Venus, Luna, Ceres, Junona, Palas și Vesta

Ipostaze ale uneia și aceleiași imagini arhetipale

Înainte de televizorul color și de ceasurile digitale pentru a măsura timpul, contemplam fermecați Cerul. Omul preistoric a învăţat încă de timpuriu că, pentru a măsura timpul şi distanţa cu ajutorul mișcării planetelor, nu trebuie să uite de celelalte astre de pe firmament, adică de stelele fixe. Ritmul vieții de zi cu zi era guvernat de ciclurile Lunii,iar agricultura de ciclul anual al Soarelui precum şi de mișcarea helicoidală a anumitor stele care prin luminozitatea lor fascinau și au fost luate ca puncte de reper. Fenomenele cerești au fost ușor de urmărit și au făcut viața previzibilă, chiar predictibilă. Fiecărei vârste i-a fost atribuită câte o planetă, din cele 7 vizibile cu ochiul liber, și care și-au găsit denumirea și corespondența în miturile diferitelor popoare din preistorie și până aproape de epoca modernă. Tot privindu-le cum răsar și apun, cum vin și pleacă, oamenii au învățat să le descifreze sensul și semnificațiile care vreau să vă spun că nu s-au schimbat prea mult de-a lungul a aproape 6 milenii.

Comparativ cu zilele noastre, în acele vremuri singurele planete care puteau fi studiate erau cele 7 vizibile cu ochiul liber – Soare, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn,  deoarece atât psihicul cât și instrumentarul erau limitate la totul reducându-se la simpla observație și la tentativa de a înelege acele observații prin prisma miturilor. Sindromul pre-menstrual, boala Borderline sau comportamentul autist au fost o raritate. Viaţa oamenilor din culturile arhaice şi medievale au urmat căi de evoluție aproape previzibile, care au fost determinate de circumstanţe tipice, atât economic și social, cum a fost de exemplu, dreptul întâiului născut. Nimic nu părea să tulbure apele, Saturn aducea sarcini și poveri, Jupiter condiționa norocul și câștigurile, Marte diriguia războiul și violența, Venus dragostea, chiolhanul și pofta de viață. Odată cu inventarea telescopului însă, observarea cerului s-a extins considerabil. Așa au fost descoperiți asteroizii și planetele transpersonale care au schimbat fața astrologiei pentru totdeauna și au extins cunoașterea dincolo de limitele sistemului solar și a înțelegerii acestora prin adăugarea de noi arhetipuri.

                                       Patriarhatul la nivel de astrologie

Ceva a rămas totuși vizibil neschimbat – faptul că în timp ce modelul de comportament masculin descris de planetele tradiționale a fost întotdeauna lipsit de ambiguitate și corelat perfect cu imaginea masculinității, imaginea feminității era descrisă de doar două planete feminine care au împărțit psihicul femeii în două arhetipuri care, zic eu, se exclud reciproc și care a fost și mai segmentată odată cu descoperirea asteroizilor.

Intenția mea este de a separa și face anumite precizări asupra arhetipurilor planetare, în funcție de gen, deși astăzi astrologia astăzi le folosește fără a face aceaste distincții. Inteționez să demonstrez oarecum modul în care poziția și aspectele planetare pot fi folosite pentru a configura anumite tipare comportamentale și modul în care aceste modele sunt corelate cu genul acestora.

În mod tradiţional, Soarele, Marte, Jupiter și Saturn şi sunt considerate planete masculine iar Luna si Venus, planete feminine, în timp ce Mercur reprezintă o stare interesantă, hibridă, nici femini, nici masculin ci...hermafrodit pentru că întrunește atât calități masculine cât și feminine.

Mercur sau Hermes, mesagerul divin şi protectorul negustorilor, hoţilor şi alchimiştilor este personificarea neutralității dacă vreți. El este răutăciosul,  ingeniosul,  inventivul, copilul etern care nu creşte, un fel de Peter Pan al panteonului elen și roman, căruia nu îi scapă nimic şi care are acces liber la alte lumi, în care nici măcar zeii orcât sunt ei de zei nu au totdeauna acces. Mercur este arhetipul genului neutru dacă avem în vedere că tocmai el pare blocat în copilărie perpetuă. El este lubric, atras mai mult de jocuri și de farse copilărești decât de treburi serioase de tipul dragoste, salarizare sau războaie, poate de aceea rolul său era doar de mesager al zeilor, spre deosebire de Marte, primul arhetip masculin tipic.

Marte luptă şi speră să câştige în orice împrejurări. El vrea să-şi dovedească valoarea sa fizică într-o lume fizică, el trebuie să fie mai puternic, cel mai rapid și victorios. Marte nu ia în calcul pericolul sau faptul că nu întotdeauna poate câştiga, el acţionează din impuls, imprudent și energic, cu încrederea că tinerețea îl poate scoate mereu învingător numai că a fi tânăr nu este un argument pentru a fi și învingător. El are mușchi și mai puțină minte, este tot timpul în acțiune, iubește și urăște la fel. Să ne amintim doar pățania cu marea lui iubire, Afrodita/Venus – zeița frumuseții căsătorită cu zeul fierar Hefaistos/Vulcan care era de-o hidoșenie ieșită din comun, încă o reflectare dacă vreți a motivului polarităților care se atrag, când soțul acesteia, bănuind că cei doi au o relație, îi prinde înlănțuiți în capcana unei plase nevăzute și îi face de râs în întreg Olimpul.

Soarele personifică în temele natale, vitalitatea si ego-ul, personalitatea, unicitatea, el este adesea cel mai vechi, cel mai înţelept, este conducătorul, este cel mai puternic şi poate chiar mai determinat, care foloseşte mijloace mai subtile și mai inteligente pentru a-și atinge obiectivele. Soarele descrie arhetipul masculin în starea sa matură, încă puternic, omul de afaceri de succes, care la cincizeci de ani ştie ce vrea şi ştie cum să obțină și ce să obțină şi care intenţionează să-și trăiască viaţa din plin, cu riscurile și minusurile așa zise inutile.

Ceea ce numim planete de destin, Jupiter şi Saturn, reprezintă două forme arhetipale vechi care definesc  potenţialul de creştere. Jupiter este omul care iubeşte, este jovial, are bani, care își strică copiii și nepoții dându-le tot ce vor, trecut prim ciur și prin dârmon și care încă mai are puterea și mai vrea să se bucure de viață, în sensul ei cel mai profund, în timp ce Saturn este zgârcitul, nu uită să atenționeze mereu asupra drepturilor şi obligaţiilor care le avem, veșnic nemulţumit și care este incapabil să găsească frumusețea sau satisfacția în jurul său.

Bineînţeles, acestea sunt doar generalităţi, dar ele arată evoluţia accepţiunii principiului masculin de-a lungul timpului şi care urmează o cale previzibilă, aş spune, de la copilărie la senectute. Există modele care se disting clar - comportamentul determinat de o anumită vârstă, educaţia, situaţia financiară, rangul social, nu există contradicţie în evoluţia lor mai ales dacă luăm în considerare amestecul dintre aceste arhetipuri: Marte – Jupiter îl arată pe sportiv sau pe play-boy-ul bogat; Marte – Soare îl indică pe bărbatul tânăr, activ sexual, agil, dinamic şi cuceritor; Soare – Jupiter vorbeşte despre bărbatul matur, de vârstă mijlocie care mai este şi avut; Marte – Saturn poate sugera un tânăr defavorizat sau pe bărbatul econom ca să nu spun zgârcit sadea; Soare – Saturn îl indică pe pensionarul care ştie să mai ciupească de ici de colo ca să-şi scoată pâinea zilnică pe când Saturn – Jupiter îl arată pe bărbatul care s-a obişnuit să traiască singur, care a trecut prin greutăţi şi a învăţat să fie frugal chiar şi în vremuri bune.

                Aceste caracteristici se corelează între ele şi indică o tranziţie lentă de la un model comportamental la altul, în funcţie de vârstă şi în principal, în funcţie de mediul economic şi social în care trăieşte. Tânărul cu un marcaj marţiano-saturnian poate fi cel care urmează o facultate în condiţii de sărăcie şi care ştie că numai munca susţinută şi o serie de specializări îl pot ajuta să facă saltul social, să obţină un salariu bun când tranzitul jupiterian susţine marcajul şi eventual să urce scara ierarhică, scapă de blocajul saturnian care, în fapt, este o lecţie de viaţă, şi intră prin hora arcului solar, într-o perioadă, etapă cum vreţi să-i spuneţi, puternic susţinută de cuplul Soare – Jupiter sau Soare – Marte -Jupiter.

Unde începe sexualitatea Lunii și unde se sfârşeşte erotismul lui Venus

Caracteristicile feminine sunt mai puţin interschimbabile. Să luăm cele două planete tradiţionale de sex feminin, Luna şi Venus.

Luna însăşi cunoaşte trei ipostaze diferite, dacă ne gândim la etapele pe care le parcurge în interiorul ciclului lunar: Fecioara (Luna Nouă), Mama (Luna Plină) şi Bunica (Luna balsamică). Fecioara reprezintă atât nevinovăţie şi potenţialul viitoarei femei. Ea este inocentă, adolescentă, naivă, pubelă şi nu este pregătită să intre în lumea adulţilor, dar în care va ajunge până la urmă. Mama este femeia coaptă, fertilă, care şi-a manifestat pe deplin potenţialul prin rodnicie, dând viaţă, este conştientă de propria valoare, viaţa şi perpetuarea speciei depinzând de ea. Fata Bătrână este femeia în pragul senectuţii, înţeleapta care a trecut prin viaţă şi a dobândit o sumă de experienţe de viaţă, este dacă vreţi deţinătoarea secretelor vieţii, ea şi-a învăţat lecţia de viaţă din proprie exerienţă şi este gata acuma să dea lecţii cui este dispus să asculte.

Această evoluţie a sunat bine, la fel cu cea a omologul său masculin, până când mi-am dat seama că lipseşte un un lucru evident: sexualitatea. Nu există nici urmă de sexualitate în arhetipurile feminine reprezentate de cele trei faze ale Lunii. Fecioara nu este încă gata să-şi înceapă viaţa sexuală, nevinovăţia ei provine din lipsa, la un moment dat, de cunoştinţe carnale. Aceasta poate fi trezită la un moment dat dar nu în faza de Lună Nouă, în germenii momentului nu detectăm urme de sexualitate şi mi se pare normal, ea este încă o copilă. Să ne gândim numai la perioada evului mediu când cea mai mare bogăţie a unei fete era tocmai virginitatea ei, dacă şi-o pierdea înainte de căsătorie era etichetată drept o "femeie căzută". Mama, pe de altă parte, reprezintă experienţa sexuală acumulată în trecut dar în prezent ea nu îndeplineşte decât funcţia de mamă, această fază nu mai are potenţial sexual activ ci unul pasiv. Mama nu este interesată de sex ci cum să-şi crească mai bine copiii. Femeile gravide sau care alăptează se confruntă frecvent cu acest sentiment. Gandurile, trăirile, sentimentele se coagulează în jurul valorii de copil iar trupul femeii este doar o sursă de alimentaţie pentru acesta. Sexul şi ideea de sexualitate sunt retrogradate, sunt alungate în profunzimile inconştientului. Sau cel puţin aşa crede că ar trebui să simtă...

