucrurile care vor fi, de idei care nu s-au materializat încă sau pe dorinţe viitoare. Ei se concentreauă pe idei şi obiective care altora li s-ar părea hazardate dar care, fiţi siguri, se vor materializa mai devreme sau mai târziu. Poate nu întâmplător semnele de aer sunt singurele semne care nu sunt reprezentate prin simboluri animale; Gemenii şi Vărsătorul au simboluri umane, iar Balanţa este un instrument de măsură obiectiv.

Aceste semne, după cum spun Stephen Arroyo şi Liz Greene - joacă rolul principal în actualizarea creaţiei la cel mai înalt nivel social deoarece vieţile lor pot influenţa în cele din urmă vieţile a milioane de oameni. Aerul deci este elementul uman cel mai tipic, scos din natura sa instinctuală, şi reprezintă nivelul omului, care a dezvoltat sau mai de grabă, a superdezvoltat şi a valorizat funcţia de a gândi, cel mai mare dar al Omului din ultimele sute de ani. Faptul că se detaşează de evenimente şi de cotidian cu foarte mare uşurinţă, face ca ele să dobânească perspectivă şi obiectivitate în tot ceea ce fac. Din această perspectivă, semnele de aer sunt semnele cele mai sociabile, capabile să aprecieze la justa valoarea ideile, felul de a fi şi de a gândi a celor din jur, fie că le convine sau nu asta, dar fără a se implica emoţional. Lipsa emoţiei face ca ele să nu aprofundeze sentimentele celorlalţi şi nici să fie de acord cu limitările umane.

În schimb, ideile lor pot fi cu uşurinţă devalorizate de semnele de apă şi de pământ, pentru că adesea aceste idei nu trec testul profunzimii emoţionale şi nici nu sunt practice după cum este felul şi judecata celeilalte perechi de semne. Aici îi regăsim cu uşurinţă pe Crin Antonescu şi pe Victor Ponta, care rezoneaza foarte bine elementar dar care niciodată nu vor putea atinge profunzimea şi maturitatea apei care îl caracterizează pe Traian Băsesu sau pe Emil Boc, mult mai pragmatici şi mai realişti.

În cazul în care, într-o temă natală sunt mai mult de o planetă şi / sau ascendentul sunt în semne de aer, nativul va percepe mediul în care trăieşte, în principal, prin raţionament. El este interesat de discuţii "motivate" şi nu de sentimente. Cu o preponderenţă, la nativii aer funcţia sentimentală rămâne adesea "subdezvoltată". Le-ar veni foarte greu să decidă "la un nivel intestinale" sau să accepte criterii subiective, pentru ei nu există dificultăţi în care să-şi arate emoţiile sau reacţia emoţională.

Este important să subliniem că nici o funcţie nu se regăseşte singulară în personalitatea unui nativ ci că există un soi de coabitare complementară. Toate cele patru tipuri au calităţi care sunt necesare pentru o percepţie holistică şi evaluarea lumii. Gândirea superdezvoltată care ignoră alte funcţii, conduce la răceală emoţională şi la lipsă de imaginaţie.

Tipologii psiho - astrale

                                                                                                                                         - 1 -

Probabil sunteţi familiarizaţi cu situaţia în care spuneţi ceva obiectiv şi raţional, dar partenerul vostru să aibă o reacţie emoţională contrară şi să se simtă rănit. Sau aţi fost vreodată deranjaţi de faptul că soţul sau soţia erau extrem de ponderaţi şi de cu picioarele pe pământ, atunci când vă lăsaţi fantezia să bată câmpii?

Acest fenomen interesant, dar aproape de neînţeles este bine-cunoscut. În ciuda faptului că individualitatea umană "se lasă" categorisită, Jung  explică acest fenomen, şi el, prin clasificarea acestei individualităţi în patru tipuri psihologice. Conform teoriei lui conştiinţa de sine cunoaşte patru moduri principale de percepţie care se exprima în mod diferit, mai mult sau mai puţin puternic, în fiecare individ: gândirea, intuiţia, sentimentul, percepţia sau senzaţia şi care, astrologic, sunt asociate celor patru elemente: foc, aer, apă şi pământ.

