Pe urmele lui Lilith

               Animus și Anima în semne

Berbec

Pentru femei: vorbește despre inconștient, imaginea bărbatului este cea a războinicului agresiv, ceea ce explică nevoia ei de a lupta și afirmarea de sine.

Pentru bărbați:  imaginea femeii neînfrante cu caracter agresiv, acea viziune despre femeie care face ca relațiile sale cu ea să fie adesea, unele contradictorii.

Taur

Pentru femei:  se crede într-un fel proprietatea bărbatului, chiar este condusă de el şi căruia i se va supune trup şi suflet.

Pentru bărbat: acesta tinde să sacralizeze imaginea femeii. Pentru el, ea este o zeiţă întrupată, care dă și ia viața, care poate fi atât fertilă cât și sterilă, în funcție de iubire, îl iubeşte sau nu.

Gemeni

Pentru femei: bărbatul ei este un personaj cu multe fațete, ceea ce explică nevoia lui de a-şi schimba stările și să întruchipeze personaje diferite.

Pentru bărbat: femeia este înainte de toate o atracţie și abia apoi o amantă. Este îndrituită cu calităţi de zână şi de vrăjitoare puternică, deopotrivă.  

Rac

Pentru femei: aşteaptă mereu să apară un prinț fermecat, chiar și atunci când deja l-a întâlnit pe bărbatul vieții ei; acesta ar trebui să fie puternic, protector și realist, dar scufundat în suferință și melancolie până când, într-o zi, ea îl va elibera.

Pentru bărbat: cultivă imaginea femeii mamă sau a femeii fată, ceea ce poate fi sufocant şi iresponsabil. Pentru el ea este condescendentă, dar, de asemenea, trebuie să suporte să facă ce vrea el, şi chiar dacă se separă deea, totată viaţa va fi urmărit de această imagine.

Leu

Pentru femei: bărbatul ei este erou, un om extraordinar sau un prinț tiran, egoist, dominator și terifiant. Este figura simbolică a ceea ce cer de la viață, refuzul mediocrităţii și imperfecțiunii.

Pentru bărbat: cultivă imaginea magică a femeii, puternică și mândrăcare intră în competiţie cu oricine vrea să domine. Cu toate acestea, o idealizează în asemenea măsură încât o face inaccesibilă. Ea este cea care îi dezvăluie esenţa creativităţii și complexul de superioritate.

Fecioară

Pentru femei: avem imaginea unui bărbat oscilant, uneori, înțelept, dar restrictiv și frustrant, alteori de neînțeles și confuz şi care dezvăluie dorinţa lui de a slăbi frâul.

Pentru bărbat: vede femeia misterioasă, uneori sensibilă și rezervată, dar și tendința de supraalimentare și lipsa de acțiune a acesteia. Acest lucru implică însă faptul că şi el este sensibil la acest fel de schimbări comportamentale.

Balanță

Pentru femei: ele caută frumusețea fizică în bărbat, chiar dacă în sufletul şi în inima lor este clar că nu o vor găsi niciodată pentru că, pur și simplu, se tem de propria lor dorință în loc să fie conştiente de ea şi să aleagă.

Pentru bărbat: la fel, vede doar latura frumuseţii estetice pe care în relaţie visând la o compatibilitate perfectă deşi sunt departe de aşa ceva. Totuşi femeia rămâne inaccesibilă, pentru că, fără îndoială, niciodată nu va avea defectul de a fi şi destul de superficială.

Scorpion

Pentru femei: dacă se poate să fie diavolul în persoană sau cineva cu caracteristicile sale, un om misterios, dominator, îndrăzneț și plin de putere, asta, da. Renunță la perspectiva iubirii sau a căsătoriei convenționale în căutarea lui.

Pentru bărbat: femeia ideala este vrăjitoarea, femeia fatală, cea pentru accesarea căreia implică un proces complex și pentru care, odată accesată, livrare este aproape gratuită, este posesoarea tuturor farmecelor, o senzualitate este de neuitat, mortală. Din acest motiv, viața lui amoroasă este plină de crize pasionale.

Săgetător 

Pentru femei: bărbatul ideal este brutal, sălbatic, primar, dar, nu în ultimul rând, pur și frumos. Permanent căută un bărbat sălbatic sau aproape sălbatic, ar merge și în junglă după el. Cu cât este mai de nestăpânit cu atât mai bine, iar dacă ar fi dintr -o altă lume sau un alt timp ori de pe o altă planetă și mai bine.

Pentru bărbat: să nu surprindă pe nimeni dacă acest bărbat se implică într-o relație cu o femeie imposibilă, spirit aventurier, trecută prin paturile altor confrați, cu un caracter greu de descris și și greu de rezolvat, o femei mai deșteaptă ca el ori o femeie care are se pregătește să își părăsească țara și să renunțe la rădăcinile sale fără niciun regret.

Capricorn

Pentru femei: caută mereu bărbatul tăcut, singur și impenetrabilă. Poate fi un pustnic, un profet, o ființă singuratecă, dar cel puțin savant, profesor, medic sau demnitar.

Pentru bărbat: idealul este femeia extremelor, fie este cea mai sensibilă, inteligentă și imobilizată, fie o femeie dârză, puternică, capabilă să se bată pentru idealurile sale cu o lume întreagă dacă trebuie. Dar cea mai și cea mai este femeia care să-l inițieze în misterele vieții și, fascinant pentru el ar fi dacă ar putea să îi fure și inima.

Vărsător

Pentru femei: Omul după care oftează este rebel, anarhist, în afara legii, irepresibil, cu alte cuvinte opusul soțului formal, dar, în același timp, are posibilitatea de a transforma un om de la limita societății într-un Dumnezeu.

Pentru bărbat: idealul său feminin este o femeie liberă și independentă, astfel încât alături de ea să nu se simtă sufocat. Este femeia frumoasă, inteligentă și independentă, dar inaccesibilă, chiar dacă trăiește în afara standardelor normale. Este femeiea care îl inspiră, de neegalat și muza perfectă.

Pești

Pentru femei: bărbatul ei trebuie să aibă o atitudine deloc liniștitoare și să fie atractiv. Trebuie sa aibă în el ceva nelumesc, mistic, ațâțător care să îi dea farmec dar să îl și apropie de limitele imposibilului.

Pentru bărbat: femeia trebuie să poată fi sublimată. Ar trebui să fie călugăriță, o femeie cu puteri misterioase, cu o senzualitatea de vrăjitoare, dulce și să îl absoarbă, în același timp. Oricum, modelul va fi întotdeauna departe de realitate care-l înconjoară.

Gânduri despre Sincronicitate

     Despre Sincronicitate cu dragoste!

 Am putea numi sincronicitate convingerea că universul ne ajuta să ne îndreptăm spre calea menirii noastre, prin evenimente semnificative pe care sufletele noastre le percep acut dar le și manifestă. Cea mai mare provocare în ceea ce privește acceptarea sincronicității apare în viața noastră fără a fi nevoie să controlam rezultatul final. Termenul, conceput inițial de Carl Jung, se referă la evenimentele din viața noastră care au sens, dar nu pot fi explicate - concluzia fiind că nu există nicio coincidență.

Pentru a accepta sincronicitatea în viețile noastre, trebuie să facem în primul rând alegerea conștientă de a trăi cât mai real și mai autentic posibil.

Acest lucru nu înseamnă că pierdem capacitatea de a face alegeri conștiente legate de propria noastră viață - ci mai degrabă, dacă facem alegeri pentru binele nostru și al universului, atunci sufletele noastre vor fi răsplătite prin semne care sugereză că suntem pe calea cea dreaptă.