          Fata Bătrână, manifestarea lunii balsamice, nu se mai gândeşte la jocul erotic, şi chiar dacă ea ar reprezenta impulsul erotic, cine ar mai considera-o un model de tip playmate? Fata Bătrână reprezintă altceva, în niciun caz un model de sexualitate. Am spune că vremea ei ca femeie a trecut, în schimb a ajuns depozitarul a tot felul de cunoştinţe, de informaţii legate de viaţă, de experienţe de vis şi totuşi puţini sunt interesaţi de ceea ce are ea ar avea de oferit pentru că ar avea, destule şi din greu, ochi şi urechi să avem!

Ce s-a întâmplat cu sexualitatea feminină? Potrivit unor interpretări ale astrologiei din zilele noastre şi care se bazează pe informaţiile adunate de-a lungul a peste şase milenii, se pare că tocmai sexualitatea şi erotismul lipsesc arhetipului principal feminin deși reprezentările lor sunt de foarte multe ori extrem de senzuale. Sau să fie doar proiecția subconștientului masculin?

Din fericire, o avem Venus, care debordează de sexualitate, această păpuşa Barbie a omului modern. Ea personifică, indiferent de dorinţa barbaţilor sau de groaza femeilor: pofta, frumuseţea, seducţie, independenţa, dreptul de a alege şi de a acţiona în mod liber - şi are ca instrument de lucru sau de acţiune chiar propriul trup. Venus este tot ceea ce nu este Luna, adică este o anti – Lună. Se pare că ea nu a fost niciodată fecioară și, deși are un fiu, ea nu a fost niciodată mamă, cu atât mai puțin babă! Cum adică să îmbătrânească zeița iubirii?! Asta ar înseamna să devină urâtă și nu este posibil așa ceva, iar în ce privește instinctul matern acesta este estompat de dorința ei ce a cuceri statutul perechii Demetra – Persefona, excelentă alianță mamă perfectă – fiică perfectă.

         Venus/Afrodita se comportă ca orice femeie ajunsă pe o anumită treaptă socială fără să fi făcut mare lucru pentru asta şi atunci doreşte cu orice preţ să întrunească şi atribute care nu o reprezintă dar care pentru imagine dau bine, mamele sunt tratate cu respect, femeile căsătorite se bucură de un anumit statut, femeile care îşi ţin deoparte de ochii lumii viaţa personală se bucură şi ele de respect, femeile ambiţioase ajung acolo unde vor fără să fie implicate în scandaluri, exact lucruri pe care Zeiţa nu le are aşa că va face totul ca să creeze impresia că le are. De fapt, Venus/Afrodita doreşte să fie tratată cu respect în Olimp, printre zei dar destul de puţin probabil să câştige acest lucru poate şi pentru că îşi doreşte prea mult să fie iubită, admirată şi adulată iar ea dă prea puţin din toate acestea. Interesant este că deși are prea puține atribute care țin de maternitate, se dovedește o mamă posesivă. La ea, instinctul matern este înlocuit cu posesivitatea, îşi priveşte fiul ca pe un obiect care îi aparţine, mai ales că este băiat, şi poate respinge la orice oră virtualele partenere ale acestuia, le poate admonesta, chiar chinui sau pedepsi. La fel se va întâmpla şi cu Psiche, muritoarea de care Eros se va îndrăgosti. De ce procedează aşa? Se simte ameninţată ca femeie, orice posibilă noră devine o rivală la inima fiului şi mama îşi va pierde controlul asupra lui, dar şi ca Zeiţă - o femeie tânără şi frumoasă o poate face oricând să-şi piardă supremaţia, ea nu vede în Psiche femeia ci ameninţarea. Această adăugire a maternităţii pentru Venus/Afrodita este una târzie. În mai toate miturile, Afrodita apare ca senzualitatea întruchipată, obiect al adoraţiei dar şi al dorinţei bărbaţilor, fie ei zei sau muritori, eterna seducătoare, eroina unui film erotic care rulează iar şi iar, ca arhetip al dorinţei, în minţile bărbaţilor. 

          Descoperirea planetelor de dincolo de Saturn, ultima planetă a Sistemului Solar vizibilă cu ochiul liber, şi adoptarea imediată de către astrologie a acestora, au adăugat alte 4 arhetipuri masculine celor deja existente şi acest lucru a lărgit şi mai mult plaja de interpretare, ba mai mult au adus parcă ceva mai multă claritate imaginii şi o anumită logică intrinsecă a Imediatului, Prezentului, Viitorului şi Evoluţiei: Uranus – revoluţie, haos, schimbare, un excentric ingenios şi anarhist genial. Neptum – personifică iubirea universală, cunoaşterea ezoterică şi creativitatea artistică. Ambii, pot fi indicatori ai unor probleme de identitate sexuală cum ar fi homosexualitatea, travestiul sau transsexualitatea dar nu este obligatoriu. Pluto este stăpânul lumii subterane, probabil arhetipul cel mai temut şi de multe ori greşit interpretat ca fiind masculin, adaugă intensitatea şi imaginea puterii dar în acelaşi timp poate fi şi el asociat cu probleme de natură sexuală, de la aberaţii de tot felul la sadism, masochism sau fetiş. Cu Kiron, adăugăm un alt arhetip de o coloratură aparte în definirea astrologică, el fiind Vindecătorul Rănit iar bărbatul zilelor noastre este sistematic rănit, rolul său tradiţional a fost călcat în picioare, nu mai deţine suveranitatea în luptă, ba mai mult, nu mai este nici măcar susţinătorul de familie de până mai ieri. Puterea fizică îi este în scădere, nu mai cară greutăţi şi nici nu mai îmbracă armuri de câteva zeci de kilograme, autoritatea lui este pusă sub semnul întrebării prin emanciparea femeii care îşi reclamă dreptul la egalitate, iar virilitatea sa este pe cale să sucombe odată cu mişcarea homosexuală, cu donarea de spermă şi cu fertilizarea in vitro asigurată. Hîmmmm...un tablou nu tocmai plăcut, nu? Apariţia lui Chiron a adus o schimbare care nu a fost evidentă la nivel individual, cât este de evidentă la nivel de colectivitate, în general, prin adăugarea imaginii masculinităţii rănite.

Odată cu apariţia noilor planete determinismul astrologic s-a complicat dar au adus relaje fine la nivelul vieţii omului modern. Am câştigat o serie de variante arhetipale care reprezintă noi şi potenţiale faţete ale masculinităţii. Cu Soare – Uranus avem inventatorul a tot ce se petrece sub umb.rela on-line, este cel care face milioane de euro sau de dolari dintr-o idee genială, fără active sau infrastructură şi transformându-se astfel într-un Jupiter-Uranus. Combinaţia Marte-Uranus a impus imaginea iconoclastă a tânărului, eliberat de constrângeri care nu poate accepta conformismul şi tradiţiile, este un erou pe terenurile de sport sau de film care vrea să se iubească cu un coleg şi nu cu o colegă. Cu Saturn – Uranus deşi ar putea suna a contradicţie, dar dacă avem în vedere că împreună stăpânesc semnul Vărsătorului, am putea spune cei doi au învăţat să lucreze împreună destul de bine: Uranus inventează forme iar Saturn le structurează. Combinația Marte – Neptun vă poate pune în față muzicianul pop, agresiv, violent cu dependențe dintre cele mai ciudate, începând de la droguri și terminând cu fetișul cel mai straniu. Soare – Neptunvorbește despre guru-ul cu un impact năucitor asupra celor care caută drumul spiritual și care ajunge destul de des pe frecvența vibrațională Jupiter – Neptun aducându-i o tonă de bani și ridicându-l în slăvi asemeni unui sfânt. Cu Saturn – Neptun avem arhitectul care ordonează viziuni și construiește structuri care trec prin timp câșting importanță și valoare. Marte – Pluto vorbește despre tinerii meniți să ajungă departe indiferent din mediul din care se ridică. Cu Soare – Pluto avem omul de afaceri influent și dominant care preferă să stea departe de lumina reflectoarelor, să adune averi imense și să-și exercite puterea din umbră. Jupiter – Pluto aduce un ameste de succes aparte arhetipurilor astrologice deoarece combină măreția cu dorința intensă, o combinație câștigătoare indiferent de domeniul de operare ales, pe când combinația Saturn – Pluto este exact opusul, unește forța distrugătoare a celor două planete cu impact nimicitor asupra vieții – moarte, distrugere, pierdere, frustrare în ciuda tuturor eforturilor și a dorinței de a reuși. Marte – Chiron poate vorbi despre un defect sexual sau despre sexualitatea rănită – frecvent întâlnită în cayul abuzurilor și a violurilor mai ales dacă se află în Casa a 5-a. Cu Soare – Chiron avem puterea interioară ridicată la rang de ego, Saturn – Chiron puterea ca autoritate iar Jupiter – Chiron puterea dată de noroc, vorba ceea, omul potrivit la locul potrivit.   

                                   Asteroizii și fragmentarea feminității

Să revenim la ipostazele femininului și să vedem ce s-a întâmplat cu acestea odată cu descoperirea celor patru asteroizi - Junona, Ceres, Pallas și Vesta. Ce este o centură de asteroizi? Astronomic, mai multe mii de fragmente ale unei planete care a explodat și care se mișcă pe o aparentă orbită comună; arhetipal reprezintă  imagine profundă a subconștientului feminin în care s-au depozitat toate neîmplinirile.

Pentru că dimensiunile unui asteroid sunt mult mai mici decât ale unei planete, sensul lor pare să fie mai puțin complex. Acesta subliniază, în general, o trăsătură de carcater uni sau un model comportamental. Ceres, Pallas Atena, Junona și Vesta sunt zeiţe importante ale antichităţii, fiecare având un rol distinct în panteonul politeist; singura căreia i s-a schimbat rolul de vreo patru ori a fost Vesta.

