Motto:

Multa ştiinţă îl apropie pe Om de Dumnezeu; puţina ştiinţă îl îndepărtează şi de ştiinţă şi de Dumnezeu. Iar Omul atâta preţuieşte câtă apropiere de Dumnezeu şi-a câştigat în sine... (Nicolae Steinhart)

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Originile arhetipale ale motivației

Studiind diverse materiale, cărţi, după discuţii cu specialişti dar şi cu cei cu care intram în contact, am să constat şi observat cum teoriile timpurii ale motivației s-au bazat exclusiv pe unități fiziologice. Aceste modele originale au fost ulterior înlocuite cu teorii ale motivației intrinseci care nu aveau o bază fiziologică clară. Se pune întrebarea, în cazul în care nevoile de bază nu sunt simple unităţi fiziologice, dacă nu cumva conceptul de arhetip ar fi răspunsul, bineînţeles, asta, în cazul, în care ideea provine de la Jung, cel care prin studiul religiilor, miturilor şi basmelor diferitelor culturi, a sesizat că la nivelul conștiinței individuale sunt depozitate visele, fanteziile, dorințele, impulsurile și gândurile şi că ele sunt  înrădăcinate într-o conștiință colectivă împărtășită de toate ființele umane şi nicidecum să aparţină unei persoane și, subiectiv, fiecăruia dintre noi; el consideră că nivelurile profunde ale minții sunt asociate acestui psihic obiectiv care aparține întregii omeniri.
Termenul pentru psihicul obiectiv a fost de inconștient colectiv deoarece aceasta conține elemente care nu a fost pur și simplu reprimate, dar care nici nu pot fi exprimate prin conştiinţa individuală. De asemenea, Jung a remarcat că, atunci când structurile inconștientului colectiv devin terenul de joc al conştiinţei, ele tind să îmbrace imaginile și simbolurile unor anumite modele şi sunt conforme cu anumite tipare universale care pot fi observate în toate culturile. El a numit aceste modele, arhetipuri, convins că acestea sunt structuri înnăscute ale conștiinței umane. De fapt, Jung s-a referit la arhetip ca la un autoportret al instinctului deoarece imaginea primordială este simbolul nevoilor fundamentale ale omului care se manifestă în tipare de comportament emoțional și mental.
Cât timp Jung a postulat că arhetipurile sunt elemente structurale ale psihicului, acesta a devenit un termen specific psihologiei şi defineşte un concept care leagă conștiința umană de o conştiinţă mult mai largă și mult mai adâncă, conştiinţa universală, şi care în filozofia neoplatoniciană este numită Psyche. Platon a afirmat că Mintea Universală se manifestată în anumite forme, necorporale, numite Idei  care sunt modele sau arhetipuri ale tuturor lucrurilor care au substanță. Întrucât arhetipurile jungiene sunt considerate a fi principiile formale ale psihicului uman, arhetipuri platoniciene sunt considerate ca fiind principiile esențiale ale realității în sine.  De asemenea, s-a mai spus despre Idei că ele se regăsesc veșnic în Monade,  unități ireductibile ale esenței divine numite în mod obișnuit zei, iar zeii înșiși au reședința în ceea ce este sursa lor comună de existenţă, Monada Supremă. 
Ideea de ierarhii proprii existenţei, este exprimată în energia spirituală care se regăseşte peste tot în natură sub chipul Tiparului: mental, biologic şi fizic. Ordinea și conținutul lumii, prin urmare, depinde de o sferă inteligibilă, plină de idei care, în diferite combinații, dau formă și substanță fenomenelor multitudine de viață. Universul vizibil este un organism uriaș însuflețit de mintea divină, din care au apărut anumite principii formative, care au devenit matricea generatoare pentru toate fenomenele naturale.
Prin reducerea la forma platoniciană a unui element structural al conștiinței umane, arhetipul jungian este, de fapt, un fel de localizare a unui model transcendent care există în natură ca un Întreg. Ideea este că un arhetip nu poate fi redus la doar o structură din interiorul psihicului, cum se afirmă încă, în prezent. Arhetipul este un model de animare și de formare a Naturii, care leaga sufletul individual de sufletul cosmic. Prin urmare, originea motivației psihologice umane, nu este nici corpul şi nici mintea, stricto senso vorbind, originea reală a motivației fiind Universul în sine. 