Acum câțiva ani am declarat război stării de fapt, în sensul că am schimbat totul în viața mea. Nu spun că nu a fost dificil, a fost chiar foarte dificil dar nu am fost nicio clipă îngrijorată, eram convinsă că viața mea va fi ceva mai bună. Am crezut profund că aceasta era calea pe care trebuia să fiu. Am lăsat tot, casă, servici, prieteni – oricum avea câțiva doar, îi pot număra pe degete și acum, familie. Simțeam că trebuie să trăiesc și pentru mine și să fac ceea ce trebuia să fac, adică am deschis un cabinet de astrologie.

În prima iarnă a fost mai greu, nu avea gaze îmi fuseseră tăiat pentru neplata facturilor și să mă contextez la rețea, costa vreo câteva miloane iar prin buzunarele mele bătea vântul. Am strâns din dinți și am zis asta e, Dumnezeu și întreg Universul va lucra pentru mine. A doua zi dimineață, apropo de magia Crăciunului, m-a sunat o doamnă să mă anunțe că vine la mine pentru 12 astrograme. Efectiv am trăit starea aceea că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Am fost convinsă că universul va avea grijă de mine - și a făcut-o. Nu a fot prima și nici ultima oară când am trecut prin asemenea situații limită. Dar de fiecare dată am fost convinsp că manifestarea divină a sincronicității în viața mea, va face minuni. Nu doar că am simțit un soi de păce interioară, dar am fost binecuvântată cu soluții care apar exact la momentele în care am nevoie de ele. Asta îmi dă certitudinea că drumul pe care sunt este cel care trebuie. Nu este ușor să ne predăm puterii Universului care se vălătucește peste tot în jurul nostru, mai ales că natura umană nu vrea să renunțe la control. Cu toate acestea, dacă aveam ceva mai multă încredere în noi înșine și în deciziile noastre, Universul ne va fi alături și ne va răsplăti pentru curajul de a fi noi.

Nu cred în coincidențe!

Dacă mă întâlnesc cu cineva pe care nu l-am văzut de ceva vreme, dar dimineață în timp ce îmi beam cafeaua, mi-am amintit de persoana respectivă și la nici jumătate de oră mă întâlnesc cu ea, cred că s-a întâmplat cu un anumit motiv. Omului pe care l-am reîntâlnit fie îi era dor de mine fie trecea printr-un moment în care doar eu eram capabilă să găsesc soluția pentru el. Dacă mă grăbesc să termin un dosar sau o documentare la muncă și cineva apare și îmi cere să fac repede, altceva, nu mă deranjează, ci o iau ca pe un semn că nu trebuie să mă grăbesc.

O, Doamne, de mult am încetat să mai cred în coincidențe! Cred că de fapt, am renunțat la controlul asupra lucrurilor din jurul meu și implicit a Universului - și nu îmi este greu deloc să vă spun cât de fericită mă simt. Sunt convinsă că există în joc, forțe pe care nu le putem vedea, dar sunt situații  dincolo de care o putem face. Cred în destin și în soartă - și un plan final care este separat de orice fel de asociere religioasă pentru simplul motiv că pentru mine Dumnezeu are chipul multiversului. Pentru mine, cea mai mare religie este credința în univers și în puterea acestuia.

Dacă facem alegerea de a trăi cu onestitate și veridicitate - să facem bine doar pentru că trebuie și nu pentru că cineva privește, atunci vom fi în permanență binecuvântați cu daruri care confirmă autenticitatea trăirilor noastre.

Conectarea cu vibrația secvenței numerice 

11 și 11:11.

Ideea de a scrie acest material mi-a venit la apelurile insistente ale unei cunoștințe care era speriat că se uita la ceas la 11:11 sau se trezește din somn la 11. Ori în numerologie, 11 este un număr de maestru care reprezintă intuiția, creativitatea, geniul, rafinamentul și împlinirea. Numărul 1 este, de asemenea, codul numerologic pentru conștiința de sine. Oamenii care se trezesc la orele amintite, de fapt încep să conștientizeze puterea universului vor vedea 11:11 pe ceasuri, chitanțe, plăcuțe de înmatriculare – combinație care aparent apare peste tot. Pentru cei care văd frecvent această secvență numerică, înseamnă că sunt avertizați că în curând vor începe o călătorie spirituală în conștiința superioară.

Un alt aspect al secenței numerice 11:11 este că devine vizibil universul care vrea să ne trimită confirmarea că suntem pe calea cea bună, fie că vorbim despre carieră, fie de evoluția spirituală ca manifestare a Universului.

Sincronicitățile pot fi, de asemenea, oameni, locuri sau evenimente pe care sufletul nostru le atrage în viața noastră pentru a ne ajuta să evoluăm spre o conștiință mai înaltă sau ne transmite că trebuie să punem accentul pe ceva care se petrece în viața noastră dar pe lângă care noi trecem. Cu cât suntem mai conștienți de modul prin care în sufletul nostru se manifestă coincidențe, cu atât crește frecvența personală, care devine mai înaltă și cu atât reacționăm mai repede.

În fiecare zi întâlnim sincronicități semnificative, sunt cele pe care le-am atras - sufletele noastre le creează și apoi ele se joacă în lumea fizică. Este o confirmare a motivului pentru care suntem aici și că acesta este scopul final. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să credem - în puterea cosmică din jurul nostru și în realitatea în care manifestăm ceea ce dorim în viața noastră. Sincronicitatea este, de asemenea, legată în mare măsură de conexiunea cu sufletele asemenea nouă.

Pentru a manifesta o relație de natura divinului cosmic în viețile noastre, trebuie să ne deschidem inimile universului, să fim dispuși să acceptăm, să fim deschiși la semnele pe care le trimite El sufletelor noastre. Uneori este dificil să separăm dorințele pământene de cele ale sufletului și asta pentru că Ego-ul pune la îndoială totul - el ne aduce toate argumentele care să ne demonstreze că ceva nu va funcționa, pentru a provoca teama și a nu ne lăsa să ne luăm zborul.

Totuși, manifestarea sincronicității în viețile noastre are puterea de a trece peste temerile noastre și de a ne îndemna să continuăm. Credem că suntem pe calea pe care trebuie să fim și, deși nu poate avea sens astăzi, mâine, dacă avem credință că tot ce ne dorim se va manifesta pozitiv în viețile noastre mai târziu atunci așa va fi.

Ego-ul se predă ultimul, iar Sincronicitatea reprezintă tocmai această predare  ca să înceapă călătoria sufletului.

Umbra sau partea întunecată din fiecare

Putem rezuma teoria lui Jung asupra Umbrei ca parte a psihicului care conține neajunsurile noastre și slăbiciunile reprimate. Umbra este partea noastră inconștientă și ascunsă vederii în cea mai mare parte a timpului. Este adesea numită partea noastră întunecată și fiecare dintre noi are una. Este o parte din noi pe care nu vrem să o recunoaștem pentru că, de obicei, nu ne place.

Umbra reprezintă o frică, o frică ce exercită o putere considerabilă în viața noastră. Se numește o frică primară deoarece se bazează pe evenimentele situate la nivelel primar, instinctual și, prin urmare, operează pe principiul supraviețuirii. Ei bine, această frică principală este un motivator principal pentru multe dintre alegerile noastre din viață.

În astrologie, Luna Neagră este punctul din tema natală prin care identificăm frica primară. Există douăsprezece forme de teamă primordiale, una pentru Luna Neagră în fiecare semn: Berbec - teama de nevrednicie; Taur - teama de pierderi materiale; Gemeni - teama de respingere; Rac - teama de abandon; Leu - teama de schimbare; Fecioară - teama de eșec; Balanță - teama de singurătate; Scorpion - teama de pierdere; Săgetător - teama de lipsă de sens; Capricorn - teama de neglijare; Vărsător - teama de neputință; Pești - teama de vulnerabilitate / rău.