           Ceres-Demetra este mama Persephonei, zeiţa agriculturii și reprezintă aspectul de Lună Plină. Luna primordială, așa cum a fost ea percepută la începuturi era  completată de nevoia şi capacitatea eternului feminin de a procrea, în timp ce Ceres este zeiţa agriculturii, o versiune mai rafinată ale aceleiaşi teme. Ceres-Demeter subliniază instinctul de a hrănire, dar şi mama posesivă care se luptă să/și crească singură copila și amână cât de mult poate – până o fură Hades – să devină independentă și să-și vadă de viața ei. Arhetipul primar al lui Ceres este cel al mamei. Ea este nu doar furnizorul de alimente, dar, de asemenea, ci susţine spiritual credinţa că viaţa renaşte. Ceres reprezintă nu doar calităţile mamei de a hrăni pruncul ci și fluxul şi refluxul din perioadele de fertilitate ale femeilor, care sunt legate de Lună. Oferirea de produse alimentare celor are au nevoie este un semn distinctiv ale arhetipului Ceres,reminiscență a ofrandelor care se aduceau zeiței imediat după recoltare. Ceres a fost cea mai generoasă dintre toate zeiţele, dând ingrijiri la toate nivelurile. Partea întunecată a arhetipului include depresia și pierderea. Depresia pe care a suferit-o după pierderea fiicei ei a fost atât de mare încât ea s-a retras, s-a ascuns şi ar fi cauzat de bunăvoie moartea omenirii, prin foamete. Ea nu a putut suporta să-şi piardă copilul adult care îşi părăseşte casa pentru a începe propria ei viaţă şi de a se căsători (în cele mai multe versiuni ale răpirii Persefonei / Kore se regăseşte și fericirea lui Hades / Pluto şi preferă viaţă de familie, poziție confortabilă ca Zeiță a Lumii Subpământene) . Ceres / Demeter devine practic prizoniera propriei dureri care o distruge. Ceea ce hrăneşte mai târziu distruge.

             Pallas Atena reprezintă opusul Korei/Persephonei, femeia modernă, independentă, care locuiește singură şi respinge vechile valori familiale. Pallas Atena în calitate de zeiţă a înţelepciunii este tipul nou de femeie, care crește și este educată într-o societate eminamente masculină și care a învățat pe cont propriu ce înseamnă un rol activ într-o societate şi ce înseamnă propria determinare.

            Potrivit scriitorului și istoricului Robert Graves, Atena este cel mai mare duşman al matriarhatului dar şi cel mai mare paradox. Când Zeus/Jupiter  a avut o durere de cap îngrozitoare  l-a chemat pe Hefaistos/Vulcan şi i-a cerut să-i despice capul să vadă de ce are asemenea dureri. În momentul în care a crăpat ţeasta Zeului, Atena a ieşit din capul acestuia înarmată, cu coif şi cu scut şi pe deplin dezvoltată. Ea a fost născut de un bărbat, fără ajutorul femeii, iar apariţia ei în panteonul grec surprinde momentul în care grecii aveau nevoie de un nou arhetip feminin, care să nu fi fost afectat de aspectele vicioase ale răzbunătoarelor zeiţe vechi din epoca matriarhală: Parcele, Furiile, Eriniile sau Medusa. Athena este tânără, înţeleaptă, echitabilă şi independentă. Ea nu pare să aibă nevoie de bărbat atâta timp cât se poate descurca singură şi astfel, în toate miturile ea este veşnica virgină. Ia propriile decizii şi are o soluţie pentru fiecare. În acelaşi timp, este destul de frumoasă ca să atragă privirile zeilor şi nici de vanitate nu duce lipsă – să ne amintim doar de concursul de la nunta lui Peleu la care a participat alături de mai celebrele Hera/Junona şi Afrodita/Venus iar tânărul Paris a trebuit să o aleagă pe cea mai frumoasă. Atena este un concurent redutabil, mândră şi dornică să i se recunoască frumuseţea aşa că să nu ne mirăm că s-a simţit jignită, iată măcar o caracteristică pur feminină, atunci când a pierdut în faţa Afroditei/Venus. Şi cu toate acestea, frumuseţea ei rămâne stearpă; ea nu-şi pierde timpul cu relaţii de iubire mai mult sau mai puţin ortodoxe, ci rămâne consecventă propriei integrităţi şi autorităţi. Se pare că singura slăbiciune remarcată de zei a fost cea pentru titanul Prometeu pe care l-a ajutat să ducă oamenilor Focul şi nu numai.

Hera/Junona pe de altă parte trebuie să fie frumoasă că doar este soţia oficială a mai marilor zeilor, ea este aleasă drept mama tinerei generaţii de olimpieni şi care întruchipează prin arhetipul pe care îl reprezintă toate probeleme, toate grijile şi toate mizeriile pe care le suportă femeia căsătorită. Zeus o înșela în mod constant în timp ce ea își petrecea timpul spionându-l, încercând să se războiască cu rivalele şi cu odraslele nelegitime. Cazul Herakles/Hercule este mai mult decât celebru. Hera/Junona este o femeie geloasă şi mefericită de cele mai multe ori pentru cele mai multe ori, în ciuda poziţiei ei şi a titlului. Apariţia ei pe cer în demersul nostru astrologic marchează un moment istoric, cel în care soţiile au reuşit să câştige un statut aproape egal cu al bărbatului prin căsătorie; cel puţin aşa sa întâmplat în civilizaţia occidentală. Şi chiar şi aşa, s-a mai produs o diviziune a arhetipului femeii, de această dată avem două tipuri distincte: cel de consoartă – arhetipul soţiei oficiale, dedicate şi geloase (Hera/Junona) şi cel de iubită – fără griji, cochetă şi întreţinută (Afrodita/Venus care nu are nici statutul şi nici obligaţiile Herei/Junonei!). Nu vreau să se creadă că am afirmat că bărbaţii nu au avut ochi pentru soţiile oficiale, Doamne fereşte, dar în preajma anului 1800 s-a simţit o schimbare la nivel de mentalitate în socitate prin acceptarea celor două subarhetipuri feminine prin faptul că societatea a devenit mai tolerantă.

         Hestia/Vesta sau Preoteasa Sacră reprezintă arhetipul cel mai complicat dintre cele patru reprezentate de asteroizii majore. Modificările distincte de roluri asumate ascund de fapt, o poveste tristă. Privind statiile de evoluţie ale arhetipului, de la Preoteasa Lunii sau prostituata sacră din lumea caldeeană şi babiloniană, Vestala romană care se impune prin virginitate la Maica Superioară din mânăstiri este descris  procesul de denaturare profundă a poziţiei femeii, cu toate implicaţiile psihologice şi sociale care decurg de aici. Iniţial, ea a fost Preoteasa sacră a Zeiţei Lună. Rolul său era de a-şi folosi trupul în timpul ritualurilor de fertilitate divină. Alegea un bărbat pe care îl aducea în preagul extazului sexual şi reputaţia ei era cu atât mai mare cu cât se dovedea maestră în practicarea a ceea ce am numi astăzi sexul tantric. 

            Mai târziu, grecii, care au fost destul de inteligenți să nu schimbe ritualurile vechi în forță, și-au ridicat templele pe diversele situri sacre și au denaturat sensul esențial al ritualurilor. Preotesele lui Hestia su devenit prostituate sacre și au trebuit să facă sex cu oricine se arăta la porțile templelor. Apoi, în vremea romanilor, preotesele hestiace s-au transformat în vestale, fecioare alese de la vârsta de 6 ani să servească în Templu până la 30 de ani într/o abstinență perfectă. Pentru că trebuiau să fie virgine, erau supravegheate atent iar dacă erau găsite în pat cu un bărbat erau îngropate de vii. Puține Vestale au avut această soartă, dar cel puțin aveau șansa la o viață normală după ce ieșeau din templu și, de regulă, la eliberare se căsătorea cu patricieni bogați. În schimb, stareța unei mânăstiri își asumă celibatul din convingere devenind mireasa veșnică a lui Iisus. Vesta este un arhetip feminin tulburător, care denotă adesea complexul sexual în urma abuzului, a violului sau a unor relații departe de a fi normale, cu atât mai puțin perfecte.

Găsim o paletă largă de fațete ale feminității fragmentate şi care se constituie în ariergarda mai cunoscutelor Junona, Vesta, Pallas și Ceres: Esther - o femeie irezistibilă şi frumoasă, Dumnezeu a folosit-o pentru a-și salva naţiunea. Thetis - o nimfă extrem de frumoasă. Atunci când un om Peleus vazut-o, el a devenit infatuată. Zeus şi fratele său Poseidon luat măsurile necesare pentru căsătoria ei cu Peleus, dar ea a refuzat Peleus. Zeus l-a sfătuit apoi Peleus să o găseşti, atunci când ea dormea ​​şi se lege strâns ca să evite transformările coporale, Thetis avea aces dar al metamorfozării, și să evadeze. Ea a încercat să scape luând diferite forme de la flacără, apă, leoaică furioasă la un şarpe, dar Peleus a fost rapid. Supusă apoi, ea a consimţit să se căsătorească cu el. Cu toate acestea, câțiva ani mai târziu, ea se refugiază pe o insulă de unde nu se mai întoarce.(În tema astrală a unui barbat, poate semnifica femeia care nu va fi niciodata a sa chiar dacă este căsătorit cu ea?!) Este mama lui Ahile. Sirenele sunt simbolul tentaţiei periculoase întruchipate de femei care fermecau bărbaţii cu cântecul lor. Iris  este personificarea curcubeului şi mesageră a zeilor cea care restabileşte pacea în natură. Ea poate călători în aer şi pe apă dar cu aceeaşi uşurinţă putea să coboare în lumea subterană cu care ocazie a salvat oameni aflați în primejdie. Iris mai simbolizează mesajele și emoţiile din timpul călătoriilor. Salomeea este descrisă drept imaginea unei femei seducătoare dar periculoasă; se pare că dansatorii de striptease au acest asteroid proeminent în tema lor astrală.  Circe este vrăjitoarea prin excelență, care își transforma duşmanii sau pe cei care o jigneau, în animale, prin utilizarea de poţiuni magice, este, dacă vreţi, o precursoare a mai cunoscutei Lucrezia Borgia din acest punct de vedere. Era renumită pentru cunoaşterea otrăvilor, drogurilor şi a plantelor. Scylla - odată o frumoasă nimfă, a căzut victima geloziei lui Circe care a transformat-o într-un monstru. Lucreţia – aristocrata romană care s-a sinucis dupa ce a fost violată, este o figură legendară din istoria Republicii Romane. Lilith - o prostituată frumoasă, necăsătorită şi seducătoare, a fost trimisă în lume (de către Inanna) cu scopul de a-i  aduce pe oameni în rătăcire, care nu suporta copiii. Messalina – o femeie extrem de vicioasă, arogantă, crudă, dizgraţioasă, crudă şi avară. Se spune că atunci când avea chef concura cu prostituatele din lupanare în adevărate orgii sexuale. Potrivit istoricului Pliniu cel Tânăr, competiţia dura timp de 24 de ore și nu odată Messalina a câştigat cu un scor și de 25 de parteneri. Asteroidul se pare că este proeminent în temele astrale ale starurilor porno. Lamia este versiunea greacă a lui Lilith. Diana era cunoscută ca fiind zeiţa fecioară căreia însă îi plăceau fecioarele şi proteja femeile care făceau jurământ de castitat. Regina vrăjitoarelor, Inanna / Venus este zeiţa dragostei dar nu şi a căsătoriei. Ea este legată de sexul extramarital şi de senzualitate.  