Ele pot fi definite ca două perechi antitetice: gândirea şi intuiţia sunt considereate raţionale (în sensul că ele valorizează, implică judecata de valoare şi se completează reciproc). Pe când sentimentul şi senzaţia  sunt considerate funcţii iraţionale, pentru că ele nu judeca, ci pur şi simplu percep lucrurile altfel decât pe cale raţională. Firesc, nu toate cele patru funcţii sunt la fel de puternice în individ. O funcţie domină, în timp ce alta tinde să fie subşiminală. Pentru a deveni cu adevărat un Întreg, o persoană trebuie să încerce să-şi dezvolte toate cele patru moduri de percepţie. Aceasta este o sarcină extrem de dificilă iar Jung scrie în Tipuri psihologice - ştim că un om nu poate fi în acelaşi timp Întreg, ca fiinţa evoluată; el nu va fi niciodată complet ci va dezvolta anumite calităţi în detrimentul altora, şi astfel integritatea ideală nu este niciodată atinsă.

În astrologie, cele douasprezece semne ale zodiacului sunt structurate elementar: foc, aer, apă şi pământ. Elementele ne informează despre atitudinea predominantă a unei persoane. De exemplu, dacă tema natală a unui nativ este dominată de distribuţia majorităţii planetelor în semne de foc, vorbim despre un tip elementar de foc. Modul de manifestare şi percepţiile sale sunt predominant de foc, ceea ce este echivalent cu tipul intuitiv jungian.

Ca să înţelegem cum lucrează acestea, să ne aruncăm puţin privirea şi asupra altor culturi a căror tradiţii mitologice, religioase şi filosofice includ un sistem de matrici energetice care vorbesc despre o energie primară ce se regăseşte în Tot şi Toate chiar dacă ea poartă nume diferite – chi, prana, eter, forţă vitală ş.a. Interesant este că, în toate, regăsim un numitor comun pentru această matrice - caracterele generale identice. În Tibet regăsim stupa, o construcţie mistică formată din elemente geometrice: pătrat – pământ, sferă – apa, spirala – focul, semiluna – aerul  şi o mică sferă care se găseşte între cornurile Lunii este eterul, energia primară care a generat viaţa în forme evolutive - pătratul devine sferă, apoi spirală, apoi se disipeaza ca prin contracţie să redevină sferă. În China, regăsim cele cinci elemente – lemnul, focul, pământul, metalul şi apa. În Grecia, găsim sistemul elementar foc, aer, pământ şi apă cărora le dă coeziune tymos-ul, eterul. În Evul Mediu teroria elemetelor este preluată prin scrierile lui Galen şi se elaborează Teoria umorilor prin corelarea elementelor cu umorile. Regăsim ideea de elemente primordiale şi în mitologie; la greci îi avem pe Ouranous –aerul, Geea – pământul, Okeanous – apa, Cyclopus – pământul; la summerieni Anu – aerul, Enlil – focul, Ninurta – pământul şi Enkidu – pământul ş.a.

Evoluţia omenirii însăşi este pendinte întrucâtva de cele patru elemente; în scrierile hinduse şi budiste găsim corelaţia elemente primare – chakre energetice, în cele de spiritualitate asocierea foc – iubire, aer – lăcomie, pământ – dăruire şi apă – liniştea interioară. Teoria celor patru elemente se regăseşte în spatele multor scrieri oculte sub denumirea de corpuri subtile care se întrepătrund cu câmpurile de energie. Astfel, în esenţă, trebuie să înţelegem că nivelul la care operează astrologia este cel al:

-          matricelor energetice,

-          a fluxurilor de energie şi

-          transgresarea acestor energii.

Tradiţional elementele au fost concepute ca perechi cu acţiune antagonistă: foc – aer care sunt exteriorizate şi extravertite şi apă – pământ care sunt interiorizate şi introvertite. Perechea foc – aer este activă şi creativă pe când cea apă – pământ este receptivă şi pasivă. Cele două perechi sunt similare cu elementele fundamentale ale filosofiei chineze – yin şi yang sau cu expresia energiei în helenismul clasic - apolonian versus dionisiac.      