Temerile primare subminează creșterea noastră personală și sentimentele de fericire. Adesea împiedică succesul, deoarece frica este ceea ce ne oprește fără să ne dăm seama când ne aventurăm într-un teritoriu necunoscut. Alegerile și acțiunile noastre sunt direct proporționale cu nivelul de control pe care Umbra îl exercită asupra noastră. Când frica este dominată de Umbră, ne simțim neîndepliniți și nemulțumiți. Acest lucru ne împiedică să devenim complet integrați. Aceste temeri împiedică să actualizăm potențialul personal și să împărtășim cine suntem cu restul lumii.

Din moment ce partea umbrei este în mare măsură inconștientă, ea ne afectează fără să ne dăm seama de această dominare. De obicei, circumstanțele care reapar în viața noastră și ne determină să ne întrebăm de ce mi se întâmplă toate lucrurile astea mie, provin de la Umbră. De multe ori, în perioada formării noastre, am făcut alegeri fără a înțelege pe deplin ce se întâmplă cu noi. Acest lucru se datorează faptului că este dificil să faci schimbări atunci când nu știi ce te motivează cu adevărat. Deciziile și acțiunile care se fac din teamă rareori ne ajută.

Temerile noastre primare ne determină să ne judecăm aspru pe noi și pe ceilalții. Pentru a face față temerilor noastre, umbra folosește o tehnică cunoscută sub denumirea de "proiecție". Proiecția are loc atunci când exteriorizăm sentimentele Umbrei din noi și le transferăm altora. Proiecția este metoda preferată a umbrei deoarece întotdeauna ne confruntăm cu ceilalți când nu suntem capabili să ne confruntăm cu noi înșine. Când suntem critici, în mod nejustificat, cu ceilalți, de fapt ne criticăm pe de noi înșine. Proiecția este cauza multor dificultăți din relațiile cu noi și cu ceilalți, lucruri pe care refuzăm să le vedem la noi dar le descoperim la alții. 

Deci, Umbra este partea întunecată, distructivă și reprimată a personalitatăţii fiecăruia, o parte inconștientă, un fel de negativ din spatele pozitivului afișat zi de zi, o personalitate dublă inversată.

Ego-ul este o structură mentală care definește celălalt Eu, dublura noastră intrioară, şi în timp ce ego-ul ţine de conștient, umbra e sălăşluită în inconștient. Și, la fel ca toate părţile noastre inconștiente, umbra aspiră cu înverșunare să devină conștient.

Umbra este amenințătoare și caracterul ei rău intenționat se regăseşte în noi toți. Pentru a găsi și a ne  înțelege umbra, trebuie să analizăm în mod obiectiv părțile personalității noastre pe care le considerăm problematice și detestabile, indiferent de motiv, și, prin urmare, avem un inventar a tot ceea ce semnifică Umbra.

Toate hotărârile etice au o latură întunecată ca și în judecata binelui și a răului care insinuează, că o evaluare proprie este complet subiectivă, ca fiecare personalitate și chiar în fiecare cultură, Umbra este cumva partea negativă a moralei și a tradiției, este respingătoare, este cea care induce reacția negativă când se pune problema reacțiilor de autoapărare. La acest nivel înțelegem modul în care Umbra a modelat personalitatea umană, inconștientul colectiv și culturile de-a lungul timpului, dar nu trebuie confundată cu umbra Anima și Animus din psihicul uman.

Noi, de regulă, proiecăm Umbra asupra persoanelor de același sex, ca femeie asupra femeilor, ca bărbat asupra bărbaților sau asupra unor entități morale asexuate – țări, întreprinderi, firme, religii, oricăror grupuri colective și cărora noi le atribuim defecte care nu sunt altceva, decât un mod de a trăi indirect această latură întunecată a personalității noastre.

Orice eveniment banal, cu privire la o terță persoană, are în noi un impact emoțional semnificativ care ar trebui să ne conducă la întrebări despre noi înșine, pentru că această reacție - în parte sau în totalitate – este nejustificată, este semnul unei expresii a naturii noastre celei mai profunde, reprimate, care țâșnește prin fisurile care se produc în suconștient în acel moment. Reacția este direct proporțională cu represiunea inconștientă cea mai profundă, trăirea cu atât este mai vie cu atât este mai intensă.

Scopul Umbrei este de a crea contactul, de a ne face să meargem spre ceilalți, de a ne confrunta cu ei, uneori aducându-ne pe picior de luptă, chiar dacă noi sperăm să facem în alt mod, trebuie să acceptăm schimbarea care se poate naște această relație cu propria noastră Umbră și creativitate care se desprinde din ea.

Complexele noastre psihologice sunt parțial consecutive cu Umbra, au impact emoțional și pot genera, apoi cristaliza staza de autonom. Complexele provin de la blocajele provocate de Umbră fiecăruia, de fricile noastre abisale, care nu sunt acceptate sau integrate în personalitatea noastră, ceea ce duce inevitabil la conflicte psihologice, la presiunea din individualitatea noastră.

Umbra poate fi extrem de rea șide  distructivă dacă încercăm să o suprimăm, dar dacă o acceptăm, ne acceptăm fricile inexplicabile și încercăm să le descifrăm, Umbra stă în colțul ei, ba chiar ne ajută să înțelegem anumite lucruri. Pe de altă parte, prin Umbră avem acces parțial la Anima și Animus, după cum spunea și Carl Gustav Jung, că pentru a se înțelege pe sine dar și relațiile cu cei din jur a trebuit să-și întâlnească mai întâi propria Umbră.

Durerea acestui contact este direct proporțională cu lipsa de auto-cunoaștere. Cu cât puțin știm, cu atât ne mințim mai mult, cele mai multe din aceste minciuni neagă realitatea Umbrei astfel că un contact cu ea va fi foarte dificil.

Și acest lucru este dificil pentru toată lumea, deoarece chiar și personalitatea cea mai obiectivă și constructivă este cu un pas în urma Umbrei, această fațetă tulburătoare care ar prefera să nu existe deoarece gradul de conștientizare a acestei fațete negative a personalității noastre duce, într-o anumită măsură, la un grad de haos psihologic și la prăbușirea ego-ului structurat care încearcă să reziste prin susținerea că eu sunt cel adevărat. În realitate însă, avem aceeași nuanță ca și personalitatea noastră pentru că ne luptăm cum vrem și cu cine vrem, dar niciodată nu ne vom elibera complet de ea, Umbra face parte din viață și din noi!

Umbra poartă o energie puternică întunecată de care însă avem nevoie în viața noastră. Dacă umbra se transformă în inconștient, uneori întunecă mintea și estompează ego-ul,  este intuiția aceea care o avem că se va întâmpla ceva rău, că putem face ceva rău, de care avem nevoie. Umbra are multe lucruri să ne învețe cu condiția să știm cum să o ascultăm și o înțelegem, și mai presus de toate, nu consideră o rușine un fapt pe care societatea îl consideră rușinos și care a rămas ascuns în străfundurile ființei noastre.

În ciuda tuturor relelor pe care le-am pățit, Umbra este un arhetip necesar procesului de individuație, care are propriile calități, să spunem, și care urmează să fie integrate în personalitatea fiecăruia.