                                                                                                                                       Reconfigurarea arhetipului feminin

Descoperirea asteroizilor este perioada care a marcat redescoperirea istoriei antice, ba mai mult a poziției femeii în societatea antică, rolul femeii cultivate în interiorul familiei, creativitatea sa ceea ce a dus la o retrezire, la o renaştere a vieţii spirituale a femeii moderne. Vieţile oamenilor şi cea a societăţii, în general, au fost influenţate de creşterea activităţii emisferei drepte a creierului, polaritatea feminină, care a dus la o altă percepţie a lumii decât până atunci. În limbajul simbolic al astrologiei, descoperirea asteroizilor cu nume de zeiţe au condiţionat regăsirea unor arhetipuri pierdute, noi, în condiţiile date, care dădeau o coloratură specifică şi o rezolvare de o manieră proprie, problemelor psihologice şi sociale pentru că activarea acestei emisfere a dus implicit la regăsirea şi reafirmarea principiului feminin.

Ştim că doar două planete, Luna si Venus, au reprezentat arhetipurile feminine clasice, cel al mamei şi al soţiei. Până la asteroizi, astrologia a trebuit să privească experiența feminină și femeia din perspectiva diverselor arhetipuri masculine. Era nevoie de un nou set de simboluri care să descrie experiența feminină din perspectiva femeii, ceea ce se întâmplă astăzi. Din 1972, când astrologii au observat și au înțeles ce semnifică asteroizii in tema astrală, au descoperit în interacțiunea acestora o mulțime de informații care au adus o altă viziune şi înţelegere asupra arhetipurilor feminine precum şi la o multiplicare a acestora. Pentru că planetele au primit numele unor zei în momentul descoperirii lor şi sute de ani acestea au caracterizat şi viaţa femeilor, asteroizii au primit nume de zeiţe. Recunoaşterea şi importanţa acordată astrologiei şi din perspectivă feminină au completat şi au consolidat personalitatea omului, dezvăluind energiile neintegrate care adesea au fost sursele unor probleme.

Ceres, de exemplu, a aruncat o nouă lumină, prin simbolismul Lunii, asupra relaţiei dintre un bărbat şi mama sa şi, de asemenea, dintre el şi soţia sa sau cu alte femei în viaţa lui de adult. În plus, Ceres simbolizează şi capacitatea noastră de a avea grijă de celălalt, modul în care această parte a naturii noastre interioare îşi găseşte expresie. Manifestări tipice de energii ceresiene la un barbat se regăsesc în profesiile pedagogice – predare şi îndrumare, medicină pediatrică, agricultură, grădinărit, gastronomie sau nutriţie, medicină şi terapii complementare, profesii legate de ecologie şi protecţia mediului, şi, desigur, contribuţia sa la creşterea şi educaţia copiilor.

Pallas, pentru un bărbat ca şi pentru o femeie, poate simboliza capacitatea lui de a concepe strategii, misiunea sa de clarifica lucrurile şi de a găsi adevărul, sentimentul de dreptate, dobândirea de competenţe şi ingeniozitatea sa în domeniul artelor utile – moda, creaţia de modă şi de bijuterii, precum şi capacitatea lui de a practica profesii care au legătură cu vindecarea. Aşa cum Palas poate semnifica la femei, respingerea propriei feminităţi şi la bărbat poate semnifica respingerea propriei masculinităţi, polaritatea sexuală opusă impregnată în subconştientul său. Plasarea de Pallas în tema astrală a unui bărbat poate sugera modul în care un bărbat percepe femeile puternice şi independente din jurul lui şi acest lucru, de obicei, are de a face cu sentimentul propriu de competenţă.

Junona poate semnifica felul în care un bărbat înțelege să se comporte în căsătorie precum şi alte forme de parteneriat, inclusiv, parteneriate de afaceri. Poziția ei în tema astrală determină, de asemenea, modul în care se rezolvă conflictele dintre sine și ceilalţi, dacă parteneriatele în care a intrat în sunt benefice sau sunt susceptibile de interese ascunse. Junona poate arăta, de asemenea, ce fel de soţie preferă bărbatul şi care este atitudinea lui faţă de femeile căsătorite şi faţă de căsătorie, în general. Junona, vorbeşte despre bărbat în calitatea lui de soţ şi de tată şi, prin extensie, orice parteneriat care duce la naşterea unei noi identităţi.   Acest asteroid are de a face cu omul, în rolul său de procreare ca soţ şi tată, şi, prin extensie, în orice facere comună care poate  duce la naşterea unei noi entităţi. Pentru o femeie, Junona poate arăta şi modul în care o femeie se comportă cu partnerul ei, dacă nu cumva prin atitudinea sa îl impinge ea însăşi spre infidelităţi.

Vesta poate semnifica relaţia bărbatului cu sine însuşi, ca fiinţă completă, în afară de relaţiile cu ceilalţi. Poziţia ei poate sugera şi devenirea sa spirituală, în concordanţă cu credinţa şi spiritul său interior. Ca şi la femei, şi la bărbat, Vesta mai poate semnifica nevoia de a conserva Trecutul spre a construi Viitorul.

De asemenea, se poate face o legătură interesantă între momentul descoperirii asteroizilor şi etapele de dezvoltare ale omului: Ceres, primul asteroid descoperit, răspunde de prima etapă de viaţă când interesul copilului este concentrat asupra mamei, este etapa Copilăriei; Palas, al doilea în ordinea descoperii, sugerează etapa în care copii încep să se identifice mai întâi, cu modelele părinţilor, în speţă cel al tatălui, care să-i iniţieze în relaţiile cu lumea exterioară, etapa dintre copilărie şi adolescenţă, trecerea la adolescenţa când aceste modele sunt căutate în afara familiei, când fetele visează mai toate să devină supermodele sau cântăreţe iar băieţii încep să fie preocupaţi de viitoarele profesii. Junona, cel de-al treilea asteroid, este arhetipul soției, ea fost consoarta lui Zeus/Jupiter, pe care-l urmărea cu o tenacitate furibundă, dar și o protectoare a nașterilor. Sugerează etapa de viață a femeii adulte, căsătoria şi naşterea, perpetuarea specie, matroana. Vesta, ultima descoperită, reprezintă etapa finală a vieţii, femeia care se concentrează pe creşterea nepoţilor, nu mai poate face copii dar are o bogată experienţă de viaţă pe care o cultivă prin amintiri şi relaţiile de familie.

Cititrea asteroizilor şi în acest fel, aduc indicii suplimentare asupra sensului lor, dar, normal, o femeie trece prin fiecare etapă simbolizată de asteroizi, de-a lungul vieţii. Aceste momente se referă mai ales la viaţa femeilor, ceva care până de curând a fost în mare măsură neglijat. Evident se pot face analogii şi cu vieţile oamenilor dar într-o formulă uşor modificată deoarece la aceştia, de exemplu, capacitate de reproducere nu cunoaşte limită de vârstă. Ca si femeile, şi bărbaţii trec prin stadiul Ceres în care ataşamentul pentru mama lor este obiectivul principal şi printr-o etapă Pallas când fac transferul de la imaginea ca model a tatălui la ceilalţi din lumea exterioară familiei şi printr-o Junona când sunt soţi şi taţi şi-şi întreţin familia dar şi printr-o etapă Vesta atunci când se pensionează şi se dedică nepoţilor şi vieţii de vârsta a treia.

Revenind la tema noastră de discuţie, mai trebuie spus că tetrada Ceres – Palas – Junona – Vesta reprezintă emanciparea femeii în secolul 21. Prin libertăţile asumate, exerciţiul la care este supus lobul dreapt al creierului (în sensul de-al pune la muncă) au amplificat nu doar viziunea creatoare, nu doar gândirea şi asumarea relaţiilor de tot felul ci şi sensibilitatea emoţională, energia vindecătoare pentru a depăşi experienţele dureroase acumulate de-a lungul a peste zece milenii de patriarhat.

Pe de altă parte, Ceres poate fi considerată unul dintre arhetipurile Mamei Pământ. Ea este preocupată de grija pentru copilul ajuns adolescent care învață în altă localitate, de felul cum este acesta îngrijit, ce mănâncă și dacă ia masa la timp sau de confortul și nevoile altora care nu au nicio legătură cu familia sa, dar sunt mai slabi și mai neajutorați decât ea. Un asemenea arhetip este ilustrat de Maica Tereza. De asemenea, Ceres poate ilustra relația mamă-fiică în lupta pentru supremația în Timp; arhetipul modern ar putea fi motivul Albă ca Zăpada prin al său ”oglindă-oglinjoară” care vorbește despre adolescența în floare și despre gelozia mamei care nu mai are controlul total asupra ființei pe care a născut-o, simte că o pierde, că altcineva va fi pe primul loc în viața ei, ba mai mult, prin tinerețe aceasta o va surcalasa în topul preferințelor celorlalți fie ei bărbați, fie femei.

Vesta mai poate sugera modul în care și de ce, un individ se va sacrifica pentru o cauză socială, deci în afara familiei sale, sau pentru una personală prin credință, sacrificiul fiind o  modalitate prin care el va face ceva în serviciul comunității în care trăiește, a societății, sau pentru creșterea personală cu ajutorul credinței ori prin aderarea la o religie, frecventarea unei anumite biserici sau prin autoizolare urmărind astfel creșterea spirituală. Un exemplu în acest sens ar fi poeta Emily Dickinson care a renunțat la responsabilități sociale pentru a se deica poeziei. Este un exemplu de energie vestaliană. O altă ilustrare a  arhetipului vestalian pot fi ostașii care păzesc Mormântul Eroului Necunoscut.