O veche legendă spune despre antagosnimul perechilor elementare, că Aerul este cel care întreţine Focul şi îl face să ardă cu vâlvătăi, în timp, ce Focul este fascinat de modul în care Aerul se ridică spre orizonturile nebănuite; Apa este sentimentală şi sensibilă şi are nevoie de o formă ca să-şi fluidizeze emoţiile şi vine Pământul care îi dă suportul pentru a curge.    

                                                                           

Atenţie la interpretare!

Deşi unii ar fi tentaţi să spună că mă contrazic, aş vrea să lămurim un lucru, ca să putem merge mai departe, deoarece nu cred că este cinstit să trecem cu vederea anumite neajunsuri vizând astrologia arhetipală şi teoria simbolismului astrologiei arhetipale. Aceasta presupune că planetele dintr-o temă astrală, reprezintă ierarhii creative (numen) forţe spirituale formative dincolo de spaţiu şi timp pe care Jung le identifică drept arhetipuri psihologice. 

Dar la o simplă observaţie constatăm eroarea acestei idei: atât planetele cât şi conştiința umană sunt două feţe ale aceluiaşi timp / spatiu manifeste, iar cauzele spirituale formative le transcend astfel că sunt, ca necesitate imuabilă, nereprezentate în harta individuală. Chiar dacă se pot percepe "urme" ale manifestării ele se dezvăluie în timp, prin "proces dinamic", ceea ce se presupune că suprinderea lor într-o temă astrală nu face decât să înghețe această mişcare creatoare ori aceasta nu poate fi oprită niciodată. 

Babilonienii, primii observatori ai Cerului, au găsit în Astrologie un răspuns cultural ca percepţie asupra naturii creative a mişcării şi a configuraţiilor astrale, de-a lungul timpului, pe cerul nopţii, şi care a relevat acţiunea zeilor. Dar mai târziu astrologii greci – astrologie pe care o practicăm şi noi astăzi, - în măsura în care au început să se bazeze hărţile natale sau "horoskopos", au foarte puţin de a face cu ea. Lipsa de înţelegere a acestei diferenţe creează o mare confuzie, pentru că mulţi oameni pot "simţi" intuitiv marele adevăr din spatele viziunii originale babiloniene, dar practicând astrologia pe modelul elen îi contrazicem în multe feluri. În practică, astrologia începe cu planetele reale şi mecanica cereasca pentru a construi harta cu care lucrează, dar odată aceasta construită, ea plonjează într-un univers simbolic abstract, care nu este legat de ceea ce se întâmplă, în timp real, pe cer. 

Acesta este modul în care funcţionează astrologia. Face uz de mişcarea cerească nu pentru că astrele vorbesc despre ele însele sau despre modul în care mişcarea lor ne afectează, ci pentru că prin intermediul unor analogii şi interpretări metaforice le-am transformat într-un instrument sau dispozitiv tehnologic care ne ghidează în elucidarea ordinei şi sensului lucrurilor. Dar acest sens nu este inerent într-o hartă, el nu este arhetipal, acesta este produs de astrolog şi este dependent de context. Jung credea că sensul unui simbol universal a fost dat, iar rezultatul acestuia este înrădăcinat în structura celulară a creierului nostru. De asemenea, el a crezut că aceste semnificaţii universale şi fixe sunt expresia aceloraşi arhetipuri, indiferent de cultura, contextul social şi momentul istoric. 

Efectele adoptării acestor noţiuni, identificate cu simbolurile dintr-o temă astrală, şi refuzul de a lua în considerare caracterul contextual dependent de sensuri, ca urmare a unui proces de construcţie socială, a avut consecinţe profunde în astrologia modernă. De la instantanee, prin semnificaţiile atribuite automat planetelor recent descoperite, bazate exclusiv pe mitologia asociată cu numele lor, la testarea statistică sterilă şi nerealistă a contextului – a defavorizat interpretarea astrologică prin generalizare, cum ar fi faptul că sensul unei planete este aceeaşi pentru toată lumea, de pretutindeni, indiferent de statutul economic, social, politică şi cultura cărora aparţine cel căruia i se întocmeşte un horoscop.