Ar trebui să i se permită să existe și să trăiască ca să se găsească un echilibru corect, să analizeze reacțiile care previn îndepărtarea sa, mai degrabă, decât să încercăm să înăbușim pericolul de a țâșni la suprafață, inevitabil, prin alte mijloace de exprimare și de creație care să ducă, în același timp, la o ruptură în personalitate. Nu este de dorit să se elimine cota de întunecat și negativ din noi deoarece acesta este motorul pentru transformarea profundă.

Integrarea Umbrei este realizarea potențialului global de la naștere, de a găsi calea spre transcendență și individuație și eliberarea vine prin creativitate.

Pentru a analiza Umbra în astrologie, trebuie să determinăm mai întâi care sunt planetele importante ale temei natale, semnele și casele în care sunt, elementele, demnitățile. Umbra este, de fapt, reprimată astrologic în elementele opozabile care lucrează prin complementaritate, ceea ce are un element nu are celălalt și invers, dificultatea este că orice parte a temei natale poate deveni un semnificator al Umbrei.

Umbra este exprimată, în special de Saturn, Marele Malefic din astrologia tradițională, deci primul lucru la care ne uităm este locul unde se află Saturn, în semne și în case, deoarece rigoarea și structura sa modelează ego-ul, desțelenește inconștientul, Umbra este în profunzime, aspectele sale se pot constitui în bariere care să nu ne lase să ajungem la individuație pentru o mai mare înțelegere a inconștientului nostru, sunt teste pe care le dăm periodic și dacă le luăm, mai cade o barieră din cale spre individuație.

Saturn întruchipează Umbra noastră sau cel puțin concentrează o serie de atribute ale acesteia, și îl recunoașteți după faptul că exprimă suferința în tăcere, singurătatea, greutatea de pe suflet. Totuși el aduce și profunde valori morale și spirituale dar și realizarea socială atunci când sunt integrate virtuțile sale, să ne gândim doar la Capricornul și la Înțelepciunea sa. 

Umbra poate fi, de asemenea, exprimată prin Pluto si instincte pe care le reprezintă. Metamorfoza puterii, care o însoțește și care este născută din partea inconștientă a părții întunecate.

Luna Neagră / Lilith, în funcție de modul în care este experimentată, în mare parte inconștient, este un factor transcendent care funcționează în legătură cu Umbra. Personalitatea găsită în partea inconștientului unde este Umbra este un complement necesar al conștientului care exprimă deplin germenul întrupării sale în căutarea sa pentru absolut. Acesta poate reflecta însă, în aceeași măsură anxietate, fobii, eșecuri și poate absorbi energia conștientului și o anume parte a personalității pozitive, până la respingerea de sine, inclusiv refuzul propriului corp , să ne gândim la problemele complexe asociate, cum sunt anorexia sau bulimia.

Axa Nodurile Lunare, care și ele pot avea o latură întunecată inconștientă.

Chiron, de asemenea, cu toate pagubele pe care le reprezintă.

În mod similar interceptările și casele legate raportează dezechilibrul care evidențiază o parte întunecată a personalității. În cazul în care Umbra în tema nativă se ascunde o putem detecta cu ajutorul altor factori mai puțin evidenți care însă pot influența negativ pe Saturn sau pe Pluto. Aceștia sunt  un model planetar mai complicat de tipul yodului, a clepsidrei și care fac aspecte grele cu  Saturn și Pluto. Aceste modele pot face parte din interceptări sau să fie prezente în casele legate. De exemplu, depresia și tulburările psihice asociate - este o parte a unui proces natural dar și de recuperare, prin transformarea personalității care pune de multe ori ego-ul să se confrunte direct cu Umbra sa, un soi de purgatoriu interior.

De multe ori însă, aceste modele sunt activate de tranzitele care provoacă inconștientul și îmboldesc Umbra să acționeze. De aceea, trebuie monitorizate atent, mai ales, ciclurile lungi ale lui Saturn și Pluto, atunci când intersectează ciclurile mai scurte, inclusiv ale Lunei Neagre / Lilith, ale Nodurilor Lunare sau ale lui Marte. Manifestările Umbrei pot fi descoperite prin progresii, în special aspectele negative. 

În compatibilitate, Umbra dă informații despre fiecare dintre părți și discutâtnd despre aceste neajunsuri cu fiecare în parte, cuplul ajunge să le integreze și să le accepte. Uneori, Umbrele se pot întări reciproc și apoi duce la relații sociale revelatoare.

Anima sau femeia din mintea bărbatului

- 2 - 

Anima este eros adică dragoste, este dorință, sensibilitate, materie, sens, frumusete, emoție, recuperare, puterea de atracţie, gravitaţia, intuiţia, visul, conștiința absolută inconștientă, colectiv, multiplu s.a..

Anima este imaginea arhetipului feminin pe care se bazează seducția bărbatului, ea îl atrage în lumea ei de sensibilitate, blândețe, sentimente, afecțiune, relații profunde, empatie, compasiune şi duce la formarea cuplurilor, la sentimentul de acasă, de căutare a binelui, a confortului, a plăcerii şi ca atare, poate sufoca individualitatea.

Anima este complementar cu Animus-ul partenerei şi este prezentă în El.

Anima este inerentă femeilor, fiecare femeie are modul ei de a-l exprima, există diferite tipuri de Anima care se regăsesc în elementele astrologice iar femeia este un amestec din toate.

Mistica este mama născută în semne de Foc, ea este vizionară, spontană, plină de viață, luminoasă, intuitivă, creativă, grijulie, inspirată și de inspirație, fiind frecvent socotită muza de inspirație religioasă sau care îi inspiră pe poeţi sau pe pictori. Cealaltă extremă reprezintă femeia care dezvoltă tendințe isterice, exuberante, excentrice, care îşi creează lumea lor din care, la un momentdat nu mai pot sau nu mai ştiu să evadeze.

Seducătoarea este mama născută în semne de Aer, cea care știe cum să-şi folosească frumusețea, inteligenţa şi intuiţia pentru a arăta rafinament, buna creştere, ştie să întreţină o conversaţia care mai mereu este măsura culturii ei, face lucrurile cu dragoste şi dragostea este un mod de exprimare şi de aici pericolul de aborda nonşanant statutul de amantă sau de femeie fatală. Totuşi, cunoaşte două ipostaze negative, frecvent întâlnite, fie este temperamentală, imatură, superficială şi interesată, fie este calculată, manipulatoare, rece şi infidelă.

Dominatoarea este mama născută în semne de Pământ, ea este pragmatică, adepta materialismul carteziană, inteligentă, competentă, organizată, practică, muncitoare, primind adesea porecle gen Regina, Generalul, Preşedinta datorită abilităților sale de gestionare și de comandă. Cealaltă extremă reprezintă mama cu adevărat dominatoare, agitată care se pierde mereu în detalii.

Protectoarea este mama născută în semne de Apă, este cea care are gijă de tot, este bună, asigură comfortul şi induce acel sentiment de siguranță, şi deseori o regăseşti în profesii care au legătură cu îngrijirea cum este cazul asistentelor medicale. Dar ea poate fi, de asemenea,

invazivă si posesivă.

Aceasta sunt categoriile de Anima, care se regăsesc în proiecțiile masculine despre femei, o proiecţie care însă, de cele mai multe ori, este radical diferită de cea cu care ei formează un cuplu. Anima poate fi proiectat în afara relației, ca o compensare la ceea ce şi-ar dori legat arhetipurile menționate: maternitate, creativitate artistică, de muncă și de sport, religie si misticism, etc..