Junona reprezintă și obligaţiile şi angajamentele din interiorul căsătoriei cum ar fi fidelitatea, deci nu întâmplător ea își urmărește soțul cu atâta posesivitate, dar şi drepturile maritale care rezultă dintr-o relaţie. Arată modul în care o femeie își va valida şi valoariza statutul în societate dar și în familie prin alegerea partenerului de viață. Identitatea separată, dar egalată de femeia într-o lume a barbatilor este reprezentată de lecţiile de tip junonian. Să luăm ca punct de reper doar trei asemenea cupluri Irinel Columbeanu – Monica Gabor, Pepe – Oana Zăvoranu sau Remus – Irina Truică. Felul în care disputele lor au fost ilustrate de mass-media ar putea fi considerat un asemenea arhetip.  

Palas reprezintă puterea de a ne manifesta creativitatea şi acţionează ca un purtător de cuvânt pentru cei care au nevoie de un protector, în special în aspecte legate de drepturile omului sau de gen. Un asemenea arhetip ar putea fi reprezentat de Amnesty International, Medici fără frontiere sau gruparea Green Peace unde Palas reprezintă capacitatea de concentrare și convergența tuturor acțiunilor într-n singur sens, dat de genul de reprezentare, dar și de manifestările de prosperitate, succes și răsplată - balurile de caritate pentru susținerea activismului, participarea cu funcții onorifice –  Audrey Hepburn, Angelina Jolly, Andreea Marin ambasadoare ale UNICEF la susținerea unor campanii care au ca scop apărarea celor mai puțin norocoși decât noi, susținerea unor domenii pentru care legislația în domeniu este sumară sau lipsește cu desăvârșire, ar putea fi un semnificator.

Deși nu este un asteroid, nici măcar corp ceresc, Luna Neagră sau Lilith în tripla sa manifestare, reprezintă tendinţele distructive ale psihicului care să riposteze atunci când acțiunile promovate sunt respinse. Poate fi tema alergătorului de cursă lungă, a celor care iau viața ca pe o provocare atunci când nu-și materializează scopurile, obiectivele sau visele și se simt blocați de forțe sau energii care nu îl lasă să acționeze așa cum și-ar dori. Cu toate acestea, când energia lilitiană este sublimată prin disciplină acceptând realitatea ca fiind cea care este, lecţiile lilitiene aduc recompense şi împlinire într-un alt sector de viață sau într-un mod diferit.  De exemplu, un părinte își direcționează copilul spre o profesie care i-ar fi plăcut lui să o practice sau spre una care pare aducătoare de bani. Copilul cuminte, ține cont de îndrumările părintelui până la o limită și aici intră în joc astrele, inclusiv Lilith. Răbdător, va face facultatea dorită de părinți, dar când va fi să-și găsească un serviciu singurul pe care îl poate accesa este nu cel pentru care s-a pregătit ca școlarizare ci cu totul altul care rezonează undeva în memoria afectivă a nativului cu ceea ce ar fi vrut odată să facă și va lucra într-un domeniu în care creativitatea aparent abandonată va găsi canalul de realizare și se va reformula în raport cu ceea ce destinul i-a propus, lucru care nu se poate spune despre părinții noștri pentru care singura scăpare de a pleca de la țară era să facă un liceu sau o facultate la oraș. În acest fel, Lilith poate juca rolul unui Saturn mai mic pentru care sunt deosebit de valoroase provocările, testele existențiale care ne pun în varii situații și care duc inevitabil, la una și aceeași destinație: materializarea sau nematerializarea energiei lilitiene, drum de mijloc nu există.

                                            Spre o reconciliere universală

Trecerea, de la sexualitatea sacră la celibatul impus descrie ceea ce sa întâmplat în fapt, cu sexualitatea feminină de-a lungul mileniilor. Ca să înțelegem motivele fundamentale care au stat în spatele acestui proces trebuie să pornim de la schimbarea completă a viziunii asupra lumii în trecerea omenirii de la matriarhat la patriart. Omul antic a înţeles că trupul femeii este un portal de o dimensiune erotică neimaginabilă și că orgasmul era un mijloc de a crea o punte între sacru și profan și astfel sexualitatea a devenit o artă sacră practicată de preotesele care erau venerate. Totul însă a inceput sa se schimbe odată cu trecerea la patriarhat şi cu folosirea intensă a emisferei stângi a creierului. Noii lideri ai comunităţii au înțeles că, dacă păstrau cele două roluri feminine de bază, cel al mamei (dătătorea de viaţă) şi a iubitei (canalul divin) împreună, nu ar fi putut să le cucerească aşa că au început sistematic să le separe unul de altul.

În tradiția evreiască se folosesc două seturi de vase de gătit, unul pentru carne și unul pentru sabat. Această practică este o metaforă extraordinară care arată cât de înspăimântați erau bărbații la ideea că ar putea amesteca cele două roluri arhetipale feminine, mama și iubita, femeia trebuie să fie ori mamă ori iubită, amândouă nu se putea altfel devenea prea puternică. Unii cercetători cred că cultivarea pământului a încurajat această separare, deoarece acestea erau necesare ca soțul și soția să rămână împreună ca să poată lucra câmpul. Bărbatul prin foța mușchilor semăna, iar femeia culegea. Când erau singure sau în exercițiul funcțiunii ca preotese sacre, se foloseau de trup pentru a cultiva și tot ele culegeau roadele, adică erau independente, nu era nevoie decât de o intervenție masculină minimă aşa că separarea rolurilor, dădea din punct de vedere social, siguranţa că femeia avea un statut inferior şi putea fi astfel dominată; devenind proprietatea bărbaţilor, ele nu aveau alte opţiuni decât fie căsătoria (Junona) şi să devină mame (Ceres, Luna Plină), fie să rămână necăsătorite (Palas) şi într-un final să ajungă fie fate bătrâne (Luna balsamică), călugăriţe (Vesta) sau prostituate (Venus). Niciuna din aceste opţiuni nu erau foarte atractive deoarece implicau un stil de viaţă anost, de gineceu. Unele par reconciliabile, cum ar fi cel de soţie – mamă, soţie – amantă dar aceste combinaţii erau adesea ineficiente şi nu duceau la împlinirea dorită. Epoca New Age a schimbat considerabil poziţiile, făcându-se primii paşi în direcţia reîntregirii feminităţii fragmentate de-alungul istoriei. Apariţia mişcărilor feministe pare să fi schimbat optica asupra acestui fenomen, ba a împins noua imagine spre extreme pentru că deşi acum femeile se bucură de un stil de viaţă mult mai degajat, cu libertate şi independenţă de mişcare (consolidarea arhetipului Palas) are un anume preţ: mame singure, disfuncţionalităţi în creşterea copiilor, familii dezmembrate deoarece structura tradiţională constituită pe nucleul social care îl reprezenta familia este din ce în ce mai sfâşiat. Foarte multe femei au ales cariera, au ales să rămână singure şi să respingă ideea de căsătorie, la asta adăugându-se   oficializarea identitatăţii sexuale distorsionate ceea ce a dus la dărâmarea vechilor valorilor care au devenit fără sens doar că nici în prezent, ele nu sunt înlocuite cu unele noi, viabile, lucruri pe care cu siguranţă o Preoteasă a Lunii, o reprezentantă a matriarhatului nu şi-ar fi dorit să vadă. Întrebarea este cum să ne păstrăm libertatea  proaspăt dobândită, întorcându-ne la ritualuri vechi care ţin de un sacru anistoric sau să combinăm fragmentele de feminitate recuperate spre a ne vindeca subconştientul torturat de amintiri greu de alungat fără a deveni însă duşmanii bărbaţilor?!

Răspunsul astrologic s-ar afla în descoperirea unei noi planete, o planetă care, în fapt, există deja pe hârtie. Conform legii lui Bode, o lege matematică care calculează poziţia, perioada de revoluţie şi distanţa astronomică ale şi dintre planetele, ar trebuie să existe acest organism trans-plutoniam dar este atât de departe, iar zona este atat de densă şi de întunecată încât astronomii nu au fost încă capabili o detecteze. Ori de câte ori omenirea a avut parte de o expansiune a conştiinţei, de o schimbare majoră la nivelul acesteia, schimbarea a fost marcată de descoperirea unor noi planete, iar acum, peste tot pluteşte, adie a schimbare nu doar la nivelul conştiinţei colective ci şi la nivelul celei individuale.

Potrivit unor astrologici, transplutonienele ar fi sub îndrumarrea spirituală a Balanţei  iar din această perspectivă, noua conştiinţă ar putea, de fapt, oferi o modalitate de a împăca sexele beligerante şi piesele fragmentate ale feminismului care deocamdată sunt împărţite între mamă şi consoartă. Se pare că alegerile pe care le avem de făcut nu sunt atractive, deoarece acestea induc limitarea în sine şi de multe ori se exclud reciproc. Este nevoie de o nouă planetă de sex feminin, care ar vindeca aceste răni şi ar uni toate fragmentele.

Printre rolurile Balanţei sunt şi cele care implică diplomaţia, negocierile de pace şi de echilibrare a contrariilor. În vremurile noastre, supuse celui mai clar principiu darwinist în care este foarte importantă supravieţuirea celui mai adaptat, adevărul poate fi distorsionat, realitatea răstălmăcită sau dezechilibrată.  Oamenii sunt în imposibilitatea de a vedea şi alte adevăruri şi nu sunt dispuşi să accepte alte realităţi. Ori Balanţa care este rece şi imparţială, are capacitatea de a privi toate părţile implicate în conflict pentru a găsi o soluţie acceptabilă şi contribuind astfel la reconcilierea problemei. Niciunul dintre arhetipurile planetare nu este capabil să realizezeacest lucru.

Stăpâna Balanţei este Venus, cea care reprezintă farmecul şi frumuseţea. Ori pentru a echilibra lucrurile, unii cercetători sugerează ca noua plaentă care ar urma să fie descoperită ar fi Khore/Persephona, fiica lui Cere/Demeter şi soţia lui Hades/Pluto şi care la fel ca şi Hermes/Mercur are capacitatea de a călătorii, e drept, temporar între cele două lumi, cea subterană a soţului său şi cea de la suprafaţă, a mamei sale. Ea este zeiţa îndrituită cu rol de amplificare a psihicului, a nivelurilor de conştienţă, şi cel de a ghida sufletele într-o altă dimensiune. Căsătoria ei cu Hades/Pluto a făcut-o Zeiţă a Morţii şi totuşi i s-a permis să părăsească lumea subterană şi să petreacă jumătate de an alături de mama sa, printre cei vii. Odată cu sosirea potenţialului transplutonian întruchipat de Khore/Persephona am putea descoperi o nouă faţetă a femininului, un arhetip care este capabil să transceadă limitele inferior – superior, jos – sus, subteran – teran, să accepte noile realităţi şi să realizeze că frumuseţea limitată de contrarii poate fi reconciliabilă şi ne poate da şansa unificării într-un Întreg a piesele fragmentate ale feminităţii, mai ales că inteligenţa şi creativitatea feminiă s-a extins şi a depăşit rolurile tradiţionale de soţie şi de mamă.    