Când vorbim despre esenţele arhetipale cred că trebuie să ţinem cont de anumite lucrurui. De exemplu, o planetă în astrologie, spre deosebire de omoloaga sa astronomică, este un punct matematic abstract. Este folosită ca un factor într-un sistem componenţial, sau mai simplu o cutie de rezonanţă într-un sistem de clasificare, o categorie de clasificare. Astrologul atribuie fiecărui element al realităţii o calitate astrologică specifică sau o combinaţie de factori stabilite prin convenţii, prin ceea ce a învăţat, din cărţi sau la şcoala la care s-au format. Raportarea la un set limitat de categorii astrologice sau corespondenţe este de multe ori intuitivă şi subiectivă, dar se face în conformitate cu normele convenţionale sau de stăpân astral. În cadrul acestui proces, un astrolog poate raporta o planetă la un arhetip în sens cât se poate de Jungian, la fel cum poate fi raportat la ceva din univers care are calităţile unor părţi ale unui Întreg, caracteristici structurale sau definite anterior printr-un sistem convenţional de clase sau categorii de corespondenţe, însă această raportare nu transformă automat planeta în arhetip. De exemplu, la băcănie cumpărăm lapte de la sectorul de lactate, dar asta nu înseamnă că vom urma întregul traseul pe care îl urmează procesarea acestuia – vaca paşte, este mulsă, laptele strâns în canistre, transportat la fabrica de lapte, pasteurizat, pus în sticle, dus la magazin ş.a. Este doar o chestiune de clasificare, astrologia este în primul rând un sistem de clasificare. Acest simplu fapt este, totuşi, acoperit de ideea că o planetă sau un semn astrologic sunt simboluri ale unor ipotetice esenţe arhetipale primordiale, o idee înrădăcinată în noţiuni religioase arhaice proto-astrologie, atunci când planetele şi stelele au fost considerate forţe formative şi agenţi de creaţie spirituală, pe care, ulterior, neo-platonicienii le-au văzut ca pe nişte fiinte vii, dar ipostatice spiritual, manifestîndu-se prin lanţul cosmic al lui a fi.  

Jung a intuit acest lucru când a vorbit întâia oară despre arhetipuri ale inconştientului colectiv, şi mulţi astrologi au acceptat această identificare, chiar dacă în practică aceste arhetipuri sun folosite doar ca o sursă de etichetare sau de denumire pentru o anumită categorie din sistemul de clasificare astrologic. 

Ideea de arhetip ca ceva real existent în propriul subconştient a devenit un obicei iar rezultatul, după părerea mea duce la o mulţime de confuzii, complicăm ceva care în realitate este foarte simplu. Din perspectiva prezentului avertisment, folosirea arhetipurilor Jungiene în astrologie sunt doar o limbă şi o schemă de clasificare, o construcţie analitică pentru a descoperi lucruri noi. Mulţi cred că acestea sunt reale, deoarece vedem realitatea prin intermediul lor, dar arhetipurile sunt doar anumite obiective, prin care realitatea este interpretată şi clasificată, unde obiectiv este doar o categorie lingvistică. Jung nu a putut vedea acest lucruri şi confundată cu arhetipurile Ierarhiile Creative din ocultismul clasic. Dacă acceptăm din start ideile lui Jung, nu facem altceva decât să provocăm degradarea percepţiei asupra noţiunilor de religios, spiritual şi ocult. 

Trebuie să acceptăm că nu există nici o teleologie şi nici o ontologie într-un semn zodiacal sau într-o planetă şi chiar dacă ar fi existat asta s-a întâmplat cu mii de ani în urmă, când astrologia a început prin a fi ceva sacru. Acelaşi lucru se întâmplă cu calendarul din fiecare cultură, la anumit moment dat în evoluţia sa. Ele sunt doar abstracţii matematice conforme cu un sistem de convenţii, un dispozitiv convenabil tehnologic, precum un ceas sau o maşină de dactilografiere; sunt instrumente convenabile pe care le folosim pentru a dărâma şi a reconstrui realitatea în mod semnificativ. Instrumentele nu contează, atâta timp cât acestea sunt conforme cu normele profesionale din domeniu, ceea ce contează cu adevărat este ceea ce facem cu ele. 