În practică, fiecare femeie este o combinaţie între cele patru elemente luate ca exemplu şi din păcate, nu se poate bucura întotdeauna de calitatea conștientă sau inconștientă, care ar putea atrage proiecție exactă dintr-un bărbat. Este ca în povestea cu Zeus, care supărat sau invidios pe armonia androginului, într-un moment de furie, l-a spintecat în două şi i-a blestemat ca toată viaţa să caute ca să-şi găsească jumătatea potrivită.

La rândul său, femeia trebuie să fie conștientă de existenţa acestei proiecţii inconștiente care este Animus-ul său, orice femeie işi doreşte un anumit bărbat la un moment dat în viaţă, și să o integreze ținând cont de faptul că, în realitate, niciun bărbat nu se va potrivi imaginii interioare idealizate.

Din nou trebuie subliniat că nu există nici o formulă magică pentru a determina cazul în care Anima dintr-o tema nativă este ascunsă, deoarece sunt implicaţi mulți factori care pot influența acest lucru.

Să începem cu planetele evidente care pot significa, în principal, Anima sunt Luna şi Venus. Luna este deosebit de semnificativă în tema natală a femeilor.

Laurence Larzul şi Marc Beriault, dar şi Dane Rudhyar, disting Anima reprezentată de Lună în funcție de poziția ultimei în raport cu orbita Pământului: introvertită când nativul este orientat spre sine, cu o atitudine pasivă, subconştinetă, sau extravertită, nativul este orientat spre exterior, spre ceilalţi, arătând adaptabilitate în formarea structurilor biologice și psihologice.

Această polaritate este esențială pentru a înțelege când cineva dorește să scoată în evidenţă forța interioară a nativului, trebuie căutat în tema natală raportul dintre sexualitatea reprezentată de Marte, modelului social redat de poziţia lui Jupiter și egoismul propriu lui Saturn şi legăturile lor cu planetele personale Soare - ego-ul, Luna -intuitia, Mercur – mentalul - și Venus - emoționalul. Acesta este sensul multor practici religioase, mai mult sau mai puțin ascetice sau mânăstirești, cum ar fi meditatia sau yoga.

Venus reprezintă în special funcția de evaluare, de apreciere a lumii materiale, frumusețea iar retrogradarea ei în ceea ce priveşte anima, ca planeta personală, este foarte importantă.

Sufletul se dezvoltă din funcțiile iraționale ale lui Anima / Animus, şi nu din latura socio-profesională, rațională şi intelectulă redată de planetele sociale Jupiter și Saturn, de exemplu, iar mai târziu, adiacente activităților inconștientului colectiv prin Uranus, Neptun si Pluto. 
Neptun si Pluto au coloratură androgină deoarece ca planete transpersonale se referă mai mult la imaginea inconștientului colectiv pentru a motiva nevoia Anima de a transcende sau de a crește spiritual. În schimb, ele pot genera proiecții asupra micro-colectivităţilor cum sunt diverse firme, state, biserică, congregaţii ş.a. mai ales în cazul în care acestea sunt în aspectate de planetele personale care reprezintă Animus.

Mai trebuie să clarificăm faptul că dacă avem o planetă feminină care se găsește plasată într-un semn masculin sau într-o casă masculină, planeta se poate manifesta toate caracteristicile masculine ale elementului.

Ştim deja că Animus este reprezentat de Ascendent, iar Anima de Descendent ceea ce arată complementaritatea dintre ele, doar că această complementaritate este înțeleasă ca suma calităților pe care le căutăm la alţii, şi care, de fapt, sunt deja prezente în noi doar că acestă căutare este modul prin care le proiectăm asupra partenerilor noștri.

Luna Neagră / Lilith, prin simbolismul și sensul ei, se pretează foarte bine la proiecția Anima. Combinând căutarea de sine inconștientă, sexualitatea și transcendența, ea reprezintă pulsul Anima, tipul de seducţie și dezvăluie complementaritatea formei pe care o caută. Luna Neagră / Lilith este un pericol atunci când Pluto îl influențează pe Marte, ca Umbră a Anima reprimată, este de multe ori dominatoare, accentuând latura întunecată a lui Anima. 

În cazul Nodurilor Lunare, când Nodul Nord reprezintă sinteza finală și anume direcția unirii cu partenerul interior, axa nodurilor este neutră. S-ar putea spune despre și Anima / Animus, că este androgin în sensul că poate schimba sexul și accentuează această schimbare printr-o coloratură tipică schimbării. Pentru Jung, dezvoltarea personalității, inclusiv prin integrarea acestui partener interior, nu poate fi realizată dacă o funcție este suprimată în comparație cu alta. Tehnicile de individuație implică dezvoltarea completă a tuturor funcțiilor, o întrepătrundere reciprocă a tuturor contrariilor psihice, mai ales conștiente și inconștiente. O persoană nu poate fi fericit dacă reprimă și neagă o trăire existentă în sine şi asta de multe ori duce la depresie.

Animus forța masculină dintr-o femeie

Animus, Anima şi Umbra

- 1 -

Astrologia Lunii Negre / Lilith dezvăluie calea spre totalitate. Ne sunt arătate două jumătăți din noi înșine, pe care trebuie să le unim pentru a deveni compleți. Când partea Umbrei este conștientizată, avem acele sclipire când știm foarte clar ce avem de făcut. Cunoscând ceea ce ne reține și înțelegând temerile și motivațiile inconștiente din spatele multor răspunsuri, putem face schimbări eficiente în viața noastră, putem face alegeri mai bune în ceea ce servește dorințele noastre și statutusul nostru. În acest proces, vindecăm și transcendem părțile ascunse de Umbră.

Iar astrologia Lunii Negre / Lilith merge un pas mai departe. Din moment ce dragostea este cea mai puternică putere de vindecare a tuturor și dacă Luna Neagră ne dă ceea ce trebuie ca să ne vindecăm, este evident că Luna Neagră este implicată, intim, în dragoste. De fapt, poveștile de dragoste sunt legate în mitologia și temele Lunii Negre. Nu numai că ne învață cum să iubim și să ne iubim, dar ne spune și cum știm că suntem cu adevărat iubiți.

Important, în acest moment, este să fim conștienți de faptul că există două laturi la Luna Neagră / Lilith - o parte întunecată și o parte luminoasă. Pentru a începe studiul nostru, vom examina mai întâi condiția de Animus și Anima, apoi aspectul de Umbră, dar nu trebuie să le confundăm în această asociere Luna Neagră / Lilith în totalitate, pe noi ne interesează să aducem la lumina partea ei întunecată. Luna Neagră Lilith sfidează limitele și restricțiile și ea lucrează întotdeauna pe două paliere - niciodată pe unul. Legarea acestei energii astrologice arhetipale doar de un singur palier ne conduce la explicații eronate, la neînțelegerea esenței sale.

Animus forța masculină dintr-o femeie 

Jung a introdus noțiunile de Animus și Anima pentru a demonstra că natura omului este una duală. El a identificat Anima ca fiind componenta feminină a subconştientului bărbatului şi Animus ca fiind componenta masculină a subconştientului femeii.

Animus înseamnă logos sau minte spirituală, rațiune, structurare, forța logicii, ideea, comunicarea, verbul, rațiunea, inerția, caracterul complet, ego-ul conștienței, individul, unitatea primordială ... Animus este individualitatea, ego-ul conștient care încearcă să colecteze prin natura sa fundamnetală inconștientul colectiv. Animus este partea masculină din fiecare femeie, care se regăseşte în structurile cele mai intime ale inconştentului, cel care le dă un aer seducător, le impune spirit de frondă, le face spirituale, inteligente, tărie de caracter, duritate ... el sporeşte introspecţia și afirmarea şi de aceea se poate rupe de afectivitate. Animus este important pentru femeia pentru dezvoltarea personalității sale, pentru individualitate, independență, individualismul, puterea şi agresivitatea, dar, de asemenea, mai înseamnă şi singurătatea...Animus este o prezenţă inerentă în om, fiecare om are modul său de a-a exprima, impulsuri care vin să dea coloratură personalităţii unui nativ dacă ne referim la astrologie pentru că fiecare este amestec, un conglomerat de caractere care îl fac să fie unic.