Ultimul interviu al lui Stanislav Grof. Mai mult decat interesant!

http://youtu.be/6qBrhNG_MdA

Mitul ca arhetip - sinteza

Am sintetizat materialul Miturile din spatele arhetipurilor pentru a fi mai uşor de folosit.

Minerva

ARHETIPUL LUI NEPTUN (PEŞTI): abis, haos

Descriere: Peştii rămân în apele primordiale, oferind legătura cu sursa originală; din ape se desprind diferitele ramuri de evoluţie care, pe calea transformărilor, vor ajunge la înţelepciunea cosmică a Berbecului.

Simbolizează haosul reprezintă starea materiei existente, dincolo de orice imagina-ţie convenţională şi care ascunde o ameninţare per-manentă la însăşi existenţa lumii aşa cum o ştim,şi astfel este inson-dabil. 

Istoric găsim momentul potopul se corelează cu momentele care au provocat glaciaţiunea  şi alte cataclisme naturale.

Mitologic reprezintă Imaginea Marii Mame, tot ceea ce a apărut din haosul primar va reveni la ea, aşa că oceanul este asociat nu numai cu furtunile şi cutre-murele ci şi cu schimbarea ritmurilor cosmice, deci cu ameninţarea la adresa existenţei însăşi. 

Exemplu: accadiana Tiamat – Marea Mamă învinsă de urmaşul ei Marduk, care a creat lumea din bucăţile trupului ei. 

Psihologic nu există nici o diferenţiere între minte şi suflet dar apar deja premizele dezvoltării mecanismelor defensive ale psihicului menite să ajute la supravieţuire.

Astrologic ceață, dispersie, reverie, diluție, psihic, profunzime, sensibilitate, depednenţă.

ARHETIPUL  LUI  URANUS (VĂRSĂTOR): lumina cerească, divină

Descriere: Haosul dă naştere cerului şi pământului. Din haos, ca o particularitate se desprinde Ouranus a cărui emanație este constituită de prezenţa germenilor saturnieni ceea ce va duce la centrifugarea vidului, care va separa lumina  de întuneric.

Simbolizează: contradicţia primară dintre ideal şi material.

Istoric: Migraţia vieţii marine spre viaţa terestră, care a deschis noi orizonturi acesteia, după retragerea gheţarilor. Apar primii hominizi. 

Mitologic: creaţia are loc la scară cosmică, zeul separă pământul de cer, spre deosebire de sucesorii săi; el creează lumea când încă nu exista nimic de aceea este Creatorul Absolut, concepe universul ca pe un Întreg, nu are grija părţilor şi, implicit, nici a fiinţei individuale. Reprezintă cerul albastru, rece, infinit, scos din umanitate, este, considerat, de obicei, a fi substanţă de creaţia materială şi nu lutul sau lemnul.  (v.Janus, Ouranous ș.a.)

Psihologic: încep să se configureze raţiunea şi gândirea.

Astrologic: universalitatea şi anarhia sunt caracteristicile celui Dintâi Creator, Ouranos, planeta raţiunii şi a libertăţii individuale, a spiritului revolut şi de expansiune din fiecare;  el va aduce la lumină cele mai ascunse şi neaşteptate lucruri, lucruri care, fără o iniţiere prealabilă, pot deveni periculoase pentru OM mai ales atunci când vrea să devină Stăpânul Absolut.

ARHETIPUL LUI SATURN (CAPRICORN): timp, spațiu, destin, sincronicitate

Descriere:  În imensitatea Cerului, Pământul este format. Spaţiul este doar nelimitat, nu are nici scop şi nici nu produce un rezultat direct.  Ori, într-o lume limitată de cunoaştere este posibil ca acestea să capete sens.  Lumea  materială are început şi sfârşit si este condiţionată de legi care o protejează şi o apără.

Simbolizează: lumea limitată asociată cu Pământul, îşi defineşte destinul şi este strict subordonată predeterminării care a format-o, cohabitează în perfectă armonie cu natura şi ea însăşi.

Istoric: sfârşitul migraţiilor şi  fondarea unui loc numit patria nativă şi din care, în timp, se vor dezvolta cunoscutele oraşe cetăţi.

Mitologic: Epoca de Aur a Pământului. Omul este înţeleas acum ca ceva material, ca substanţă folosită pentru ai face ceea ce sunt, iar acest material este, de obicei pământul. (Ghilgamesh, Adam şi Eva, Golem etc.). Tribul are un teritoriu definit şi zei nativi care îi protejează şi pe care ei îi venerează. Ia amploare cultul Hestiei, asociată zeiţei  romane  Vesta, păzitoarea Focului Sacru ca simbol al familiei şi al neamului.

Psihologic:  conştiinţa de sine a individului, responsabilitatea pentru a-şi asigura urmaşi, în general, pentru perpetuarea speciei, în mod special; toate aceste preocupări fiind strâns legate de accepţiunea lor cu privire la viaţă şi la moarte. Omul devine conștient de efemeritatea lui.

Astrologic: Timpul şi Soarta, sunt simbolizate de către planeta Saturn. Este cel care a structurat, a  ordonat,  a finalizat, a legiuit şi a limitat lucrurile, cel care limitează însăşi

existenţa noastră.

ARHETIPUL LUI JUPITER (SĂGETĂTOR):  Zeul, Preotul, Regele, Conducătorul

Descriere: Zeul transcede Timpul şi influenţează soarta lumii  în continuare.  Moşteneşte de la predecesorii săi  însă funcţia sapienţială – aceea de a Crea şi astfel devine şef al panteonului clasic, fondând o societate în care el era regele.

Simbolizează: expresiea gândirii şi reprezentării comune care descrie ordinea universală superioară.

Istoric: apariţia religiei şi a funcţiei sale de bază.

Mitologie: Avem regele-preot care interacţionează cu forţele elementare şi care prin apelare sau invocare este capabil să aducă ploaia atât de necesară unei recolte bune; coordonează diferitele dimensiuni ale lumii – materială, spirituală, temporală şi atemporală, acvatică, subte-rană sau ignifugă; aduce noroc, fericire, bogăţii şi faimă conform statutului său.

Psihologic: extinderea imaginii familiei la nivelul statului bazat pe o anumită ideologie, cea comună tuturor nu doar cea de sânge a casei conducătoare. Încă un pas în dezvoltarea conştiinţei umane când raţiunea minţii jupiteriene devine posibilă.

Astrologic noroc, bună stare, bonomie, plăcere, bogăție, acumulare.

ARHETIPUL LUI PLUTO (SCORPION): puterea ascunsă, resursele interioare

Descriere: Noii zei nu sunt zei primordiali, astfel că legile şi acţiunile lui Zeus/Jupiter sunt perisabile aşa că, din timp în timp, acţiunile lor trebuie retuşate, cosmetizate.  Astfel, arhetipul următor descrie tocmai această etapă periodică de transformare. 

Simbolizează: Pluto, a simbolizat dintotdeauna imaginea Duşmanului Veşnic - răul şi moartea, cel care urmăreşte să distrugă ordinea lumii  pământene de sub stăpânirea lui Zeus /Jupiter, cel care personifică principiul binelui, norocul şi succesul. 

Istoric: este perioada în care se duce o luptă acerbă între popoarele care doresc să se aşeze şi să practice agricultura şi cele nomade care se ocupă cu păstoritul.

Mitologic: existenţa unui stăpân al lumii subterane este justificată prin funcţia de a păstra ascunse în măruntaiele Pământului, departe de ochii muritorilor şi chiar şi a zeilor, rezerva, forţa care hrăneşte nu doar regnul vegetal ci şi toate fiinţele.

Psihologic: Iluminarea. Lumea subterană este asociată cu ieşirea din abis (ieşirea lui Tezeu din Labirint după ce a ucis Minotaurul); apele primare care alimentează continuu resursele subpământene pentru ca viaţa să se poată desfăşura fără probleme la suprafaţă.

Astrologic: Moarte și renaștere. Sexualitate. Subteran, întunecat, forță interioară, resurse.

ARHETIPUL LUI VULCAN (BALANŢA): Făurarul, Artistul, Cel care stăpâneşte focul

Descriere: Setea plutonică, de a stoca energiile telurice nu distruge Universul.  Acesta este menit să se degradeze, să moară pe-riodic şi să reînvie, manifes-tându-se astfel o armonie bine stabilită, simbolizată în astro-logie prin semnul de urmator - Balanța.

Simbolizează: echilibrul Universului, este personificarea mie-zului fierbinte al pământului, a magmei care curge pe versanţii vulcanilor atunci când aceştia erup, a incendiilor subterane, îngrozitoare şi incontrolabile.

Istoric: apariţia focului şi epoca de fier.

Mitologic: echilibrul Universului este reprezentat de Zeul Fierar, cel care mediază lupta dintre forţele opozabile, reconstruind Universul, clipă cu cli-pă, cu ciocanul şi nu cu mâinile libere, spre deosebire de indianul Tvashtar  creatorul, maestrul; este cel care îl ajută pe Zeul Luminii să-şi învingă duşmanii şi să renunţe la lupta escatologică.

Psihologic relativitatea limitată a lumii divizată de influenţe elementare.

Astrologic: negocierea, diplomaţia, armonia, simţul estetic - Hefaistos a îmblânzit focul şi l-a folosit ca să creeze lucruri folositoare, de la bijuterii delicate, la arme imbatabile sau palate de aur şi foc, frumuseţe, calm,  detaşare ş.a.

ARHETIPUL LUI CERES/DEMETRA/PROSERPINA/ KHORE/ PERSEFONA
(FECIOARA): fertilitatea sub toate formele ei

Descriere: În cazul în care arhetipul Balanţă reglementează relaţiile sociale, arhetipul Fecioară consolidează principiile de economisire şi pe cele agrare, în strânsă legătură cu ordinea naturala a lucrurilor.

Simbolizează: abundenţa şi  fertilitatea. 

Istoric: domesticirea animalelor care semnifică deja un salt şi un argument politic dar şi ordinea economică în sfera umanităţii; uneltele de fier şi inventarea plugului; 0 economie stabilă sugerează distribuţia ierarhică asociată cu principiul  economic de diviziune a muncii.

Mitologic: descoperirea plugului, rodul inven-tivităţii Zeului Făurar, asigură înflorirea agriculturii şi arată imaginea Mamei Pământ ca cea care hrăneşte.  Cum? Prin moarte şi renaştere, zeii vegetaţiei ocupând poziţii principale între ciclurile sezoniere. O sămânţă, pentru a rodi, mai întâi trebuie să fie îngropată deci trebuie să moară, un ciclu cosmic firesc.

Psihologic: arhetipul neprihănirii, sacrificiul de sine în numele dreptăţii şi exprimat prin puritate, virginitate şi explică celălalt nume al Persephonei, cel de Khore care  înseamnă fată pubelă, aflată la vârsta dintre copilărie şi pubertate.

Astrologic: cunoaştere,  simţ practic,  dreptate, meticulozitate, aplecare spre detaliu, nevoia de exprimare a spiritului de dreptate, cochetărie, frumuseţe, capriciu.

  

ARHETIPUL SOARELUI (LEUL) este darul de a fi

Descriere: Putem observa un echilibru între imaginile arhetipale de până acum, unele în raport cu celelalte dar mai ales cu semnele pe care le-am parcurs.

Simbolizează universalitatea cosmosului. Ideea de  putere este asociată, din start, Soarelui. Poate nu întâmplător Akenathon a văzut în discul solar un zeu autocrat. Dar monoteismul său a fost redus la curtea de la Tell el Amarna, nu a avut instrumentarul necesar răspândirii acestuia, cum se intamplă în cazul lui Iisus care şi-a făcut un aliat din oamenii învăţaţi pe care după covertire i-a trimis să răspândească mesajul mesianic în lume.

Istoric: apariţia roţii  în civilizarea Omului. Domesticirea animalelor joacă un rol important în poziţia socială a oamenilor.

Mitologie: Imaginea Zeului Soarelui este mai  sofisticată, zeii Savitar şi Apolo/Helios călătoresc pe cer în care trase de cai.  Viteza cu care se deplasau în lupte ori ca mesageri, a permis celui care deţinea cel mai mare număr de care să controleze spaţiul terestru, tot aşa cum cel care deţinea cel mai mare număr de vase să stăpânească întinsul apelor; a permis unificarea teritoriilor disparate care, în timp, au dus la formarea regatelor stat. 

Psihologic: arhetipul solar combină,  la cel mai înalt nivel de gândire, arhetipul lui Vulcan cu procesele de viaţa concretă pe care le implică Fecioara. 

Astrologic: bogăție, cald, căldură, foc, strălucire, aur, regalitate, sentimente puternice, conducătorul, forță, putere.

ARHETIPUL LUNII (RAC): maternitate, ereditate, nemurire

Descriere: Forţa simplă, personală şi independenţa de acţiune, chiar dacă sunt puternice, nu pot face faţă unui conflict la nivel mondial sau social sau care este destinat să menţină tradiţiile seculare.  Zeiţa nopţii, Luna, continuă tema legată de naştere şi de moarte care ţine de caracteristicile elementului Apă.

Simbolizează trecutul cu tot ce înseamnă el, obiceiurile, eresurile,  păstrarea tradiţiilor şi reproducerea. Luna este reprezentată adesea ca parteneră a Soarelui, iar în mituri relaţia dintre ei este descrisă fie ca una dintre frate şi soră, fie ca una dintre soţ şi soţie.  În ceea ce priveşte fazele Lunii, acestea au devenit materie primă pentru calcularea timpului, care a permis omenirii să-şi memoreze Istoria şi experienţele Trecutului.

Istoric omul moşteneşte cunoştinţele tradiţionale transmise din generaţie în  ge-neraţie.  Aşa au apărut epopeile şi legendele care au fost transmise sub forma basmului sau legendelor şi care l-a ajutat pe Om să-şi înţeleagă destinul ca parte a istoriei umani-tăţii.

Mitologic tradiţia indoeuropeană aminteşte uneori că imaginea Soarelui a fost corelată cu imaginea feminităţii iar Luna, schimbătoare, cu a masculinităţii; găsim mituri în care se spune că Luna a fost necredincioasă Soarelui, fiind surprinsă într-o îmbrăţişare drăgăstoasă cu Luceafărul de dimineaţă - Venus.  În schema patriarhală, lumina slabă a Lunii este asociată cu slăbiciunea şi aşa a ajuns să transceadă sensul şi să-şi schimbe sexul devenind simbolul feminităţii.

Psihologic: arhetipul feminin clasic - Mama, Iubita, Fiica, Bunica ş.a. 

Astrologic  maternitate, hrană, supravieţuire prin hrănirea la sânul matern, cei 7 ani de acasă, cămin, rădăcini, moştenire pecuniară şi ereditară etc.

ARHETIPUL LUI MERCUR (GEMENI) comunicare, logică, gândire

Descriere: Dualitatea reprezentată de gemeni este uneori considerată hermafrodită, cum se regăseşte în dualitatea zi şi noapte, bine şi rău, bărbatul şi femeia etc.

Simbolizează capacitatea Omului de  a transcede  mentalitatea,  tradițiile, eresurile și conservatorismul  prin  gândire puterea umanităţii  dobândită pe baza experienţelor din trecut precum şi depășirea  tradiţiilor  conservatoare.

Istoric: inventarea scrisului, care a permis fixarea miturilor şi a istoriei, a dus la rezultate în toate domeniile Cunoaşterii şi a ştiinţei -  începutul intelectualizării omenirii. Curiozitate mercuriană promovează contactul dintre civilizaţii, ceea ce a dus la dezvoltat flotelor maritime şi comerciale ceea ce ar corespunde supremaţiei oraşelor stat.

Mitologic: perechea de oameni identici evocă o teamă superstiţioasă a anticilor care au gândit  modelul gemenilor ca ceva supra-natural, ca un compro-mis între ordinar şi mi-nunat, unul dintre gemeni a fost adesea considerat a fi născut dintr-un tată muritor şi cealalt dintr-un tată zeu, mitologic vorbind avem aceeaşi polaritate: geamănul muritor şi geamănul nemuritor.

Psihologic: este arhetipul eroului care transcende tabuurile şi interdicţiile cele mai sacre, a gemenilor care au comis păcatul originar împotriva ordinii divine şi au deranjat schema nemuririi sufletului inconştient, ceea ce a dus la dihotomia viață - moarte.

Astrologic  comunicare, scris, gândire, soluţie, alter ego-ul, imaginea în oglindă,  ş.a.

ARHETIPUL LUI VENUS (TAUR) expansiunea vieții, atracția, erotismul și erosul feminin

Descriere: Ultimele două arhetipuri ale Zodiacului sunt faţete ale celor două principii fundamentale ale naturii - feminin şi masculin .

Simbolizează integrarea omului în natură este legată de forţa feminină, care este mai aproape de natura omului decât orice altceva. Esenţa fiinţei umane este identică cu cea a Cosmosului.

Istoric omenirea este organizată, că şi-a găsit stabilitatea în procesul de creaţie şi este prosperă, are parte de abundenţă şi bunăstare pentru că ea, este deja percepută ca parte integrantă a naturii.

Mitologic cultul astral  a planetei Venus a fost răspândit peste tot în lume şi el înglobează şi imaginea ei de zeiţă a  dragostei.  Cuvântul aster - stea - preluat de majoritatea limbilor europene, provine de la numele babilonian al lui  Venus,  Ishtar, şi care s-ar traduce simplu prin zeiţă.  Zeiţa stelei de dimineaţă şi de seară a fost adesea asociată cu frumuseţea inimitabilă a zorilor; simbolizează puterea forţelor de reproducere din natură prin care arhetipul Taur se manifestă. 

Psihologic reprezintă pătrunderea emoţiei şi afectivităţii în viaţa oamenilor; înflorirea artei ca şi componentă a culturii. 

Astrologic: erotism, senzualitate, furie, dragoste lascivă, banii cash, resurse naturale ş.a.

ARHETIPUL LUI MARTE (BERBEC): Cuceritorul, Războinicul, Păstorul, Strategul, Comandantul

Descriere: Aprecierea de natura emoţională nu interferează cu dreptul social dar un militar, un comandant demn să reprezinte furia zeilor în timpul luptei şi în care să se regăsească înţelepciunea minţii umane şi forţa emoţională cărora pretinde că se substituie, da.

Simbolizează vechii zeii ai pădurilor şi ai de fiarelor sălbatice identificaţi cu războinicii păstori se corelează cu acest arhetip.

Istoric: Imaginea Păstorului coincide cu cea de Apărător şi Comandant. Comandantul împrumută forţa de la natură, dar îşi foloseşte mintea ca instrument de civilizare. 

Mitologie: păstorul trăieşte mare parte a timpului în natură, în afara comunităţii, răspunde personal pentru turma lui şi pentru păşunea lui pe care trebuie să le apere de duşmanii neaşteptaţi şi în orice tip de situaţie neprevăzută dar periculoasă.  Fiind izolat de comunitate, el trebuie să îşi dezvolte capacităţi naturale proprii.  În afara subtilităţilor care ţin de civilizaţie, el trebuie să depăşească propriile sale blocaje şi acesta este fundamentul pentru înţelepciunea nativă pe care trebuie să o readucă în societate. 

Psihologic: căutare unor noi tipare de exprimare ale forţei. Arhetipul Berbecului reprezintă temelia spirituală pentru lumea interioară a omului.

Astrologic:  dinamismul masculin, bărbatul, luptă, luptător, iniţiatorul acţiunii,  pionierul, energie, forţă etc.

Originile arhetipale ale motivației

Studiind diverse materiale, cărţi, după discuţii cu specialişti dar şi cu cei cu care intram în contact, am să constat şi observat cum teoriile timpurii ale motivației s-au bazat exclusiv pe unități fiziologice. Aceste modele originale au fost ulterior înlocuite cu teorii ale motivației intrinseci care nu aveau o bază fiziologică clară. Se pune întrebarea, în cazul în care nevoile de bază nu sunt simple unităţi fiziologice, dacă nu cumva conceptul de arhetip ar fi răspunsul, bineînţeles, asta, în cazul, în care ideea provine de la Jung, cel care prin studiul religiilor, miturilor şi basmelor diferitelor culturi, a sesizat că la nivelul conștiinței individuale sunt depozitate visele, fanteziile, dorințele, impulsurile și gândurile şi că ele sunt  înrădăcinate într-o conștiință colectivă împărtășită de toate ființele umane şi nicidecum să aparţină unei persoane și, subiectiv, fiecăruia dintre noi; el consideră că nivelurile profunde ale minții sunt asociate acestui psihic obiectiv care aparține întregii omeniri.
Termenul pentru psihicul obiectiv a fost de inconștient colectiv deoarece aceasta conține elemente care nu a fost pur și simplu reprimate, dar care nici nu pot fi exprimate prin conştiinţa individuală. De asemenea, Jung a remarcat că, atunci când structurile inconștientului colectiv devin terenul de joc al conştiinţei, ele tind să îmbrace imaginile și simbolurile unor anumite modele şi sunt conforme cu anumite tipare universale care pot fi observate în toate culturile. El a numit aceste modele, arhetipuri, convins că acestea sunt structuri înnăscute ale conștiinței umane. De fapt, Jung s-a referit la arhetip ca la un autoportret al instinctului deoarece imaginea primordială este simbolul nevoilor fundamentale ale omului care se manifestă în tipare de comportament emoțional și mental.