În sens astro-jungian, miturile sunt expresia arhetipurilor, care transferă anumite caractere mitice şi naraţiuni asupra planetelor prin intermediul unor anumiţi termeni din psihologie sau de altă natură. În astrologie rolul mitului este mult mai complex decât o face trimiterea directă la acesta. Sensurile astrologice nu sunt un dat, ele sunt construite ca urmare a unui proces social, iar atunci când identificăm o planetă cu un mit, datorită educaţiei astrologice şi de socializare, mitul devine înrădăcinat în procesul gândirii noastre şi funcţionează ca o paradigmă care, conştient sau nu, ne direcţionează cum să construim simbolismul unei teme astrale sau să interpretăm o anumită planetă. Ca ilustrare a modului cum operează mitul în sensul celor spuse mai sus, să ne gândim numai la asocierea lui Pluto cu semnul Scorpion şi cu Casa a 8-a sau a lui Neptun cu semnul Peşti şi cu Casa a 12-a ori a lui Ceres cu semnul Fecioară şi Casa a 6-a. În termeni strict simbolici, asocierea cu semnele respective sunt justificate mai ales de mit, deoarece semnul consolidează această asociere în timpul procesului de construcţie, ca într-un mecanism de feedback.

De exemplu, Neptun, planetă de apă, Stăpânul mărilor şi oceanelor, este asociat, normal, cu semnul Peşti; pe de altă parte, semnul Peştii fundamentează ideea că Neptun ca stăpân a tot ce este lichid, diluează, induce compasiune, sensibilitate şi deci Neptun are un caracter umanitar. Scorpionul şi Casa a 8-a sunt firesc asociate cu moartea şi învierea, deoarece Pluto este stăpânul lumii subterane care îşi răpeşte soţia pe Persefona/Proserpina stârnind un adevărat scandal care duce la moartea naturii (mama Persefonei este Demetra/Ceres stăpâna recoltelor şi agriculturii) şi la renaşterea acesteia atunci când este de acord ca ea să se întoarcă la mama sa şi de aici asocierea cu moartea, cu regenerarea, învierea, pasiunea şi intensitatea, întunericul şi lumina, mitul păsării Phoenix ... Multe dintre observaţiile asupra lui Pluto au relevat, că poziţia planetei într-un anumit moment istoric, scoate la lumină manipularea şi controlul evenimentelor la scară mundană, lupta pentru putere, că are afinitate cu anumite grupuri şi grupări din lumea interlopă, caracteristici  care nu se prea potrivesc cu mitul, la prima vedere, şi care sunt interpretate psihologic ca o compensaţie pentru frica de moarte ori ceva similar. 

Aceaste observaţii empirice ale modului cum acţionează planetele au fost prelucrate, interpretate, reproduse, amplificate şi clasificate în funcţie de asocierea mitică originală, întărită şi de către asocierea cu semnul. Ideea nu este neapărat că această modalitate de interpretare este greşită, ci doar că este parţială şi limitată, că aspectele importante ale acţiunii planetelor care nu sunt asociate cu mitul, sunt ascunse şi că este nevoie de o reinterpretare apelând la un cadru diferit. Este şi motivul pentru care cred că paradigma mitologică, mai ales atunci când se bazează pe caracteristici generale, de exemplu, Chiron este vindecătorul rănit, dar el este şi Învăţătorul şi Pedagogul şi Tămăduitorul de excepţie, dar se foloseşte doar interpretarea exclusivă - cea de vindecător rănit, sărăceşte astrologia. Abuzul de motive mitologice, cum spunea, la un moment dat, Rollo Mayo, este echivalentul haosului în sistemul solar aşa cum este el definit de astronomie: orbita începe să se extindă sau se contracte şi se propagă în alte domenii planetare şi are drept consecinţa pierderea structurii şi a predictibilităţii. Sensul nu mai este unul astronomic, doar mitologic, simbolismul astronomic este pierdut, iar mitul, care în mod natural se extinde şi se contractă, se propagă liber în multe domenii şi la diferite niveluri ale experienţei umane, forţat să se potrivească interpretării, să se încartiruiască într-un simbol astronomic mult prea strâmt şi mult prea îngust. 