Protectorul este tatăl născut în semne de Apă este fie protector, atent, grijuliu, reconfortant, liniștitor, foarte atașat de familie și de valorile tradiționale, el nu se abate de la de la reguli, tipul de bărbat cap al gospodăriei, fie este autoritar, dominator, inflexibil, dur, impulsiv și cere supunere necondiţionată, uneori sub constrângere, nu neapărat fizică, cât mai ales emoțională.

Idealistul este tatăl născut în semne de Aer poate fi frumos, dar imatur, tânăr are ceva din impulsivitatea semnelor de foc, dar este genial, jucăuş, tachinează, este sedus de tinerețea spiritului, de partea lui infantilă și totuşi are mintea ascuțită, este tipulîn pas cu moda ; dar poate fi şi nestatornic, iresponsabil, capricios, superficial, indiferent, rece, interesat și chiar crud.

Eroul este tatăl născut în semne de Pământ este omul prin excelenţă curajos, atletic, eroul, cuceritorul, războinicul, câștigătorul, constructorul, carismaticul, încrezător în tot ce întreprinde, curajos, pragmatic, tenace, este tipul războinicului sau a vânătorului. Extrema acestuia este tatăl violent, brutal, dominator, ambițios, lacom, vrea putere și bogăție, ultra materialist, distructiv, insensibil, gelos si posesiv.

Misticul este tatăl născut în semne de Foc. El este spiritual, vizionar, înțelept, inteligent, grijuliu, creativ, filozof, el are o mulțime de cunoștințe, este tipul de intelectual de referinţă, învăţătorul, guru-ul care poate deveni însă fanatic, iluminat, indiferent față de lucrurile obișnuite, cocoțat la cel mai inalt nivel, aproape de nebunie.

Acestea sunt categoriile care se regăsesc prin proiecţia animus la femei, o proiecție care este adesea radical diferită de animus-ul real al bărbatuui în cauză!

Apoi, Animus poate fi proiectat în afara oricărei relații, cu conotaţii referitoare la activitățile care sunt legate de acestă proiecţie: autoritate, creativitate artistică, muncă și sport, religie si misticism, etc..

În practică, fiecare om va exprima un animus complex, un amestec al celor patru arhetipuri amintite, cu toate că trebuie să punem la îndoială, întotdeauna, calitatea conștientă, care este o proiecție specială venind de la o femeie .

La fel, şi bărbatul trebuie să realizeze că Anima, imaginea femeii ideale, este o prezenţă inconștientă, un fel de partener interior integrat sieşi, şi să nu uite că nici o femeie nu s-ar putea potrivi unei imagini ideale creată în mintea şi în sufletul lor.

Animus nu este detectabil decât foarte târziu, sau poate niciodată, atunci când experienţa de viaţă la permite femeilor să sesizeze această prezenţă asemenea unui alter-ego, în ei şi nu există o formulă magică pentru a-l  găsi mai devreme.

În astrologia ezoterică, există planete care scot în evidenţă Animus şi anume Soarele și Marte, principale şi inevitabile.

Soarele este deosebit de important în tema natală deoarece, așa cum îl definește Dane Rudhyar, el este simbolul sursei de energie a sinelui, extraordinar de pregnant în cadrul procesului de individuație.

Marte reprezintă funcția care pune în mişcare dorința sufletească dar şi dorinţa de acțiune, înclinația pentru confruntare, impulsul tuturor începuturilor, instinctele primare iar retrogradarea lui ca planetă socială este foarte importantă.

Planetele Venus şi Marte este evident că trebuie analizate cu mai multă atenție atunci când se studiază animus și anima. Energiile lor intrinseci pot varia semnificativ în funcție de demnitate când vorbim despre slăbiciune, de exemplu, în funcție de semnul lor (feminin sau masculin) și în funcţie de elementele astrologice - ştim foarte bine că focul și aerul sunt elemente masculine iar apă și pământ sunt elemente feminine.

De exemplu, Marte în Balanţă este în exil, semnul este stăpânit de Venus şi va avea coloratură eminamente feminină, în timp ce Venus în Berbec - domiciliul lui Marte, semnul în care se lăfăie şi face numai ce vrea el sau mai precis, orice, ca să iasă în evidenţă - este în exil şi va acţiona inevitabil într-un mod mai bărbătesc, implicându-se ferm în diverse acţiuni. Exemplul pe care l-am dat, este o formă particulară de acţiune sinergică, am definit-o ca o formă particulară a conjuncţiei pentru că aţi văzut vorbim despre un caz de recepție mutuală.

Mercur este androgin, deci poate reprezenta la fel de bine semnul în care se găsesc Animus şi Anima dar trebuie specificat elementul, aer când vorbim despre Gemeni, pământ când vorbim despre Fecioară, dar asta nu înseamnă că vorbim despre un semnificator secundar.

Jupiter, ca planetă a expansiunii ataşată de mistică şi de comerț, de lumesc, de filozofie, legi și morală, oferă cadrul logic și rațional pentru ca Animus să îşi construiască individualitatea în societate.

Saturn, mai degrabă ambivalent şi adesea considerată o planetă masculină, ca şi Soarele, poate sugera ponderea Umbrei lui Animus. Planeta este un prim semnificator al laturii întunecate a personalității nativului, în schimb, Saturn poate fi considerat o planetă androgină din această perspectivă, deoarece el poate fi şi Animus şi Anima, şi atunci trebuie să-l analizăm în consecință, prin punerea în paralel cu celelalte configurații - aspecte, pătrate mai ales, şi elemente, de exemplu.

Planete transpersonale se referă la imagini ale lui Animus în inconștientul colectiv. Aceste imagini sunt legate de planetele personale care invariabil generează Anima ca o nevoie de proiecție a relațiilor umane despre care acum sunt entități externe - companii, state, grupuri, sau ca o nevoie de transcendență și experiență, lucruri cu impact mai puternic şi mai intens dacă ne gândim la această proiecţie ca la o metodă de creștere spirituală.

Uranus, în schimb, este un adevărat detonator al Animus când se pune problema experiențelor mistice şi acest lucru se întâmplă datorită inspirației de moment, a imprevizibilității şi a excentricităţii lui, a idealismului său precum și a setei de libertate care ar activa un Animus înfometat.

Pluto şi el are tendințe androgine şi este descris în mod corect de către unii astrologi ca octava superioară a lui Marte când se referă la aspectele sale violente și la sexualitatea sa debordantă; este o planetă care are atât calități masculine dacă împarte cu Marte stăpânirea semnului Scorpion, care însă este un semn feminin. Noi trebuie să clarificăm dacă trebuie să atribuim caracterul de masculin planetei, când ea este plasată într-o casă şi un semn feminin deoarece planeta poate manifesta toate caracteristicile feminine ale elementului.

În case, Animus este reprezentat în mod inevitabil de Ascendent, în timp ce Anima se află la polul opus, la Descendent, deci Casa 1 reprezintă Animus, Casa a 7-a reprezintă Anima. Apoi, Ascendentul reprezintă personalitatea, ego-ul, conștientul, individualitatea și, prin extensie, individuația. Aceasta este o proiecţie a unor calități de personalitate reprimate inconștiente. O planetă sau un accent de voinţă pe Casa 1 accentuează calitățile Animus.

Luna Neagră / Lilith cu sălbăticia ei poate avea un caracter castrator a lui Animus.

Axa Nodurilor Lunare este mai degrabă neutră. Ea reprezintă sinteza a două arhetipuri opuse şi complementare, Animus şi Anima.

Pentru Jung, dezvoltarea personalității, include şi integrarea acestui partener interior, dar această integrare nu poate fi realizată dacă o funcție este suprimată în comparație cu alta. Tehnicile de individuație implică dezvoltarea completă a tuturor funcțiilor, o întrepătrundere reciprocă a tuturor contrariilor psihice, mai ales conștiente și inconștiente – Umbra, Animus - Anima. O persoană nu poate fi fericită dacă ea reprimă și neagă ceva existent în sine şi care de multe ori, duce la depresie. Integrarea nuanței este primul pas al procesului analitic pe calea individuației, chiar înainte de realizarea Anima și Animus.

Lilith sau teama bărbaţilor faţă de femeile puternice

Teama față de femeile puternice au determinat societatea, de-a lungul vremii, să le înfățișeze sub chipul a două arhetipuri specifice sau imaginea femeii a suportat aceste denaturări pentru că majoritatea scrierilor erau opera unor bărbații pentru alți bărbați? Se pare că printre bărbați s-a format tacit o coaliție între bărbați, menită să perpetueze imaginea femeii drept slabă, supusă,  care nu iese din voia bărbatului, fie una seducătoare, vorace, monstruasă cum este Lilith. Să fi fost această concepție o mișcare subtilă în a subjuga femeia sau teama că dacă au putere nu mai pot fi controlate?

Psihologic, când bărbatul este dispus sa facă sex iar femeia refuză, atitudinea acesteia din urmă, creează o breșă în ego-ul masculin. Răspunsul bărbatului față de respingerea femeii este frica și furia. Cea mai rapidă soluție este reacția agresivă prin care să își asume superioritatea; el se crede superior și chiar dacă femeie acceptă sau nu să facă sex, este lipsit de importanță, în măsura în care el este bărbatul decide.

Când se pune problema de intimitate, femeile par să nu aibă probleme cu respingerea sexuală; atunci când o doresc știu să-și folosească farmecul și să obțină ce vor, cu alte cuvinte, știu cum să stârnească simțurile unui bărbat. În majoritatea cazurilor de respingere a avansurilor unei femei vorbim despre vina bărbatului și nu despre a femeii pentru că ei înțeleg inconștient că sunt vulnerabili atunci când se pune problema sexului. De ce? Se tem să nu fie manipulați și mai apoi, seduși.

Din această perspectivă, psihologii au definit două tipuri de femei: femeia docilă care cade pradă poftelor instinctuale ale bărbatului și femeia agresivă, manipulatoare, care poate seduce un bărbat din capriciu. Veți vedea că atunci când un bărbat își justifică agresiunea asupra unei femei, accentul va cădea întotdeauna pe frumusețea ademenitoare, pe slăbiciunile ei și pe lipsa rațiunii acesteia. Doar că cele afirmate țin de conștientul masculin care caută să promoveze inconșient însă, o imagine falsă a femeii ca rezultat, de fapt, a propriei nesiguranțe.

Pictorul și scriitorul, Charles Alexander Moffat afirma că, din punct de vedere psihologic, Aristotel era obsedat de organul său sexual deoarece, acesta susținea că sămânța care o împrăștia era sursa tuturor sufletelor și spiritului, iar femeile sunt mutilate deoarece nu au un organ sexual bărbatesc și în consecință, sunt lipsite de suflet. Ba mai mult, Aristotel merge și mai în detaliu și susține că femeile sunt în imposibilitatea de a crea suflete, deoarece ele însele sunt impure și incapabile să se hrănească cu aceste semințe. Și dacă femeia nu are suflet și este impură are nevoie de un bărbat, de puritatea acestuia sub forma lichidului seminal. Pe scurt, Aristotel credea probabil că lumea se învârte în jurul organului său sexual.

Mergând mai departe pe convingerile lui Aristotel, înseamnă că dacă ele nu au suflet nici sentimentele lor nu contează și bărbații trebuie să fie stăpânii asupra lor, deoarece femeile sunt reci, fără inimă și lipsite de autoritate. Aristotel admite că femeile au inteligență dar sunt lipsite de autoritate și, prin urmare, bărbații trebuie să fie stăpânii. Se pare că Stagiritul, cum i se mai spunea, după locul nașterii sale, credea că femeia perfectă era o....mutilată, o creatură liniștită, rece și supusă, ceva similar cu Elena din Troia sau cu Andromeda. Dacă urmăm silogismul aristotelian, conform definiției date de el, cea mai rea femeie ar fi probabil una din creaturile mitologice ale timpului său. Medusa, sirenele, gorgonele și harpiile descriu femeile inteligente și stăpâne pe destinul lor, drept monștri vicleni, puternice, independente și totuși ca aspect fizic, deformate. Ele ar fi în continuare mutilate prin definiție și conform credinței lui Aristotel ar suferi consecințele independenței lor, căci toate au fost învinse de bărbați. În esență, aceste mituri ar putea fi considerate un avertisment alegoric pentru femeile din vremea sa, ca să nu devină independente și mândre de inteligența lor. Mă întreb ce reacție ar avea Aristotel dacă ar trăi în vremea noastră.

Respectat pentru convingerile sale de către bărbații vremii, convingerile lui Aristotel se conformau modelului epocii, idei ale unui bărbat ilustru pentru restul bărbaților doar că aceste convingeri erau apoi transmise urmașilor, copiilor, care preluau aceste idei ca fiind adevărul absolut și nicio clipă nu se gândeau să-l pună sub semnul întrebării. Bărbații gândesc de obicei în funcție de înclinațiile lor, vorbesc în funcție de cele învățate și sunt marcați de aceste opinii, dar, în general, acționează conform obiceiului lor, spunea Francis Bacon, vorbind de această tradiție, nerostită dar care s-a transmis din tată în fiu, generații la rând.

În Geneza din versiunea Regelui James, Eva este descrisă ca fiind mai mică decât Adam, prin simplul fapt că ea a fost făcută numai dintr-o o parte din el și nu în întregime, din pământ, așa cum a fost Adam. Acest neajuns este justificat atunci când Eva este păcălită cu ușurință de către șarpe să muște din fructul interzis dar nu se mai justifică atunci când tot ea, prin simplă convingere, îl determină și pe Adam să mănânce din el. Mai mult, atunci când este supusă judecății divine, Eva dă repede vina pe șarpe pentru greșeala ei. Astfel, Eva prezintă fragmentar ambele arhetipuri, pe deoparte, femeia supusă care este ușor de păcălit, dar după ce mănâncă din fructul interzis, devine femeia vicleană și manipulatoare care îl seduce pe Adam.