Cât timp Jung a postulat că arhetipurile sunt elemente structurale ale psihicului, acesta a devenit un termen specific psihologiei şi defineşte un concept care leagă conștiința umană de o conştiinţă mult mai largă și mult mai adâncă, conştiinţa universală, şi care în filozofia neoplatoniciană este numită Psyche. Platon a afirmat că Mintea Universală se manifestată în anumite forme, necorporale, numite Idei  care sunt modele sau arhetipuri ale tuturor lucrurilor care au substanță. Întrucât arhetipurile jungiene sunt considerate a fi principiile formale ale psihicului uman, arhetipuri platoniciene sunt considerate ca fiind principiile esențiale ale realității în sine.  De asemenea, s-a mai spus despre Idei că ele se regăsesc veșnic în Monade,  unități ireductibile ale esenței divine numite în mod obișnuit zei, iar zeii înșiși au reședința în ceea ce este sursa lor comună de existenţă, Monada Supremă. 

Ideea de ierarhii proprii existenţei, este exprimată în energia spirituală care se regăseşte peste tot în natură sub chipul Tiparului: mental, biologic şi fizic. Ordinea și conținutul lumii, prin urmare, depinde de o sferă inteligibilă, plină de idei care, în diferite combinații, dau formă și substanță fenomenelor multitudine de viață. Universul vizibil este un organism uriaș însuflețit de mintea divină, din care au apărut anumite principii formative, care au devenit matricea generatoare pentru toate fenomenele naturale.

Prin reducerea la forma platoniciană a unui element structural al conștiinței umane, arhetipul jungian este, de fapt, un fel de localizare a unui model transcendent care există în natură ca un Întreg. Ideea este că un arhetip nu poate fi redus la doar o structură din interiorul psihicului, cum se afirmă încă, în prezent. Arhetipul este un model de animare și de formare a Naturii, care leaga sufletul individual de sufletul cosmic. Prin urmare, originea motivației psihologice umane, nu este nici corpul şi nici mintea, stricto senso vorbind, originea reală a motivației fiind Universul în sine. 

Filosofia neoplatoniciană priveşte deci, arhetipurile ca pe nişte principii dinamice care generează structura Universului la toate nivelurile. Motivul este unul simplu, ființele umane sunt vii, prin urmare, şi Universul este viu. Comportamentul uman are similitudine în lumea animală – comportamentul instinctual,  în modelul de creştere al plantelor, poate cuprinde întreagul sistem viu și, eventual, se regăseşte chiar și dincolo de în materie. 

Deoarece cauza ultimă din spatele tuturor lucrurilor din natură, Psyche, este una universală, se presupune că creaţia se regăseşte la toate nivelurile, lucruri  însuflețite sau neînsuflețite, și că are ca scop final perpetuarea vieţii. Astfel, creaţia nu a fost impulsionată prin motivaţie intelectuală sau creativitate conștientă, ci prin impulsul inevitabil care a eliberat potențialul universal disponibil.

Aminteam mai sus că Jung a considerat arhetipul ca  fiind un element care se manifestă, în principal, prin imagine – animalele din basme, simbolurile visului, personaje mitice, icoane, cifrele care reprezintă, la un anumit nivel, mama, tata sau fratele. Mai târziu, Maslow (1968) a afirmat că nevoile instinctuale - supravieţuire, siguranță, apartenență și stima de sine sunt izvoarele motrice ale conștiinței umane. În tema natală cu care lucrăm în astrologie, totuși, acești termeni sunt mai mult sau mai puțin relevanţi. Pentru a-l parafraza pe Jung, arhetipul este un autoportret al nevoilor proprii şi poate fi o imagine, un simbol sau motivaţia unei acţiuni a omului. De exemplu, un Marte în Berbec, simbolizează năzuinţa universală a omului de a fi liber şi instinctul de supravieţuire, lupta pentru dreptul de a fi şi de a exista.

Cum astrologia nu şi-a propus niciodată să organizeze sistemul de arhetipuri jungiene  într-un model precis care să coreleze definiţii motivaționale, individuale şi universale, pentru mine este clar că el a considerat ca arhetipurile care motivează dinamismul sunt entități transindividuale care au fost atributele unui Psyche universal și, la un moment dat, chiar a  psihicului uman. Fiecare arhetip este un nucleu autonom, cu o dinamică specifică a propriei energii psihice, concentrate în figura unui zeu care este în mod inerent, inteligent și intenționat. Arhetipurile sunt, de fapt, idei înnăscute ale psihicului, construite pe acelaşi tipar universal despre care am vorbit şi care modelează gândurile, sentimentele și percepțiile noastre.

 De exemplu, semnul Capricorn, se constituie într-un instinct pentru ierarhie, ordine, și structură. Îndemnurile sale interioare nu sunt doar simţite, ci şi concepute și adoptate; anumite gânduri și comportamente sunt în mod inerent capricorniene. Iar ca o unitate înnăscută, Capricornul este o extensie a unui principiu dinamic, care poate fi observat la fiecare nivel al Universului, de la lumea subatomică la structuri complexe, ierarhice - molecule, celule, aparat, sistem, organism. La fel, planetele sunt organizate în sisteme solare, în galaxii și în clustere galactice ad infinitum, deschid Infinitul atât la partea de sus cât și la ea de jos a ierarhiilor stratificate ale existenței, afirmă Arthur Koestler, la un moment dat.

Ceea ce îmi propun, este să scot în evidenţă faptul că semnele zodiacale și planete care le stăpânesc, constituie un model format din douăsprezece unităţi care conectează motivația umană cu procesele arhetipale de bază, care sunt imanente şi se manifestă la fiecare nivel al existenţei. Fiecare nevoie psihologică este un derivat al unui principiu de bază existent în organizarea Universului. 

 Ca simbol al unui principiu universal, un arhetip nu poate fi definit cu precizie sau redus la o singură imagine, pentru că poate fi mai mult decât o imagine indiferent de motivaţia invocată, la fel cum nu poate exista mai mult de un cuvânt cheie pentru a descrie o nevoie. Ca un simbol al transformării, de exemplu, un arhetip Scorpion s-ar putea manifesta ca un șaman (cel care transformă), un personaj negativ (ceea ce trebuie să fie transformat) sau un monstru (care reprezintă frica de transformare). De asemenea, ca un simbol al nevoii de schimbare și de eliberare, Vărsătorul poate include escrocul, geniul, rebelul, oamenii de știință nebuni dar și pe cei aiuriţi, trăsniţi, excentrici. Evident, noi nu reprezentăm în viaţa reală, o categorie distinctă şi nici aceste personaje arhetipale; din fericire, monștrii din poveşti sunt limitaţi la peisajele din visele noastre. Ideea este că fiecare manifestare arhetipală, este o metaforă pentru un motiv, și descrie adesea gradul în care acest motiv este integrat în psihic. Să revenim la exemplul cu arhetipul Scorpionului; în cazul în care este traumatizat, persoana suferă o teamă irațională și excesivă de transformare, ei bine, atunci acel arhetip este probabil să se manifeste printr-un comportament monstruos de tip criminal – ucide la întâmplare, proiecţia vinovatului care a produs trauma asupra victimei inocente şi care de multe ori poate fi tatăl, mama, soţia sau soţul ş.a.

Astfel că, molestarea unui copil, victimă a unei infracțiuni produse prin violenţă – viol sau alte manifestari neplăcute – bătaie, tortură, pedepse inumane caracterizează un Pluto în Scorpion neintegrat nici semnului şi nici normalităţii cotidiene.

Am întâlnit la doi pedofili, Soarele în ultimele grade din Taur în opoziție cu Pluto. Ca stăpân al Scorpionului, Pluto semnifică funcția de transformare, doar că în harta celor doi Pluto tensiona voința sau a intenționalitatea (Soarele). Acest lucru sugerează că identitatea celor doi era în conflict puternic cu funcţia plutoniană. Adăugaţi un Marte conflictual, în domiciliu, în Scorpion, atacat de Saturn şi de Uranus conjunct cu Luna Neagră.

Când funcționează corect opoziția Soare-Pluton conferă o putere adânc înrădăcinată în dorința nativului de a se transforma prin intermediul relațiilor cu ceilalți, prin depăşirea condiţiei sociale, prin studiu, adică, să sufere acea moarte și renaștere, sintagma care caracterizează semnul Scorpion. Dacă, totuși, Soarele nu l-a integrat pe Pluto, aspectul, de obicei, se manifestă sub forma a ceva sau cineva care amenință ego-ul persoanei respective. Individul se apără împotriva amenințării prin reacții diverese – de la agresivitate verbală, la agresivitate fizică. Foarte des această formă de agresivitate implică abuzul de putere, în care nativul se simte obligat să-şi domine partenera/ul cînd aceasta/acesta este mai slab, o poziţie uşor de recunoscut în tema astrală a victimelor violenţei în familie. Aici sugerez analiza temelor astrale ale amândurora, şi ale soţiei şi ale soţului.

      Semnele și caracteristicile lor arhetipale

Semn	Caracteristici arhetipale
Berbec	războinicul, pionierul, aventurierul, concurentul
Taur	fertilitatea, colonistul, hedonistul, gurmandul
Gemeni	Comunicatorul, mesagerul, studentul, omul de știință, diletantul
Rac	mama, îngrijitoarea, casnica, bucătarul, isteria
Leu	eroul, interpretul, regele, narcisista, prietenul, amicul
Fecioară	expertul în eficiență, artizanul, ucenicul, criticul
Balanță	armonie, dragoste, diplomaţie, artistul, strălucire socială
Scorpion	vindecătorul, șamanul, spionul, detectivul, teroristul
Săgetător	profesorul, predicatorul, demagogul, moralistul
Capricorn	tatăl, șeful, directorul executiv, maniac al controlului, zgţârcitul
Vărsător	activistul, rebelul, iconoclastul, excentricul, scamatorul
Pești	visătorul mistic, salvatorul, victima, ieftinul, dependenţele de orice fel.