Filosofia neoplatoniciană priveşte deci, arhetipurile ca pe nişte principii dinamice care generează structura Universului la toate nivelurile. Motivul este unul simplu, ființele umane sunt vii, prin urmare, şi Universul este viu. Comportamentul uman are similitudine în lumea animală – comportamentul instinctual,  în modelul de creştere al plantelor, poate cuprinde întreagul sistem viu și, eventual, se regăseşte chiar și dincolo de în materie. 
Deoarece cauza ultimă din spatele tuturor lucrurilor din natură, Psyche, este una universală, se presupune că creaţia se regăseşte la toate nivelurile, lucruri  însuflețite sau neînsuflețite, și că are ca scop final perpetuarea vieţii. Astfel, creaţia nu a fost impulsionată prin motivaţie intelectuală sau creativitate conștientă, ci prin impulsul inevitabil care a eliberat potențialul universal disponibil.
Aminteam mai sus că Jung a considerat arhetipul ca  fiind un element care se manifestă, în principal, prin imagine – animalele din basme, simbolurile visului, personaje mitice, icoane, cifrele care reprezintă, la un anumit nivel, mama, tata sau fratele. Mai târziu, Maslow (1968) a afirmat că nevoile instinctuale - supravieţuire, siguranță, apartenență și stima de sine sunt izvoarele motrice ale conștiinței umane. În tema natală cu care lucrăm în astrologie, totuși, acești termeni sunt mai mult sau mai puțin relevanţi. Pentru a-l parafraza pe Jung, arhetipul este un autoportret al nevoilor proprii şi poate fi o imagine, un simbol sau motivaţia unei acţiuni a omului. De exemplu, un Marte în Berbec, simbolizează năzuinţa universală a omului de a fi liber şi instinctul de supravieţuire, lupta pentru dreptul de a fi şi de a exista.
Cum astrologia nu şi-a propus niciodată să organizeze sistemul de arhetipuri jungiene  într-un model precis care să coreleze definiţii motivaționale, individuale şi universale, pentru mine este clar că el a considerat ca arhetipurile care motivează dinamismul sunt entități transindividuale care au fost atributele unui Psyche universal și, la un moment dat, chiar a  psihicului uman. Fiecare arhetip este un nucleu autonom, cu o dinamică specifică a propriei energii psihice, concentrate în figura unui zeu care este în mod inerent, inteligent și intenționat. Arhetipurile sunt, de fapt, idei înnăscute ale psihicului, construite pe acelaşi tipar universal despre care am vorbit şi care modelează gândurile, sentimentele și percepțiile noastre.
 De exemplu, semnul Capricorn, se constituie într-un instinct pentru ierarhie, ordine, și structură. Îndemnurile sale interioare nu sunt doar simţite, ci şi concepute și adoptate; anumite gânduri și comportamente sunt în mod inerent capricorniene. Iar ca o unitate înnăscută, Capricornul este o extensie a unui principiu dinamic, care poate fi observat la fiecare nivel al Universului, de la lumea subatomică la structuri complexe, ierarhice - molecule, celule, aparat, sistem, organism. La fel, planetele sunt organizate în sisteme solare, în galaxii și în clustere galactice ad infinitum, deschid Infinitul atât la partea de sus cât și la ea de jos a ierarhiilor stratificate ale existenței, afirmă Arthur Koestler, la un moment dat.
Ceea ce îmi propun, este să scot în evidenţă faptul că semnele zodiacale și planete care le stăpânesc, constituie un model format din douăsprezece unităţi care conectează motivația umană cu procesele arhetipale de bază, care sunt imanente şi se manifestă la fiecare nivel al existenţei. Fiecare nevoie psihologică este un derivat al unui principiu de bază existent în organizarea Universului. 