Abia în versiunea Genezei lui ben-Sira o întâlnim pe Lilith, ca primă soție a lui Adam înainte de Eva, încă de la început: când cel Atotputernic a creat primul om, a văzut că era singur și El a spus: Nu este bine ca omul să fie singur. El a modelat pentru om o femeie din pământ, la fel ca pe Adam și a numit-o Lilith. Curând, au început să se certe între ei. Ea ia spus: Eu nu voi sta dedesubt, iar el a spus: Nici eu nu voi sta dedesupt ci deasupra, pentru că tu trebuie să te întinzi dedesubt și eu să fiu de mai sus. Ea ia spus: Noi amândoi suntem egali, pentru că suntem amândoi făcuți din pământ. Dar ei nu s-au ascultat unul pe altul. Atunci când Lilith a văzut acest lucru, ea a pronunțat numele lui Dumnezeu, a mărturisit lui și a zburat în aer. Adam a stat în rugăciune înaintea Creatorului său și a spus: Doamne, femeia pe care mi-ai dat-o a plecat de la mine. Imediat, Cel Atotputernic a trimis trei îngeri să o aducă înapoi. Cel Atotputernic a zis lui Adam: Dacă ea decide să se întoarcă, este bine, dar dacă nu, atunci ea trebuie să ia asupra ei vina pentru o sută din copiii ei care mor în fiecare zi. S-au dus la ea și a găsit-o în mijlocul Mării Roșii. Și i-au spus cuvântul lui Dumnezeu. Dar ea a refuzat să se întoarcă. Ei au spus: Noi trebuie să te înecăm în mare. Ea a spus: Lasăți-mă! Am fost creată doar să fac rău copiilor, în primele opt zile pentru băieți și primele douăzeci de zile pentru fete. Când au auzit ce a spus, Îngerii au presat-o chiar mai mult. Ea a spus: Jur pe numele Dumnezeului celui viu pe care eu îl cunosc, ca atunci când un copil va purta o amuletă pe care să o văd, nu voi avea nici o putere asupra acelui copil. Si ea a luat-o asupra ei însăși moartea o sută dintre copiii în fiecare zi. De aceea noi spunem că, în fiecare zi, o sută de demoni de ai ei mor. De aceea, am scris numele Senoi, Sansenoi și Semangloph pe o amuleta pentru copii mici. Iar când Lilith o vede, își aduce aminte de promisiunea făcută iar copilul este salvat.

Legendele adiacente ne spun că Lilith a fost blestemată și transformată în succubus. Dumnezeu a creat-o pe Eva ulterior din coasta lui Adam pentru a o face mai supusă. Descendenții lui Lilith și cei ai Evei s-au amestecat, au crescut împreună și s-au căsătorit, iar Dumnezeu a decis ca Lilith să-și ucidă urmașii cu excepția celor protejați de o amuletă. Această credință că Lilith ucide copiii mici este venerată și astăzi, în multe culturi. Ca mama a tuturor celorlalți succubi, fiicele lui Lilith se supun aceleiași interdicții de a nu omorî niciun copil protejat de amuletă.

Alte legende o descriu pe Lilith ca fiind teribila zeiță mamă. Diferențele dintre versiunea cu Eva din Geneză și versiunea cu Lilith se datorează scriitorilor. Din Biblia evreiască aflăm că Eva a fost creată din coasta lui Adam pe când Ben-Sira sau Codexul Priestley care a fost scris cu aproximativ o mie de ani mai devreme, spun că primul cuplu uman a fost creat în a șasea zi și în același timp. Diferența dintre cele două versiuni nu a fost observată decât mult mai târziu, când tendința a fost de a da Bibliei o formă nitară. O ultimă versiune, Yalkut Reubeni, se pare că încearcă o unificare a celor două afirmând că Dumnezeu a folosit pământ proaspăt pentru a-l crea pe Adam, în timp ce pentru Lilith a folosit doar praf și murdărie. 

În parte, poveștile și reprezentările lui Lilith se referă la femeia din mistica iudaică și afirmă că aceasta este nemuritoare și primi pedeapsa/noartea în Ziua Judecății de Apoi. Ea se prezintă ca o mamă teribilă/rea care încearcă să facă rău femeilor gravide si sugarilor și de aceea a fost, frecvent, numită și Sugrumătorea.

Posibil să fie și așa având în vedere că evenimentele universale se petrec în același timp cu procesul său de punere sub acuzare. Preotesele lui Lilith sunt descrise ca fiind prostituatele templului potrivit unor istorici. Această ipostază s-a schimbat în timp, Lilith, sau succubus, în general, a devenit târfa divină, descrisă ca fiind o femeie frumasă, provocatoare, cu pielea închisă la culoare, înaltă, cu aripi de liliac și cu pletele de culoarea focului, unele legende spun că negru, ochi albaștri și unghii lungi, ascuțite. Această creatură seduce bărbații, apoi îi omoară. Descrierea reprezintă, dacă vreți, exemplul perfect prin care oamenii descriu caracteristicile fizice ale femeilor cu putere, și totodată, teama evidentă de a fi lipsiți de putere împotriva ei atâta timp cât sunt controlați de ea.

Există multe alte legende cum sunt, în mare parte, cele sumeriene, babiloniene și asiriene care consideră că Lilith, sau creaturi asemenea ei, se prezintă sub alt nume - Shedu, Lamashtu, Marilith, Succubus, Ahhazu, Alu, Gallu, Lamia, Iștar. Legenda lui Lilith este atât de răspândită încât ajunge chiar și în Malayesia unde este numită Langsuir sau Langsuyar și a fost un temut demon seducător pe timp de noapte. Acest lucru mă duce cu gândul la că motivul bărbatului căruia îi este frică de femeile seducătoare sau dominatoare este una universală.

În timpul Inchiziției spaniole, vrăjitoria a fost asociată cu demonul Lilith și oricine avea părul roșu ca Lilith era susceptibilă de a fi condmnată și arsă pe rug. Acest lucru, probabil, este motivul pentru care părul roșu este destul de rar și de ce stereotipurile actuale îi consideră pe cei cu părul roșu agresivi, impulsivi și cu un temperat fierbinte. Această vânătoare de vrăjitoare au fost conduse, de obicei, de preoți care aveau obsesii compulsive asociate probabil cu delirul mistic din frica de a nu fi vrăjit, sedus și controlat.

Lupta pentru putere dintre Adam și Lilith este o reflectare a luptei pentru putere dintre sexe, atitudinea patriarhală a bărbatului față de nevoile unei femei  care cere independență și egalitate. Psihologic, acest lucru este rezultatul lui fricii lui Adam față de Lilith, de a nu fi controlat de ea atâta timp cât el deținea controlul. 

Mulți psihologi moderni sau cercetători au studiat versiunea ben-Sira și au ajuns la concluziile lor despre Lilith, Adam, Eva și arhetipurile lor.

Astfel, Vogelsang afirmă că Adam poartă vina pentru ceea ce s-a întâmplat. De la început a încerca să-și afirme superioritatea și să domine, un joc de putere tipic masculului. Mai spune că trebuie subliniat faptul că ea nu a încercat să-l subjuge, ci doar a încercat să-și apere drepturile. În esență, înseamnă că Adam reprezintă masculul mediu agresiv, în timp ce Lilith ar trebui să fie considerată modelul feminin care s-a ridicat pentru drepturile ei. Trebuie ca și femeile să se fi temut, căci frica există la ambele sexe, care îi face cel puțin egali.

Lenherr-Baumgartner susține că cererea lui Adam de a fi deasupra, a fost rezultatul înțelegerii sau evoluției unei anumite frici a bărbatului de a accepta femeia ca fiindu-i egală.

În plus, ea consideră că metaforic vorbind cei doi, bărbat și femeie, ar trebui să conștientizeze temerile lor unul față de cealălalt. 

În concluzie, dominația bărbaților a fost impusă prin tradiție omenirii, generații care scriu pentru ceilalți, cum este Aristotel, multele variante ale Genezei. Acest lucru a determinat apariția celor două arhetipuri, specifice, ale femeii, cea slabă și supusă și cea agresivă tratând lucrurile de pe picior de egalitate. Ambele însă sugerează temerea bărbatului față de femeia care le este egală, ba mai mult, sunt situații în care îi și domină.