Pe de altă parte, să nu scăpăm din vedere faptul că Jung a folosit conceptul de arhetipuri prin identitate cu modelele mitologie ca exemple de modele de viaţă pe care le personifica fiecare semn zodiacal in parte. Fiecare noţiune astrologică corespunde unui set de zei care posedă caracteristici diferite; sarcina astrologului dar şi a psihologului este de a defini arhetipul mitologic iniţial, unificat în analiza diverselor culturi. Acest lucru este posibil deoarece arhetipul este propus ca noţiune universală. El oferă oportunitatea de a consolida, îmbogăţi şi chiar a corecta reprezentările noastre cu privire la rolul unei planete sau unui semn într-o temă astrală. Arhetipul mitologic al unei planete pe care îl regăsim în diferite culturi, ne ajută să înţelegem care sunt caracteristicile primare având în vedere şi semnul corespunzător, dar şi ce caracteristici străine şi abateri de la arhetipul original sunt permise având în vedere tradiţia culturală. În acelaşi timp, astrologia promovează o înţelegere cât de cât adecvată a mitologiei, bazându-se pe imensa varietate de imagini care compun sistemul. Jung a intuit rolul pozitiv pe care astrologia ar putea să-l joace în interpretarea miturilor, dar având la-ndemână doar o sumă minimă de imagini simbol, el a identificat doar câteva arhetipuri separate,  nu a rezolvat problema imaginii de ansamblu care să definească o bază conceptuală pentru astrologie. 

Şi nu în ultimul rând, aş vrea să ne oprim o clipă asupra sensului unei planete extrem de importante şi pentru astrologie şi pentru psihologie (oricum despre aceastea vom mai vorbi): Mercur. Rolul lui Mercur în practica astrologică este mai presus de toate un efort lingvistic atunci când facem conversia datelor şi coroborăm tot felul de relaţii abstracte pe care le găsim studiind tema natală şi mesajul pe care îl transmitem, şi care are o semnificaţie personală, clientului. 

Problema comportă două aspecte importante: odată procesul de prelucrare a datelor clientului pe care acesta ni le furnizează, direct sau indirect (telefonic) şi şedinţa propri-zisă, cu clinetul faţă în faţă. Şi se întâmplă tot felul de lucruri în timpul unei şedinţe, subiectele abundă, se sare de la unul la altul, discuţia o ia pe pante nebănuite, lucruri care par că nu au nimic de a face cu astrologia, eventual cu Mercur pentru că ne aflăm în faza de comunicare. Şi deşi procesul pare să nu aibă nimic de a face cu o şedinţă de astrologie, culegem informaţii preţioase pe care apoi le folosim în interpretarea de mai târziu, totul mijlocit tot de Mercur.

De cele mai multe ori clientul nu este familiarizat cu termenii şi tehnicile de astrologie, cu atât mai puţin cu cele de psihologie, şi totuşi el a venit la noi în speranţa că va găsi nişte răspunsuri pe care nu le-a primit până atunci de niciunde. Vine la noi plin de speranţe şi de multe ori pleacă mai bulversat decât era înainte. Am intuit acest lucru încă de la primele şedinţe şi mi-am propus să încerc să îmi ajut clienţii şi emoţional şi psihic şi spiritual şi astrologic. Greu lucru pentru că trebuia să fac de o asemenea manieră încât nu le stârnesc suspiciuni. Majoritatea astrologilor nu sunt psihologi de formaţie dar au foarte multă intuiţie, sensibilitate şi cultură care le permite să aprofundeze subiectul iar dacă toate acestea sunt dublate de dorinţa de a şti şi de a se auto-educa, studiind permanent, urmând cursuri de dezvoltare personală şi de spiritualitate, de terapii complementare, pot atinge acel nivel de instruire care să le permită accesul la sufletul omului şi să intre în rezonanţă cu acesta.