 Ca simbol al unui principiu universal, un arhetip nu poate fi definit cu precizie sau redus la o singură imagine, pentru că poate fi mai mult decât o imagine indiferent de motivaţia invocată, la fel cum nu poate exista mai mult de un cuvânt cheie pentru a descrie o nevoie. Ca un simbol al transformării, de exemplu, un arhetip Scorpion s-ar putea manifesta ca un șaman (cel care transformă), un personaj negativ (ceea ce trebuie să fie transformat) sau un monstru (care reprezintă frica de transformare). De asemenea, ca un simbol al nevoii de schimbare și de eliberare, Vărsătorul poate include escrocul, geniul, rebelul, oamenii de știință nebuni dar și pe cei aiuriţi, trăsniţi, excentrici. Evident, noi nu reprezentăm în viaţa reală, o categorie distinctă şi nici aceste personaje arhetipale; din fericire, monștrii din poveşti sunt limitaţi la peisajele din visele noastre. Ideea este că fiecare manifestare arhetipală, este o metaforă pentru un motiv, și descrie adesea gradul în care acest motiv este integrat în psihic. Să revenim la exemplul cu arhetipul Scorpionului; în cazul în care este traumatizat, persoana suferă o teamă irațională și excesivă de transformare, ei bine, atunci acel arhetip este probabil să se manifeste printr-un comportament monstruos de tip criminal – ucide la întâmplare, proiecţia vinovatului care a produs trauma asupra victimei inocente şi care de multe ori poate fi tatăl, mama, soţia sau soţul ş.a.
Astfel că, molestarea unui copil, victimă a unei infracțiuni produse prin violenţă – viol sau alte manifestari neplăcute – bătaie, tortură, pedepse inumane caracterizează un Pluto în Scorpion neintegrat nici semnului şi nici normalităţii cotidiene.
Am întâlnit la doi pedofili, Soarele în ultimele grade din Taur în opoziție cu Pluto. Ca stăpân al Scorpionului, Pluto semnifică funcția de transformare, doar că în harta celor doi Pluto tensiona voința sau a intenționalitatea (Soarele). Acest lucru sugerează că identitatea celor doi era în conflict puternic cu funcţia plutoniană. Adăugaţi un Marte conflictual, în domiciliu, în Scorpion, atacat de Saturn şi de Uranus conjunct cu Luna Neagră.
Când funcționează corect opoziția Soare-Pluton conferă o putere adânc înrădăcinată în dorința nativului de a se transforma prin intermediul relațiilor cu ceilalți, prin depăşirea condiţiei sociale, prin studiu, adică, să sufere acea moarte și renaștere, sintagma care caracterizează semnul Scorpion. Dacă, totuși, Soarele nu l-a integrat pe Pluto, aspectul, de obicei, se manifestă sub forma a ceva sau cineva care amenință ego-ul persoanei respective. Individul se apără împotriva amenințării prin reacții diverese – de la agresivitate verbală, la agresivitate fizică. Foarte des această formă de agresivitate implică abuzul de putere, în care nativul se simte obligat să-şi domine partenera/ul cînd aceasta/acesta este mai slab, o poziţie uşor de recunoscut în tema astrală a victimelor violenţei în familie. Aici sugerez analiza temelor astrale ale amândurora, şi ale soţiei şi ale soţului.


      Semnele și caracteristicile lor arhetipale

Semn
Caracteristici arhetipale
Berbec
războinicul, pionierul, aventurierul, concurentul
Taur
fertilitatea, colonistul, hedonistul, gurmandul
Gemeni
Comunicatorul, mesagerul, studentul, omul de știință, diletantul
Rac
mama, îngrijitoarea, casnica, bucătarul, isteria 
Leu
eroul, interpretul, regele, narcisista, prietenul, amicul
Fecioară
expertul în eficiență, artizanul, ucenicul, criticul
Balanță
armonie, dragoste, diplomaţie, artistul, strălucire socială 
Scorpion
vindecătorul, șamanul, spionul, detectivul, teroristul
Săgetător
profesorul, predicatorul, demagogul, moralistul  
Capricorn
tatăl, șeful, directorul executiv, maniac al controlului, zgţârcitul
Vărsător
activistul, rebelul, iconoclastul, excentricul, scamatorul
Pești
visătorul mistic, salvatorul, victima, ieftinul, dependenţele de orice fel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu